Cancerul esofagian: simptome, stadii și tratament – ghid pentru pacienți
În acest articol
Ce este cancerul esofagian?
Cancerul esofagian nu este, de fapt, o singură boală, ci un termen-umbrelă pentru cancere care apar în același organ, dar diferă prin biologie, factori de risc și, într-o măsură tot mai mare, prin tratament. Acesta cuprinde două tipuri diferite de cancer : în partea superioară/mediană a esofagului este mai frecvent carcinomul cu celule scuamoase (SHK) iar în partea inferioară, în regiunea apropiată de joncțiunea esogastrică (OGB), apare adenocarcinomul. Ultimii câțiva ani au fost o perioadă în care noi aprobări FDA pentru tratamentul acestui grup de boli au apărut succesiv cu o viteză fără precedent, mai ales în imunoterapie — cel mai recent (25 august 2026), în boala HER2-pozitivă, a fost aprobată o nouă combinație de terapie țintită și imunoterapie care include pentru prima dată explicit și expresia „adenocarcinom esofagian”. Acest ghid abordează toate detaliile, de la cauzele și diagnosticul bolii la stadializare și cele mai recente opțiuni de tratament.
Carcinomul cu celule scuamoase (SHK) este asociat în principal cu fumatul, alcoolul și consumul de băuturi/alimente foarte fierbinți, în timp ce adenocarcinomul se dezvoltă în principal pe fondul refluxului cronic (GERD) și al esofagului Barrett. Aceste două tipuri au distribuții geografice diferite (SHK predomină în Asia/Africa de Est, iar adenocarcinomul este în creștere în țările occidentale), detalii diferite de stadializare și algoritmi de tratament semnificativ diferiți, mai ales pentru imunoterapie și terapii țintite. De aceea, secțiunile de tratament ale acestui ghid abordează separat SHK și adenocarcinomul.
Anatomia esofagului
Esofagul este un tub învelit în mușchi, cu o lungime de aproximativ 25 cm, care transportă alimentele și lichidele din gură în stomac în timpul înghițirii. Sfincterul esofagian superior, situat la capătul său superior, se deschide în timpul înghițirii și permite alimentelor să intre în esofag; la capătul inferior, acesta se unește cu stomacul în punctul numit joncțiune esogastrică (OGB), iar sfincterul esofagian inferior de aici împiedică întoarcerea conținutului gastric (refluxul).
Anatomic, esofagul se împarte în trei regiuni: regiunea cervicală (a gâtului), regiunea toracică (a pieptului) (cu părțile superioară, mediană și inferioară) și regiunea abdominală, unde se unește cu stomacul. Această diferențiere a localizării este importantă deoarece poziția tumorii în esofag influențează direct atât probabilitatea tipului histologic (SHK este mai probabil în regiunea superioară/mediană, adenocarcinomul în cea inferioară), cât și abordarea chirurgicală.
Cât de frecvent este? (Statistici actuale)
Potrivit raportului „Global cancer statistics 2024” al Agenției Internaționale pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) (Sung H și colab., CA: A Cancer Journal for Clinicians, publicat la 8 iulie 2026, DOI: 10.3322/caac.70090), conform datelor din 2024, la nivel mondial au fost raportate aproximativ 494.320 de cazuri noi de cancer esofagian (locul 13 în frecvență) și 441.994 de decese cauzate de cancerul esofagian (între decesele prin cancer, locul 7 — adică un cancer disproporționat de letal față de frecvența sa). Incidența standardizată după vârstă este de 7,1 la 100.000 la bărbați și de 2,3 la 100.000 la femei; cele mai mari rate de incidență sunt în Asia de Est, Africa de Est și Asia Centrală și de Sud. În raportul precedent GLOBOCAN 2022 (Bray F și colab., CA Cancer J Clin, 2024), numărul de cazuri raportat a fost de 511.054; această mică scădere din datele pentru 2024 reflectă cel mai probabil actualizări metodologice și trebuie reținut că cititorii pot întâlni ambele cifre pe internet.
