Abordări actuale pentru tumora cerebrală glioblastom, de la diagnosticul molecular la tratamentul individualizat
În acest articol
Ce sunt tumora cerebrală și glioblastomul?
Creierul este cel mai complex organ al corpului uman, iar tumorile care se dezvoltă în acest țesut sensibil reprezintă unul dintre cele mai dificile subiecte ale oncologiei. Tumorile cerebrale sunt mase anormale formate prin proliferarea necontrolată a celulelor din țesutul cerebral și se împart în două grupe principale: tumori primare (provin din propriile celule ale creierului — gliale sau neuronale —) și tumori metastatice (secundare) (se formează prin răspândirea la creier a unui cancer dintr-o altă parte a corpului și sunt întâlnite clinic mai frecvent decât tumorile primare). În acest ghid ne concentrăm asupra glioamelor, cel mai frecvent și mai agresiv grup de tumori cerebrale primare, și în special asupra glioblastomului (GBM).
Gliomul este cel mai frecvent grup de tumori cerebrale primare care provin din celulele gliale, celulele de susținere ale creierului, și este clasificat în funcție de viteza de proliferare celulară și de caracteristicile microscopice (de la gradul 1 la 4). Cea mai agresivă formă a glioamelor, care figurează în clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății (WHO) ca gradul 4 , este glioblastomul (GBM) — are o evoluție clinică rapidă, o tendință ridicată de recidivă (reapariție) și este gestionat printr-o abordare multidisciplinară care necesită, împreună, neurochirurgie, oncologie radioterapeutică și oncologie medicală.
Comportamentul clinic a două tumori cu același aspect microscopic poate fi foarte diferit la nivel molecular. Din acest motiv, neuro-oncologia modernă impune o „amprentă moleculară” în diagnostic: semnătura genetică/epigenetică a tumorii este decisivă pentru anticiparea prognosticului și a răspunsului la tratament. Scopul acestui ghid este să prezinte această schimbare de paradigmă, clasificarea moleculară actuală și noile tratamente țintite aprobate în perioada 2024-2026, într-un mod accesibil și cuprinzător.
Epidemiologie și povara bolii
Conform raportului statistic publicat de CBTRUS (Registrul Central al Tumorilor Cerebrale din America) în octombrie 2025 și bazat pe datele de diagnostic din anii 2018-2022, tumorile primare ale creierului și ale sistemului nervos central (SNC), benigne și maligne împreună, apar anual în SUA la aproximativ 26,05/100.000 persoane; aproximativ 26% dintre acestea sunt maligne, iar 74% sunt benigne. Pentru tumorile primare maligne ale creierului/SNC, supraviețuirea relativă generală la 5 ani este de %34,8. Conform unei fișe informative separate despre glioblastom, publicate tot de CBTRUS în 2025, dar bazate pe datele de diagnostic din anii 2017-2021, pentru glioblastom (GBM) în mod specific: incidența anuală este de 3,27 la 100.000, vârsta mediană la diagnostic este de 66, iar GBM reprezintă 51,5% din toate tumorile cerebrale maligne, păstrându-și astfel statutul de cea mai frecventă tumoră cerebrală primară malignă.
În fișa de țară pentru Turcia, actualizată de IARC în iulie 2026, conform estimărilor GLOBOCAN 2024 , sunt raportate anual aproximativ 5.237 cazuri noi de cancer cerebral/SNC (2,2% din toate cancerele, al 13. cel mai frecvent tip de cancer); incidența standardizată în funcție de vârstă este de 5,1 la 100.000. Numărul anual de persoane care își pierd viața din cauza acestei boli este de aproximativ 4.385 (3,9% din toate decesele cauzate de cancer), iar prevalența punctuală la 5 ani (numărul de persoane care trăiesc în prezent cu boala) este de aproximativ 20.509. În sursele noastre nu s-au găsit date de incidență specifice Turciei care să distingă doar glioblastomul; cifrele de mai sus cuprind toate tumorile cerebrale/SNC (benigne și maligne).
