Rucaparib întârzie trecerea la tratamentul următor în cancerul ovarian

La o proporție importantă dintre pacientele diagnosticate cu cancer ovarian apare recidiva bolii (progresia) în primii ani după chimioterapia standard. Inhibitorii PARP, care urmăresc moartea celulelor tumorale prin perturbarea mecanismelor celulare de reparare a DNA (prin «letalitate sintetică»), au un rol important în managementul clinic. ATHENA-MONO este un studiu internațional, dublu-orb, controlat cu placebo, care evaluează monoterapia de întreținere cu rucaparib într-o populație largă cu cancer ovarian de grad înalt, stadiul III-IV, nou diagnosticat, care a răspuns la o combinație de două medicamente cu platină.

În analizele din anul 5, cercetătorii au depășit parametrul clasic al supraviețuirii fără progresie (PFS) și s-au concentrat pe două obiective esențiale în urmărirea pe termen lung: **timpul până la primul tratament ulterior (TFST)** și **a doua supraviețuire fără progresie (PFS2)**. Aceste date sunt **parametri cu importanță tot mai mare în evaluarea beneficiului clinic pe termen lung al strategiei de întreținere**, în timp ce datele de supraviețuire globală (OS), standardul de aur în oncologie, se maturizează.

În practica oncologică, succesul unui tratament de întreținere se măsoară adesea în raport cu momentul primei progresii. Însă una dintre principalele preocupări în managementul clinic este dacă eficacitatea tratamentelor administrate după prima progresie va scădea sau dacă utilizarea inhibitorilor PARP va genera mecanisme de rezistență încrucișată în tumoare, făcând chimioterapiile ulterioare ineficiente. Datele pe termen lung ATHENA-MONO oferă dovezi solide care ajută la gestionarea acestor preocupări.

Rezultatele TFST pe termen lung din studiu arată persistența efectului inhibitor al rucaparib asupra tumorii. În populația generală cu intenție de tratament (ITT), pacientele tratate cu rucaparib au petrecut o mediană de **23.6 luni** înainte de a începe un nou ciclu de tratament activ, în timp ce în grupul placebo durata s-a limitat la **12.1 luni** (raport de hazard [HR]: 0.52). **Acest rezultat arată că pacientele au putut evita aproximativ un an în plus chimioterapiile cu toxicitate ridicată și efectele adverse asociate.**

Deși datele intermediare de supraviețuire globală (OS) nu sunt încă pe deplin mature (maturitatea evenimentelor de deces în populația ITT este de 35%), mediana supraviețuirii globale nu a fost încă atinsă în grupul rucaparib, iar în grupul placebo a fost calculată la 46.2 luni (HR: 0.83; IC 95% 0.58–1.17). Una dintre cele mai notabile constatări pe termen lung este că 34.6% dintre pacientele tratate cu rucaparib au putut încheia cu succes limita maximă de tratament de 24 de luni prevăzută în protocol (17.3% cu placebo).

În profilul de siguranță, în pofida urmăririi lungi de 5 ani, nu s-a raportat niciun semnal nou nefavorabil de siguranță și nicio toxicitate tardivă neașteptată. Totuși, reacțiile adverse cunoscute ale clasei inhibitorilor PARP au un rol important în managementul clinic:

Deși analizele actualizate la 5 ani ale studiului ATHENA-MONO oferă date clinic valoroase, trebuie luate în considerare unele limitări pentru a stabili corect locul constatărilor în practica de zi cu zi.

Nota redacției: Acest conținut a fost pregătit pentru informarea profesioniștilor din sănătate și a pacientelor, pe baza literaturii internaționale evaluate inter pares și a prezentărilor de congres despre întreținerea cu inhibitori PARP în cancerul ovarian avansat nou diagnosticat. Datele prezentate au fost pregătite pe baza rezultatelor raportate în analiza la 5 ani a studiului ATHENA-MONO. Deoarece dozarea medicamentului, gestionarea reacțiilor adverse și secvențierea tratamentului pot varia în funcție de starea generală a pacientei, toate deciziile terapeutice trebuie neapărat luate de medicul specialist în oncologie ginecologică care urmărește pacienta.