Potrivit raportului „Cancer Statistics, 2026” al Societății Americane de Cancer (Siegel RL și colab., CA: A Cancer Journal for Clinicians, publicat la 13 ianuarie 2026, DOI: 10.3322/caac.70043), pentru 2026 sunt așteptate în SUA aproximativ 22.530 de cazuri noi de cancer esofagian (17.580 la bărbați, 4.950 la femei) și 16.290 de decese . Vârsta mediană la diagnostic este de 69 de ani, iar aproximativ 90% dintre cazuri apar la vârsta de 55 de ani sau mai mult. Supraviețuirea relativă la 5 ani în funcție de stadiu (SEER, cohorta diagnosticată în 2015-2021): 49% în boala localizată, 28% în extinderea regională, 5% în metastazele la distanță; toate stadiile împreună, aproximativ 22% — această rată scăzută de supraviețuire globală se datorează în mare parte faptului că majoritatea pacienților au boală avansată la diagnostic.
Potrivit profilului de țară GLOBOCAN 2024 pentru Turcia, în Turcia sunt raportate anual aproximativ 2.109 cazuri noi de cancer esofagian și 1.820 de decese , ceea ce situează cancerul esofagian pe locul 20 ca frecvență între toate cancerele și pe locul 14 între cauzele de deces — mortalitatea disproporționat de ridicată față de incidență corespunde tendinței globale.
Factori de risc
Factorii de risc pentru carcinomul cu celule scuamoase (SHK) și adenocarcinom sunt în mare măsură diferiți:
| Carcinom cu celule scuamoase (SHK) | Adenocarcinom |
|---|---|
| Fumat | Reflux gastroesofagian cronic (GERD) |
| Consum excesiv de alcool (efect sinergic, mai ales împreună cu fumatul) | Esofag Barrett |
| Consum de băuturi/alimente foarte fierbinți (potrivit unui studiu, poate crește riscul de ~5 ori) | Obezitate |
| Mestecarea frunzelor de betel (în unele populații asiatice) | Fumat (cu o asociere mai slabă) |
| Antecedente de cicatrice/stenoză esofagiană prin ingestia unei substanțe caustice | Sex masculin (adenocarcinomul este semnificativ mai frecvent la bărbați) |
Consumul regulat de băuturi foarte fierbinți, în special la aproximativ 60°C sau mai mult, poate crește riscul de SHK prin leziuni termice cronice ale mucoasei esofagiene; unele studii populaționale au raportat că acest risc poate crește de aproximativ 5 ori. Acest lucru este propus ca unul dintre motivele frecvenței ridicate a SHK în unele regiuni ale lumii unde consumul de ceai/cafea fierbinte este larg răspândit.
Esofagul Barrett și riscul de adenocarcinom
Esofagul Barrett este situația în care celulele epiteliale plate normale din partea inferioară a esofagului sunt înlocuite, din cauza refluxului cronic de lungă durată (GERD), cu epiteliu glandular asemănător celulelor stomacului/intestinului subțire (metaplazie intestinală). Această modificare crește semnificativ riscul de adenocarcinom față de populația generală — de aceea, pacienților diagnosticați cu esofag Barrett li se recomandă supraveghere endoscopică regulată pentru identificarea precoce a apariției displaziei. Pe măsură ce gradul displaziei crește (displazie de grad scăzut → de grad înalt), crește frecvența urmăririi, iar în unele situații pot fi luate în considerare tratamente ablative endoscopice (precum ablația prin radiofrecvență) sau rezecția endoscopică.
La persoanele cu risc crescut de cancer esofagian (antecedente de reflux de lungă durată, esofag Barrett, obezitate etc.), evaluarea endoscopică regulată poate ajuta la depistarea unui eventual cancer într-un stadiu precoce.
Simptome
- Dificultăți la înghițire (disfagie) — de obicei mai întâi pentru alimente solide, apoi pentru lichide
- Indigestie persistentă sau arsuri la stomac
- Scădere inexplicabilă în greutate
- Durere în spatele sternului sau în gât
- Răgușeală sau tuse cronică
- Anemie sau hemoragie ocultă/vizibilă
Aceste simptome pot avea numeroase cauze benigne în afara cancerului esofagian, dar în special disfagia progresivă trebuie întotdeauna evaluată de un medic — deoarece esofagul are un lumen suficient de larg pentru a putea rămâne fără simptome până când tumora îi obstruează o parte importantă din diametru; acesta este și unul dintre motivele diagnosticului frecvent într-un stadiu relativ avansat.
Cum se stabilește diagnosticul?