Cifrele de supraviețuire populațională raportate pentru GBM în fișa informativă despre glioblastom a CBTRUS, bazată pe datele din 2017-2021 menționate mai sus (mediană de ~8-9 luni, supraviețuire la 5 ani de 7,1%), sunt mai mici decât cifrele din studiile clinice despre care vom vorbi în continuare (de exemplu, protocolul Stupp). Motivul este că registrele populaționale includ și toți pacienții care nu pot tolera tratamentul, cei vârstnici sau cei cu un status de performanță scăzut, în timp ce studiile clinice includ de obicei pacienți mai tineri și cu o stare generală mai bună. Această diferență este importantă pentru interpretarea corectă a statisticilor.
Simptome: când trebuie să apară suspiciunea?
Simptomele unei tumori cerebrale variază în funcție de localizarea tumorii în creier, de dimensiunea ei și de viteza de creștere. Dacă apar unul sau mai multe dintre simptomele de mai jos, trebuie efectuată o evaluare, mai ales dacă sunt nou apărute sau se agravează rapid:
- Durere de cap (în special mai intensă dimineața, nou apărută sau cu caracter modificat)
- Criză epileptică nou apărută
- Slăbiciune la nivelul unui braț sau picior (hemipareză)
- Tulburare de vorbire (afazie)
- Pierderea unei porțiuni din câmpul vizual
- Tulburare de echilibru și coordonare (ataxie)
- Modificări de personalitate și comportament
- Tulburare de concentrare și a funcțiilor executive
- Greață și vărsături (în special dimineața, din cauza presiunii intracraniene crescute)
- Edem papilar (semn de presiune intracraniană crescută, identificat la examinarea fundului de ochi)
Prima criză epileptică la un adult sau simptomele neurologice care progresează rapid (se agravează în câteva zile-săptămâni) necesită evaluare urgentă prin RMN cerebral cu substanță de contrast.
Parcursul diagnosticului
- Imagistică: Prima alegere este RMN-ul cerebral cu substanță de contrast. În situațiile de urgență, CT-ul este valoros; metodele imagistice avansate, precum RMN de perfuzie, spectroscopia RM și PET, sunt folosite în cazuri selectate pentru a susține diagnosticul diferențial (tumoră, infecție sau ischemie).
- Evaluare neurochirurgicală: Se urmărește cea mai extinsă rezecție care poate fi realizată în siguranță (rezecție maximă în condiții de siguranță). În apropierea zonelor funcționale (care controlează funcții esențiale precum vorbirea și mișcarea) se utilizează craniotomia cu pacientul treaz, cartografierea intraoperatorie și neuronavigația. Dacă rezecția nu este adecvată, diagnosticul tisular se obține prin biopsie stereotactică .
- Anatomie patologică și analiză moleculară: Pe lângă examinarea histologică clasică, sunt evaluați markeri precum IDH1/2, ATRX, TP53, promotorul TERT, amplificarea EGFR, codeleția 1p/19q și, la vârsta/localizarea corespunzătoare, testul H3 K27M. Rezultatele acestor teste stabilesc diagnosticul definitiv conform clasificării WHO actuale, detaliate în secțiunile de mai jos.
Puteți afla mai multe despre principiile generale ale testelor genetice în cancer din articolul nostru Ce este o mutație? Cum provoacă apariția cancerului? .
Clasificare moleculară: WHO 2021 și actualizări
Istoria clasificării tumorilor cerebrale a început în 1926, cu abordarea histologică (bazată pe aspectul microscopic) a lui Bailey și Cushing. Însă, începând cu anii 2000, progresele în neuro-oncologia moleculară au demonstrat clar că două tumori cu același aspect microscopic se pot comporta complet diferit din punct de vedere biologic (una poate progresa rapid, iar cealaltă poate evolua lent; una poate fi rezistentă la tratament, iar cealaltă sensibilă).
Această schimbare majoră s-a reflectat în ediția a 5. a clasificării publicate de WHO în 2021: diagnosticul nu se mai bazează doar pe aspectul microscopic, ci pe o abordare pe mai multe niveluri, integrată cu biomarkeri moleculari. Unul dintre cei mai importanți pași ai clasificării este tratarea în grupe separate a glioamelor difuze de tip pediatric și de tip adult, deoarece sunt diferite clinic și biologic. Prin WHO 2021, glioamele difuze de tip adult au fost simplificate la o structură cu trei categorii: astrocitom, IDH-mutant; oligodendrogliom, IDH-mutant și cu codeleție 1p/19q; și glioblastom, IDH-wildtype.