Endoscopie și biopsie
Endoscopia gastrointestinală superioară este standardul de aur în diagnosticul cancerului esofagian; cu ajutorul unei camere subțiri și flexibile se vizualizează direct suprafața internă a esofagului, stomacului și duodenului, iar din zonele suspecte se prelevează o biopsie pentru examinare anatomopatologică; aceasta stabilește dacă este vorba despre SHK sau adenocarcinom.
Imagistică pentru stadializare
După confirmarea diagnosticului, tomografia computerizată (BT) care cuprinde toracele/abdomenul/pelvisul este utilizată pentru evaluarea extinderii locale a tumorii și a eventualelor metastaze la distanță. Ecografia endoscopică (EUS) este mai sensibilă decât BT în evaluarea profunzimii tumorii în peretele esofagian (stadiul T) și a ganglionilor limfatici din jur. PET-BT ajută la căutarea metastazelor la distanță folosind o substanță radioactivă și se efectuează în prezent împreună cu BT în majoritatea centrelor. În situații suspecte, în special pentru evaluarea extinderii ascunse în abdomen, poate fi utilizată și laparoscopia (introducerea unei camere în cavitatea abdominală printr-o mică incizie).
Teste moleculare (de biomarkeri)
Testarea biomarkerilor care ghidează direct alegerea tratamentului este considerată în prezent standard pentru fiecare pacient diagnosticat cu cancer esofagian metastatic; biomarkerul investigat variază în funcție de tipul histologic:
| Biomarker | În ce tip histologic se testează | Importanță clinică |
|---|---|---|
| PD-L1 (scor CPS) | Atât SHK, cât și adenocarcinom | Determină utilizarea combinațiilor de imunoterapie (pembrolizumab, nivolumab, tislelizumab) și, în unele situații, domeniul aprobării |
| HER2 (ERBB2) | Adenocarcinom/OGB | Determină eligibilitatea pentru terapii țintite anti-HER2, precum trastuzumab, trastuzumab deruxtecan și zanidatamab |
| Instabilitate microsatelitară (MSI-H) / deficit de reparare a erorilor de împerechere (dMMR) | Adenocarcinom/OGB (rar SHK) | Indică posibilitatea unui răspuns remarcabil la imunoterapie |
| Claudin 18.2 (CLDN18.2) | Adenocarcinom/OGB | Determină eligibilitatea pentru tratamentul cu zolbetuximab (vezi mai jos — această aprobare este deocamdată specifică bolii gastrice/OGB) |
Stadializare: sistemul TNM
În cancerul esofagian, stadiul este determinat prin combinarea mai multor factori, precum profunzimea extinderii tumorii în peretele esofagian (T), numărul ganglionilor limfatici afectați (N), poziția tumorii în esofag și tipul/gradul histologic — de aceea, aceeași etichetă „stadiul II” sau „stadiul III” poate reprezenta combinații T/N diferite la pacienți diferiți. Mai jos sunt prezentate subetapele detaliate ale sistemului de stadializare, urmate de un rezumat simplificat pe care cititorii trebuie să îl rețină.
Stadiul 0
Cancerul este limitat la stratul care acoperă suprafața internă a esofagului (numit și displazie de grad înalt).
Stadiul I (IA și IB)
Stadiul IA: Cancerul s-a extins la mucoasă sau la stratul muscular subțire; celulele canceroase sunt de grad 1 sau gradul este necunoscut.
Stadiul IB: Cancerul s-a extins la mucoasă/stratul muscular subțire și este de grad 1; sau s-a extins la stratul submucos și poate avea orice grad.
Stadiul II (IIA și IIB)
Stadiul IIA: Cancerul s-a extins la stratul muscular gros (grad 2-3 sau necunoscut); sau la țesutul conjunctiv din partea inferioară a esofagului.
Sau: celule canceroase de grad 1 în stratul de țesut conjunctiv din partea mediană/superioară a esofagului.
Stadiul IIB: Cancerul s-a extins la stratul muscular (grad 2-3, în partea mediană/inferioară a esofagului).
Sau: extindere la stratul de țesut conjunctiv, cu grad/localizare necunoscute.
Sau: extindere la mucoasă/stratul muscular subțire/submucoasă, cu posibilă prezență a cancerului în 1-2 ganglioni limfatici din apropiere.
Stadiul III (IIIA și IIIB)
Stadiul IIIA: Extindere la mucoasă/stratul muscular subțire/submucoasă, cu posibilă afectare a 3-6 ganglioni limfatici; sau extindere la stratul muscular gros, cu posibilă afectare a 1-2 ganglioni limfatici.
Stadiul IIIB: Extindere la stratul de țesut conjunctiv, cu posibilă afectare a 1-6 ganglioni limfatici.
Sau: extindere la structuri precum diafragma, vena azygos, pleura, pericardul sau peritoneul, cu posibilă afectare a 0-2 ganglioni limfatici.
Stadiul IV (IVA și IVB)
Stadiul IVA: Extindere la diafragmă, vena azygos, pleură, pericard sau peritoneu, cu posibilă afectare a 3-6 ganglioni limfatici.
Sau: extindere la structuri precum aorta, căile respiratorii sau coloana vertebrală, cu posibilă afectare a 0-6 ganglioni limfatici.
Sau: cancerul poate fi prezent în 7 sau mai mulți ganglioni limfatici (fără afectarea organelor la distanță).
Stadiul IVB: Cancerul s-a extins în regiuni îndepărtate ale corpului (de exemplu, ficat sau plămân).
Stadiul I: Cancerul nu a depășit stratul muscular gros al peretelui esofagian. Stadiul II: Cancerul s-a extins dincolo de stratul muscular gros și poate fi răspândit la 1-2 ganglioni limfatici din apropiere. Stadiul III: Cancerul a depășit stratul exterior al esofagului și s-a extins la țesuturile din apropiere; poate afecta câțiva ganglioni limfatici, dar nu s-a răspândit la alte organe. Stadiul IV: Cancerul s-a extins la țesuturile/organele din apropiere sau a metastazat în regiuni îndepărtate ale corpului.
Abordarea tratamentului: evaluare multidisciplinară
Pentru planificarea tratamentului cancerului esofagian, oncologul medical, chirurgul, radioterapeutul oncolog, gastroenterologul, radiologul, anatomopatologul, dieteticianul și asistenții medicali trebuie să formeze o echipă multidisciplinară . Planul de tratament este individualizat în funcție de tipul histologic al tumorii (SHK/adenocarcinom), localizare, stadiu, profilul biomarkerilor și starea generală a pacientului.
Tratament chirurgical
- Rezecție endoscopică a mucoasei (EMR)/disecție submucoasă: îndepărtarea tumorii de pe suprafața internă a esofagului prin endoscop — adecvată numai în boala foarte precoce (stadiul 0/IA precoce)
- Esofagectomie: îndepărtarea porțiunii esofagului în care se află tumora, uneori a întregului esofag, împreună cu ganglionii limfatici din apropiere — se poate efectua prin tehnică deschisă sau minim invazivă (laparoscopică/robotică)
După esofagectomie, chirurgul trebuie să reconstruiască tractul digestiv: de obicei, stomacul este ridicat spre cavitatea toracică pentru a fi conectat cu esofagul rămas; în unele situații poate fi utilizată și o porțiune de intestin. Aceasta este o schimbare importantă în viață, care influențează direct obiceiurile alimentare pe termen lung ale pacientului.
Tratamentul carcinomului cu celule scuamoase (SHK) precoce și local avansat
SHK precoce este de obicei tratat numai chirurgical (EMR sau esofagectomie). În SHK local avansat, abordarea standard este chimioradioterapia preoperatorie (chimioradioterapie neoadjuvantă):
Conform studiului CROSS (van Hagen P și colab., New England Journal of Medicine, 2012; urmărire la 10 ani: Oppedijk V/Shapiro, Journal of Clinical Oncology, 2021), chimioradioterapia neoadjuvantă formată din carboplatină+paclitaxel și radioterapie concomitentă, urmată de chirurgie, a crescut semnificativ supraviețuirea globală față de chirurgia singură. Acest regim rămâne abordarea neoadjuvantă standard în SHK local avansat și își păstrează locul în SHK, în timp ce chimioterapia perioperatorie bazată pe FLOT capătă un rol predominant în adenocarcinom.
La pacienții cu boală reziduală identificată anatomopatologic după chimioradioterapie neoadjuvantă + rezecție chirurgicală R0 (completă), nivolumabul adjuvant a primit la 20 mai 2021 aprobarea FDA (independent de histologie — acoperă atât SHK, cât și adenocarcinomul). Conform studiului CheckMate 577 (Kelly RJ și colab., New England Journal of Medicine, 2021), supraviețuirea fără boală aproape s-a dublat (22,4 luni față de 11,0 luni; HR 0,69).