Clasificarea WHO 2021 (ediția a 5.) este încă în vigoare în 2026; o ediție a 6. oficială nu a fost încă publicată, însă WHO/IARC lucrează activ în această direcție. În această perioadă intermediară, consorțiul cIMPACT-NOW publică rapoarte interpretative care funcționează, în practică, drept actualizări suplimentare. Cea mai recentă, care actualizează criteriile de diagnostic pentru glioamele difuze de grad înalt IDH- și H3-wildtype și pentru ependimoamele de fosă posterioară, este cIMPACT-NOW Update 11. Cadrul principal cu trei categorii rezumat mai sus (astrocitom/oligodendrogliom/glioblastom) rămâne valabil; actualizările clarifică în principal criteriile moleculare suplimentare utilizate în cazurile de graniță.
Clasificarea definește și două categorii speciale pentru situațiile în care testarea moleculară necesară diagnosticului nu poate fi efectuată: NOS (Not Otherwise Specified — când testarea moleculară nu este efectuată) și NEC (Not Elsewhere Classified — când caracteristicile moleculare nu corespund grupelor definite).
Biomarkeri moleculari de bază
Prin examinarea structurii genetice a țesutului tumoral, testele moleculare ne permit să înțelegem cum se va comporta tumora (valoare prognostică) și la ce tratamente ar putea răspunde (valoare predictivă).
Mutația IDH
Mutațiile genelor IDH1 și IDH2 apar în aproximativ 20% dintre glioame, în special la pacienții mai tineri și în glioamele de grad scăzut. Aceste mutații perturbă diferențierea celulară, ducând la acumularea unui oncometabolit numit D-2-hidroxiglutarat (2-HG). Semnificație clinică: Glioamele IDH-mutante cresc mai lent decât tumorile IDH-wildtype și sunt asociate cu o supraviețuire semnificativ mai lungă; în plus, reprezintă condiția prealabilă pentru tratamentul cu vorasidenib descris mai jos.
Codeleția 1p/19q
Este pierderea simultană a brațului scurt al cromozomului 1 (1p) și a brațului lung al cromozomului 19 (19q). Când apare împreună cu mutația IDH, confirmă diagnosticul de oligodendrogliom. Tumorile care poartă această semnătură genetică răspund mai bine la chimioterapia cu temozolomidă/PCV și la radioterapie și sunt asociate cu un prognostic mai favorabil.
Metilarea promotorului MGMT
Proteina MGMT (O6-metilguanină-ADN metiltransferază) acționează în mod normal ca un „reparator” care îndepărtează grupările metil deteriorate din ADN. Când regiunea promotorului genei MGMT este metilată, gena este inactivată, iar celula tumorală devine vulnerabilă la medicament, deoarece nu poate repara grupările metil adăugate ADN-ului de temozolomidă (TMZ). Semnificație clinică: Pacienții cu GBM și promotor MGMT metilat răspund mai bine la tratamentul cu TMZ și au o supraviețuire mai lungă; totuși, această relație nu este absolută — și unele tumori nemetilate pot răspunde, de aceea statusul MGMT se evaluează împreună cu celelalte date clinice/moleculare, nu separat.
Alți markeri importanți
- Mutația BRAF V600E: Este întâlnită în special în astrocitoamele pediatrice de grad scăzut și în xantoastrocitoamele pleomorfe; determină eligibilitatea pentru tratament țintit (a se vedea mai jos).
- Fuziunile NTRK: Sunt rare; prezic răspunsul la inhibitorii TRK (larotrectinib, entrectinib).
- Mutația H3 K27M: Este frecventă în glioamele difuze de linie mediană (DMG) și este asociată cu o evoluție agresivă; reprezintă condiția prealabilă pentru tratamentul cu dordaviprone aprobat în 2025 (a se vedea mai jos).