La pacienții neeligibili pentru chirurgie sau care nu doresc intervenție chirurgicală, chimioradioterapia cu intenție curativă poate fi utilizată singură ca opțiune de tratament; acești pacienți sunt monitorizați pentru recidivă prin consultații regulate de urmărire.
Tratamentul carcinomului cu celule scuamoase (SHK) metastatic
În SHK metastatic, tratamentul de primă linie este de obicei o combinație de chimioterapie + imunoterapie; combinația aleasă variază în funcție de statusul PD-L1.
Conform studiului CheckMate 648 (Doki Y și colab., New England Journal of Medicine, 2022), în SHK avansat/metastatic, nivolumab+chimioterapie sau nivolumab+ipilimumab au prelungit supraviețuirea globală față de chimioterapia singură, iar ambele combinații au primit la 27 mai 2022 aprobarea FDA (independent de statusul PD-L1, dar beneficiul este mai pronunțat la pacienții cu PD-L1≥1%: nivo+chimio HR 0,54 față de HR 0,74 în întreaga populație).
Conform studiului KEYNOTE-590 (Sun JM și colab., Lancet, 2021), combinația pembrolizumab+chimioterapie a primit la 22 martie 2021 aprobarea FDA în cancerul esofagian sau OGB metastatic/local avansat (inclusiv SHK și adenocarcinom, la pacienții neeligibili pentru chirurgie/chimioradioterapie curativă) (OS HR 0,73).
Tislelizumabul a fost aprobat la intervale scurte în două linii diferite în SHK: ca monoterapie în a doua linie (la pacienții care au primit anterior chimioterapie fără inhibitor PD-1/PD-L1), pe baza studiului RATIONALE-302, la 14 martie 2024 (OS 8,6 luni față de 6,3 luni; HR 0,70); și în combinație cu chimioterapia în prima linie (numai la pacienții cu expresie PD-L1 ≥1% — spre deosebire de CheckMate 648/KEYNOTE-590, nu este o aprobare pentru toți pacienții), pe baza studiului RATIONALE-306, la 4 martie 2025 (OS 17,2 luni față de 10,6 luni; HR 0,66; ORR 63% față de 42%). La data realizării acestei cercetări, tislelizumabul nu este autorizat de TİTCK în Turcia (vezi secțiunea despre Turcia de mai jos).
Toripalimabul are în SUA statutul de „orphan drug” (medicament pentru boli rare) pentru cancerul esofagian, dar la data realizării acestei cercetări nu are aprobarea FDA; a fost aprobat în China (NMPA) și recent în Europa (în combinație cu chimioterapia). Nici alți agenți anti-PD-1 de origine chineză, precum camrelizumab și sintilimab, nu au aprobare în SUA pentru SHK.
Tratament perioperator/neoadjuvant: adenocarcinom esofagian și OGB
Conform studiului FLOT4 (Al-Batran SE și colab., Lancet, 2019), chimioterapia perioperatorie (înainte și după operație) cu combinația 5-FU/acid folinic/oxaliplatină/docetaxel (FLOT) a prelungit semnificativ supraviețuirea globală față de vechiul regim ECF/ECX. În practica actuală (2026), conformă cu NCCN, în adenocarcinomul esofagian/OGB rezecabil, chimioterapia perioperatorie bazată pe FLOT depășește treptat chimioradioterapia neoadjuvantă de tip CROSS — în schimb, în SHK, regimul CROSS rămâne standard (vezi mai sus).
Conform studiului MATTERHORN (Janjigian YY și colab., New England Journal of Medicine, 2025), adăugarea durvalumabului la FLOT a crescut semnificativ răspunsul patologic complet și supraviețuirea fără evenimente (EFS HR 0,71; OS HR 0,78; răspuns patologic complet 19,2% față de 7,2%), iar această combinație a primit la 25 noiembrie 2025 aprobarea FDA. Un detaliu important: Eticheta FDA definește explicit această aprobare pentru „adenocarcinom gastric sau al joncțiunii gastroesofagiene (OGB) rezecabil” și nu include expresia „adenocarcinom esofagian” — prin urmare, utilizarea în adenocarcinomul pur esofagian se bazează mai mult pe extrapolarea ghidurilor/practicii decât pe textul etichetei. Această nuanță contrastează complet cu aprobarea zanidatamab+tislelizumab de mai jos.
Tratamentul adenocarcinomului esofagian metastatic și al cancerului OGB
Tratamentul adenocarcinomului esofagian metastatic și al cancerului OGB se bazează în mare măsură pe algoritmul utilizat în cancerul gastric, existând asemănări biologice puternice între aceste două grupuri de boli — pentru informații detaliate puteți consulta și ghidul nostru despre cancerul gastric .
În boala metastatică HER2-pozitivă, combinația zanidatamab-hrii + tislelizumab-jsgr (denumire comercială Ziihera) a primit, pe baza studiului HERIZON-GEA-01, la 25 august 2026 aprobarea FDA (în Arm C, supraviețuirea globală mediană 26,4 luni față de 19,2 luni; HR 0,72; supraviețuirea fără progresie 12,4 luni față de 8,1 luni; HR 0,63). Textul etichetei FDA pentru această aprobare este remarcabil deoarece, dintre aceste tratamente de nouă generație, reprezintă prima aprobare care folosește împreună, explicit, expresia „adenocarcinom gastric, al joncțiunii gastroesofagiene sau esofagian” — spre deosebire de zolbetuximab, aprobarea originală a trastuzumabului deruxtecan și durvalumab+FLOT, include explicit și pacienții cu adenocarcinom pur esofagian.
De asemenea, în prima linie, la pacienții HER2-pozitivi poate fi utilizat împreună cu chimioterapia trastuzumabul; la pacienții PD-L1-pozitivi, cu pragul CPS adecvat, pot fi utilizate împreună cu chimioterapia nivolumab sau pembrolizumab ca opțiuni de tratament.
Dacă apare progresie după tratamentul de primă linie, în a doua linie este preferată de obicei combinația ramucirumab+paclitaxel , la pacienții HER2-pozitivi trastuzumab deruxtecan, iar la pacienții cu MSI înalt/dMMR pembrolizumab . În a treia linie, poate fi utilizată chimioterapia cu TAS-102 (trifluridină+tipiracil) administrat oral.
Studiul DESTINY-Gastric04 (Shitara K/Ando M și colab., New England Journal of Medicine, 2025) a testat trastuzumab deruxtecan față de ramucirumab+paclitaxel în a doua linie și a raportat un rezultat favorabil pentru supraviețuirea globală; totuși, la data realizării acestei cercetări nu a fost identificată o actualizare/aprobare separată a etichetei FDA bazată pe aceste rezultate — de aceea, această constatare trebuie deocamdată considerată „dovadă”, fără a fi prezentată încă drept o modificare oficială a aprobării.
Tratamente de susținere
O proporție importantă dintre pacienții cu cancer esofagian dezvoltă dificultăți la înghițire (disfagie) deoarece tumora îngustează lumenul esofagului; aceasta poate fi cauzată atât de boala în sine, cât și de tratament, de exemplu de mucozita asociată chimioradioterapiei. Abordările de susținere pentru păstrarea nutriției și a calității vieții trebuie planificate împreună cu tratamentul curativ sau paliativ.
Montarea unui stent esofagian
În tumorile esofagiene obstructive avansate sau la pacienții neeligibili pentru tratament curativ, montarea endoscopică a unui stent metalic autoexpandabil este o procedură paliativă frecventă care poate restabili rapid funcția de înghițire prin deschiderea lumenului. Stentul poate fi utilizat și pentru închiderea fistulelor care se pot forma între esofag și trahee/bronhii.
Suport nutrițional
La pacienții cu dificultăți importante la înghițire sau pentru care este planificată operația/chimioradioterapia, trebuie elaborat un plan nutrițional împreună cu un dietetician, pentru a asigura aportul de calorii și proteine. La unii pacienți cu disfagie severă poate fi necesar temporar suport nutrițional prin sondă nazogastrică sau gastrostomie endoscopică percutanată (PEG)/jejunostomie pentru alimentare. Disfagia (dificultatea la înghițire) este abordată mai detaliat în ghidul nostru separat.