Tratament standard: chirurgie, radioterapie, chimioterapie
Rezecție chirurgicală
Se urmărește îndepărtarea unei părți cât mai mari din tumoră (rezecție maximă în condiții de siguranță), atât pentru reducerea simptomelor, cât și pentru creșterea eficacității tratamentelor ulterioare. În multe cazuri, rezecția completă (gross-total) poate să nu fie posibilă; în acest caz, fragmentul de țesut prelevat este utilizat pentru analiza moleculară. Contradicția fundamentală a chirurgiei cerebrale este următoarea: cu cât se îndepărtează mai mult din tumoră, cu atât supraviețuirea este mai bună, însă o rezecție prea agresivă poate afecta permanent funcții precum vorbirea, mișcarea sau vederea. Tehnicile dezvoltate pentru a stabili acest echilibru au reprezentat cel mai important domeniu de progres al chirurgiei tumorilor cerebrale în ultimele douăzeci de ani:
Administrat pacientului pe cale orală cu câteva ore înainte de operație, acidul 5-aminolevulinic (5-ALA) se acumulează selectiv în celulele tumorale și, sub o lumină violetă specială, produce o fluorescență roz-roșie ; astfel, chirurgul poate vedea limita dintre țesutul cerebral normal și tumoră chiar și acolo unde nu o poate distinge cu ochiul liber. Studiul randomizat de referință al lui Stummer și al colaboratorilor (Lancet Oncology, 2006; n=270) a arătat că rata îndepărtării complete a tumorii care captează substanța de contrast a crescut de la 36% la 65% și că supraviețuirea fără progresie la 6 luni a crescut de la 21,1% la 41,0% — fără o creștere suplimentară a reacțiilor adverse. Deși 5-ALA era utilizat în Europa din 2007, a primit aprobarea FDA abia la 6 iunie 2017 (sub denumirea Gleolan, ca agent de imagistică optică).
Dacă tumora este situată în apropierea regiunilor cerebrale „elocvente”, care controlează funcții esențiale precum vorbirea, mișcarea sau sensibilitatea, pacientul este trezit într-o anumită parte a operației, iar chirurgul îi cere să vorbească, să numere sau să își miște degetele în timp ce cartografiază punctual țesutul prin stimulare electrică. Dacă o stimulare produce o oprire temporară a vorbirii sau slăbiciune, acel punct este protejat. Această metodă îi permite chirurgului să traseze limita pe baza hărții funcționale proprii a acelui pacient , în locul unei „estimări anatomice” — deoarece localizarea zonelor funcționale poate varia de la o persoană la alta și chiar, din cauza reorganizării provocate de tumoră, la aceeași persoană în timp.
LITT constă în distrugerea țesutului tumoral prin încălzire, cu o sondă laser subțire introdusă în tumoră printr-un mic orificiu în craniu, sub monitorizare în timp real a temperaturii ghidată prin RMN. Oferă o opțiune pentru tumorile profunde sau neadecvate pentru operație deschisă și pentru necroza de iradiere. Există însă o nuanță importantă de reglementare: dispozitivele LITT (Visualase, NeuroBlate) au fost introduse pe piață cu autorizare FDA pe baza echivalenței 510(k), nu cu aprobare completă (PMA) — adică nu pe baza datelor de eficacitate pentru o indicație specifică de tumoră cerebrală, ci ca „instrument de ablație/coagulare a țesuturilor moi intracraniene”.
Discurile impregnate cu carmustină (Gliadel) sunt discuri resorbabile plasate în cavitatea rămasă după îndepărtarea tumorii în timpul operației, care eliberează chimioterapia direct la fața locului; au primit aprobarea FDA pentru GBM recidivat la 23 septembrie 1996, iar pentru gliomul de grad înalt nou diagnosticat la 25 februarie 2003 . În prezent sunt utilizate în cazuri selectate, din cauza câștigului modest de supraviețuire și a riscului de probleme de vindecare a plăgii/edem cerebral.
Radioterapie + temozolomidă: protocolul Stupp
În „protocolul Stupp”, care constituie în prezent standardul, după intervenția chirurgicală se adaugă temozolomidă (TMZ) concomitent cu radioterapia, urmată de TMZ de întreținere timp de 6 luni. În studiul randomizat original, această combinație a crescut supraviețuirea globală mediană de la 12,1 luni la 14,6 luni și a crescut rata supraviețuirii la 2 ani de la 10% la 26% . Datele de urmărire pe termen lung publicate în 2009 au arătat că și rata supraviețuirii la 5 ani a crescut de la 1,8% la 9,8% — aceste rezultate au făcut din protocolul Stupp tratamentul standard neschimbat al GBM de aproape 20 de ani.