Reacțiile adverse ale tratamentului
| Tratament | Reacții adverse frecvente |
|---|---|
| Chirurgie (esofagectomie) | Dehiscență anastomotică, pneumonie, paralizia corzii vocale, reflux/sindrom dumping pe termen lung, schimbare permanentă a obiceiurilor alimentare |
| Chimioradioterapie (regimul CROSS) | Esofagită/mucozită (durere la înghițire), oboseală, greață, supresie medulară, reacții cutanate |
| Chimioterapie perioperatorie (FLOT) | Neutropenie, greață/vărsături, neuropatie periferică (oxaliplatină), diaree, oboseală |
| Imunoterapie (nivolumab, pembrolizumab, tislelizumab, durvalumab) | Reacții adverse asociate imunității: colită, hepatită, pneumonită, inflamația glandelor endocrine precum tiroida/hipofiza, erupție cutanată — de obicei diferite de cele ale chimioterapiei și uneori cu debut întârziat |
| Terapii țintite anti-HER2 (trastuzumab, trastuzumab deruxtecan, zanidatamab) | Scăderea funcției cardiace (în special trastuzumab), risc de boală pulmonară interstițială/pneumonită asociat trastuzumabului deruxtecan (necesită monitorizare) |
| Ramucirumab | Hipertensiune arterială, risc de hemoragie, întârzierea vindecării plăgilor, proteinurie |
Profilul reacțiilor adverse diferă semnificativ în funcție de combinația de medicamente/regimuri; pacienții trebuie să raporteze fără întârziere echipei de tratament simptomele noi sau agravate, mai ales diareea, lipsa de aer, îngălbenirea pielii și durerea toracică.
Istoricul global al aprobărilor și dovezilor
KEYNOTE-590: aprobarea FDA pentru pembrolizumabMoment de cotitură
Pembrolizumab+chimioterapie a fost aprobat în prima linie pentru cancerul esofagian și OGB metastatic/local avansat (SHK și adenocarcinom).
CheckMate 577: nivolumab adjuvantMoment de cotitură
Aprobarea nivolumabului adjuvant, independent de histologie, în boala reziduală după chimioradioterapie neoadjuvantă+chirurgie.
CheckMate 648: combinații cu nivolumabMoment de cotitură
Aprobările nivolumab+chimioterapie și nivolumab+ipilimumab în prima linie a SHK metastatic.
Aprobarea FDA pentru tislelizumab (RATIONALE-302)
Aprobare ca monoterapie în a doua linie în SHK — la pacienții care nu au primit anterior un inhibitor PD-1/PD-L1.
Aprobarea FDA pentru zolbetuximab
Aprobare în adenocarcinomul gastric/OGB CLDN18.2-pozitiv — textul etichetei nu include explicit esofagul.
Aprobarea FDA pentru tislelizumab (RATIONALE-306)
Aprobarea combinației în prima linie a SHK — numai la pacienții cu PD-L1≥1%.
MATTERHORN: aprobarea FDA pentru durvalumab+FLOT
Durvalumab+FLOT perioperator a fost aprobat în adenocarcinomul gastric/OGB rezecabil (adenocarcinomul esofagian nu apare explicit în etichetă).
Aprobarea FDA pentru zanidatamab+tislelizumab (HERIZON-GEA-01)Cel mai recent
Aprobare în boala metastatică HER2-pozitivă — pentru prima dată, eticheta acestei generații include explicit expresia „adenocarcinom esofagian”.
Situația din Turcia: autorizarea TİTCK și rambursarea SGK
Componentele FLOT (5-FU, acid folinic, oxaliplatină, docetaxel), componentele regimului CROSS (carboplatină, paclitaxel) și radioterapia sunt acoperite pe scară largă de SGK în Turcia, fără restricții suplimentare specifice cancerului esofagian.
Conform prevederilor SUT (Comunicatul de aplicare în sănătate), în SHK metastatic nivolumabul este rambursat de SGK ca monoterapie de a doua linie . Utilizarea adjuvantă (indicația CheckMate 577) și combinația nivolumab+chimioterapie de primă linie în OGB/adenocarcinom metastatic (HER2-negativ, PD-L1≥5%) sunt incluse, cu o limită de 24 de luni. Totuși, combinația nivolumab+ipilimumab nu a fost identificată în cadrul SUT pentru indicația SHK.
Indicația pembrolizumabului în prima linie a cancerului esofagian/OGB, bazată pe KEYNOTE-590, nu a putut fi identificată în listele SUT la data realizării acestei cercetări; o situație similară fusese observată și pentru indicația pembrolizumabului în cancerul nazofaringian. Pacienții și medicii trebuie să confirme situația actuală a acoperirii din sursele SGK/TİTCK.
La data realizării acestei cercetări, tislelizumabul nu a fost autorizat de TİTCK în Turcia; prin urmare, nu este nici inclus în rambursarea SGK. Articolul nostru separat despre tislelizumab abordează situația actuală a autorizării.
În boala metastatică HER2-pozitivă, trastuzumabul este rambursat de SGK în cadrul articolului SUT 4.2.14.C, în textul căruia OGB este menționat explicit.
Deși ambele medicamente sunt autorizate de TİTCK, la data realizării acestei cercetări nu au fost identificate în listele de rambursare SGK; accesul se obține în mare parte prin cereri individuale/procese. Pentru ramucirumab, s-a raportat că o decizie a Curții de Casație din ianuarie 2026 a fost favorabilă pacienților în sensul acoperirii medicamentului de către SGK — totuși, asemenea decizii se bazează pe procese individuale și nu înseamnă acoperire automată/garantată pentru fiecare pacient.
Întrebări frecvente
- Care este cea mai importantă diferență dintre tipurile scuamos și adenocarcinom ale cancerului esofagian?
- Cele două tipuri provin din factori de risc diferiți (SHK: fumat/alcool/băuturi fierbinți; adenocarcinom: reflux/esofag Barrett), au distribuții geografice diferite și sunt gestionate tot mai mult prin algoritmi de tratament separați, în special pentru imunoterapie/terapii țintite.
- Oricine are esofag Barrett dezvoltă cancer?
- Nu. Esofagul Barrett crește riscul de adenocarcinom față de populația generală, dar marea majoritate a acestor pacienți nu dezvoltă cancer; de aceea, urmărirea endoscopică regulată este recomandată pentru identificarea precoce a riscului.
- Ce biomarkeri trebuie testați în cancerul esofagian?
- În boala metastatică, testarea PD-L1, HER2 (mai ales în adenocarcinom/OGB), MSI-H/dMMR și, în adenocarcinom, CLDN18.2 reprezintă o practică standard care influențează direct alegerea tratamentului.
- De ce este considerată importantă aprobarea zanidatamab+tislelizumab?
- Această combinație este prima aprobare din această generație pentru boala metastatică HER2-pozitivă care include explicit expresia „adenocarcinom esofagian” în eticheta FDA — spre deosebire de multe aprobări anterioare pentru boală „gastrică/OGB”.
- Ce înseamnă cele două aprobări distincte ale tislelizumabului?
- Tislelizumabul a fost aprobat în SHK mai întâi (martie 2024) ca monoterapie în a doua linie, apoi (martie 2025) în prima linie în combinație cu chimioterapia și numai la pacienții cu PD-L1≥1% — sunt aprobări separate care acoperă două scenarii clinice diferite.
Bibliografie:
- Sung H și colab. Global cancer statistics 2024. CA Cancer J Clin. 2026. DOI: 10.3322/caac.70090.
- Bray F și colab. Global cancer statistics 2022. CA Cancer J Clin. 2024.
- Siegel RL și colab. Cancer Statistics, 2026. CA Cancer J Clin. 2026. DOI: 10.3322/caac.70043.
- van Hagen P și colab. Preoperative chemoradiotherapy for esophageal or junctional cancer (CROSS). N Engl J Med. 2012.
- Oppedijk V, Shapiro J și colab. CROSS 10-year follow-up. J Clin Oncol. 2021.
- Kelly RJ și colab. Adjuvant nivolumab in resected esophageal/GEJ cancer (CheckMate 577). N Engl J Med. 2021.
- Doki Y și colab. Nivolumab combinations in advanced esophageal SCC (CheckMate 648). N Engl J Med. 2022.
- Sun JM și colab. Pembrolizumab plus chemotherapy in esophageal cancer (KEYNOTE-590). Lancet. 2021.
- Al-Batran SE și colab. Perioperative FLOT chemotherapy (FLOT4). Lancet. 2019.
- Janjigian YY și colab. Perioperative durvalumab plus FLOT (MATTERHORN). N Engl J Med. 2025.
- Shitara K, Ando M și colab. Trastuzumab deruxtecan in gastric/GEJ cancer (DESTINY-Gastric04). N Engl J Med. 2025.
- Notificări de aprobare FDA: zanidatamab-tislelizumab (HERIZON-GEA-01), tislelizumab (RATIONALE-302, RATIONALE-306), zolbetuximab.
- Articolele relevante din Comunicatul de aplicare în sănătate din Turcia (SUT), listele autorizațiilor pentru medicamente ale TİTCK.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