Schema standard include, cu începere la 3-6 săptămâni după operație, radioterapie de 60 Gy (în 30 de fracții, 6 săptămâni) și temozolomidă în doză mică administrată zilnic concomitent; la 4 săptămâni după încheierea radioterapiei, tratamentul continuă cu administrarea unei doze mai mari în primele 5 zile ale unor cicluri de 28 de zile, prin 6 cicluri de temozolomidă de întreținere .
Pentru pacienții vârstnici sau cu stare generală precară, care nu pot tolera radioterapia standard de 6 săptămâni, au fost dezvoltate scheme scurtate (hipofracționate). Perry și colaboratorii au arătat în studiul lor (NEJM, 2017) că, la pacienții de peste 65 de ani, adăugarea temozolomidei la radioterapia scurtă de 3 săptămâni (40,05 Gy, 15 fracții) a prelungit supraviețuirea globală de la 7,6 luni la 9,3 luni (HR 0,67) — beneficiul este deosebit de evident în subgrupul cu MGMT metilat (13,5 luni față de 7,7 luni; HR 0,53), fiind mai limitat la cei cu MGMT nemetilat (10,0 luni față de 7,9 luni). La pacienții și mai fragili, Roa și colaboratorii au arătat în studiul IAEA (J Clin Oncol, 2015) că o schemă ultrascurtă de doar 5 ședințe (25 Gy) a oferit rezultate echivalente cu schema de 15 ședințe — aceasta este o opțiune foarte valoroasă pentru calitatea vieții, reducând de la săptămâni la zile timpul petrecut de pacient în spital.
Studiul german CeTeG/NOA-09 (Herrlinger U și colab., Lancet, 2019) a raportat că adăugarea lomustinei la temozolomida standard, la pacienții cu GBM nou diagnosticat și promotor MGMT metilat, a prelungit supraviețuirea globală de la 31,4 luni la 48,1 luni (HR 0,60). În pofida acestei cifre impresionante, rezultatul nu a fost acceptat pe scară largă și nu a înlocuit protocolul Stupp; motivele sunt următoarele: semnificația statistică a rămas la limită (p=0,0492), studiul a fost mai mic decât se planificase (129 de pacienți), iar factorii prognostici au fost distribuiți dezechilibrat între brațe; diferența observată doar în supraviețuirea globală, fără o diferență în supraviețuirea fără progresie, a ridicat un semn de întrebare metodologic; în plus, proporția pacienților care au putut finaliza tratamentul în brațul cu combinația a fost semnificativ mai mică (39% față de 60%). Din acest motiv, acest regim trebuie prezentat ca o opțiune care poate fi evaluată în funcție de experiența centrului, la pacienți selectați cu stare generală foarte bună și MGMT metilat , nu ca un „nou standard”.
Tratamentul în funcție de gradul gliomului: glioame altele decât GBM
Cea mai mare parte a acestui ghid se concentrează asupra glioblastomului (grad 4); însă tratamentul glioamelor IDH-mutante de grad 2 și grad 3 este complet diferit atât ca abordare, cât și ca supraviețuire așteptată — la acești pacienți, supraviețuirea se măsoară în ani, chiar în decenii , nu în luni, motiv pentru care reacțiile adverse pe termen lung ale tratamentului (în special efectele cognitive ale radioterapiei) au o importanță mult mai mare.
Gliom IDH-mutant de grad 2 (grad scăzut)
La pacienții cu gliom de grad 2 cu risc înalt (vârstă peste 40 de ani sau rezecție incompletă), studiul a testat adăugarea la radioterapie a chimioterapiei PCV (procarbazină, lomustină, vincristină): studiul RTOG 9802 (Buckner JC și colab., NEJM, 2016) a prelungit supraviețuirea globală mediană de la 7,8 ani la 13,3 ani (HR 0,59; p=0,003); supraviețuirea fără progresie a crescut de la 4,0 ani la 10,4 ani. Rata supraviețuirii la 10 ani a crescut de la 40% la 60%. Aceasta este dovada fundamentală care a stabilit rolul chimioterapiei în gliomul de grad scăzut.
În gliomul de grad 2, decizia de tratament se individualizează în funcție de subtipul molecular al tumorii și de profilul de risc al pacientului: la tumorile cu risc scăzut, complet îndepărtate, urmărirea atentă (supravegherea) este o opțiune, în timp ce la pacienții cu risc înalt abordarea standard este radioterapie + PCV. Începând din august 2024, vorasidenibul postoperator (abordat în detaliu mai jos) a fost adăugat acestui algoritm ca o a treia opțiune — suscită un interes deosebit la pacienții tineri, mai ales datorită potențialului de a întârzia radioterapia.
Gliom de grad 3 (anaplazic)
CATNON/EORTC 26053 — analiza finală a studiului (van den Bent MJ și colab., Lancet Oncology, 2026) a răspuns definitiv la întrebarea privind etapa în care trebuie administrată temozolomida în astrocitomul anaplazic (grad 3) fără codeleție 1p/19q. Rezultatul are două aspecte și implicații directe în practică: temozolomida adjuvantă după radioterapie oferă un beneficiu semnificativ (HR 0,65; la pacienții IDH-mutanți, supraviețuirea globală mediană crește de la 6,0 ani la 12,5 ani ); în schimb, temozolomida concomitentă cu radioterapia nu oferă un beneficiu suplimentar (HR 0,91, nesemnificativ). Așadar, în acest grup de pacienți, administrarea temozolomidei concomitent, ca în GBM, adaugă toxicitate inutilă. Abordarea actuală: radioterapie, urmată de 12 cicluri de temozolomidă adjuvantă — fără fază concomitentă.
Raportul final comun al acestor două studii paralele, care au testat adăugarea chimioterapiei PCV la radioterapie în oligodendrogliomul anaplazic cu codeleție 1p/19q, publicat după 18-19 ani de urmărire (J Clin Oncol, 2022), a prezentat unul dintre cele mai impresionante rezultate pe termen lung din oncologie. În subgrupul cu codeleție, supraviețuirea globală mediană a crescut, în RTOG 9402, de la 7,3 ani la 13,2 ani, iar în EORTC 26951, de la 9,3 ani la 14,2 ani (o reducere de aproximativ 40% a riscului de deces în ambele studii). Și mai remarcabilă este rata de supraviețuire la 20 de ani : în RTOG 9402, de la 14,9% la 37%, iar în EORTC 26951, de la 13,6% la 37,1% — adică o treime dintre acești pacienți sunt încă în viață la douăzeci de ani de la diagnostic, datorită adăugării chimioterapiei.
La pacienții cu codeleție, pentru a testa dacă este posibil să se omită complet radioterapia și să se administreze doar temozolomidă, evitând astfel reacțiile adverse cognitive pe termen lung, studiul CODEL a inclus un braț doar cu temozolomidă, care a fost închis prematur: supraviețuirea mediană fără progresie în acest braț a fost de 2,9 ani , în timp ce în brațele care includeau radioterapia nu s-a atins mediana (HR 3,12; p<0,01). Așadar, omiterea radioterapiei este în mod clar dăunătoare în acest grup de pacienți. Studiul continuă în prezent cu un design revizuit (compararea radioterapiei + PCV cu radioterapia + temozolomidă); întrebarea PCV sau temozolomidă nu a primit încă un răspuns.
TTFields (câmpuri de tratare a tumorilor)
TTFields (dispozitivul Optune) este o metodă de tratament fără medicamente care perturbă fizic diviziunea (mitoza) celulelor tumorale prin aplicarea unor câmpuri electrice alternante de intensitate mică, cu electrozi plasați pe scalp. Pacientul trebuie să poarte dispozitivul în cea mai mare parte a zilei (de obicei cel puțin 75% din timp).
În GBM nou diagnosticat, analiza finală a studiului în care TTFields a fost adăugat la TMZ de întreținere, EF-14 : supraviețuire globală mediană 20,9 luni față de 16,0 luni (HR 0,63; p<0,001); supraviețuire mediană fără progresie 6,7 luni față de 4,0 luni. Rata supraviețuirii la 2 ani a fost de 43% față de 31%; iar rata supraviețuirii la 5 ani s-a mai mult decât dublat, fiind de 13% față de 5% . Cu aceste rezultate, TTFields a devenit o componentă standard a algoritmului de tratament de primă linie în GBM nou diagnosticat, adăugat la TMZ de întreținere.
Cea mai frecventă reacție adversă a TTFields este iritația pielii în zona de contact a electrozilor; aceasta poate fi gestionată de obicei prin îngrijire locală. Necesitatea utilizării zilnice a dispozitivului (raderea părului, schimbarea electrozilor, unitatea de baterie portabilă) este un aspect practic care poate afecta calitatea vieții și aderența pacientului și trebuie discutat împreună cu acesta la luarea deciziei de tratament.
Opțiuni de tratament în glioblastomul recidivat
În pofida tratamentului standard, rata de recidivă (reapariție) în GBM este ridicată. Tratamentul recidivei se planifică individualizat, iar opțiunile disponibile au o eficacitate mai limitată decât tratamentul inițial.
În perioada timpurie după tratament, la RMN poate fi observată o creștere a tumorii; aceasta reprezintă adesea modificări inflamatorii legate de tratament (pseudoprogresie), nu o recidivă reală. Pentru a face această diferențiere se utilizează metode imagistice avansate, precum RMN de perfuzie sau PET; interpretarea greșită poate duce la întreruperea prematură și inutilă a unui tratament eficient.
Bevacizumab
Bevacizumabul, un inhibitor VEGF, a primit inițial aprobare accelerată pentru GBM recidivat în 2009, pe baza ratelor de răspuns (25,9% și 19,6%) demonstrate în studii cu un singur braț. Aprobarea completă a fost acordată la 5 decembrie 2017, pe baza EORTC 26101 (compararea bevacizumab + lomustină cu lomustină singură): a fost demonstrată o prelungire semnificativă a supraviețuirii fără progresie (4,2 luni față de 1,5 luni, reducere cu 48% a riscului de progresie); însă nu s-a identificat o diferență semnificativă în supraviețuirea globală. Această nuanță este importantă: bevacizumabul poate ameliora rapid simptomele (în special cele legate de edemul cerebral) și poate întârzia progresia, însă dovezile privind prelungirea vieții sunt limitate.
Lomustină (CCNU)
Lomustina, un agent de chimioterapie orală, se administrează o dată la 6 săptămâni și este utilizată de mult timp ca agent standard de comparație/combinație în GBM recidivat; cea mai frecventă reacție adversă este supresia măduvei osoase. În ultimii ani nu au apărut date noi decisive care să înlocuiască lomustina — statutul său de standard se datorează mai degrabă faptului că nu a fost încă demonstrată o alternativă superioară decât unei noi dovezi de superioritate.
Reluarea tratamentului cu temozolomidă
La pacienții care au beneficiat anterior de TMZ, în special cei cu metilarea promotorului MGMT, în caz de recidivă poate fi o opțiune încercarea din nou a TMZ cu o schemă de dozare diferită (rechallenge).
TTFields (în boala recidivată)
TTFields este aprobat de FDA și pentru GBM recidivat (8 aprilie 2011); studiile timpurii au arătat că a prelungit supraviețuirea mediană de la 6,6 luni la 9,6 luni .
Reintervenție chirurgicală și reiradiere
La pacienți selectați — cu stare generală bună, focar de recidivă limitat și accesibil și un interval suficient de la prima operație — o nouă rezecție chirurgicală poate atât să amelioreze simptomele prin reducerea efectului de masă, cât și să furnizeze o nouă probă de țesut care să arate dacă profilul molecular s-a modificat (de exemplu, dacă a apărut o nouă mutație care poate fi țintită). În mod similar, la pacienții la care a trecut suficient timp de la prima radioterapie și focarul de recidivă este mic, poate fi luată în considerare reiradierea stereotactică . Pentru ambele abordări, dovezile randomizate sunt limitate; deciziile se iau în comisia multidisciplinară, cântărind beneficiul așteptat și riscul de leziuni cumulative ale țesutului cerebral.
Studiul italian REGOMA de fază 2 (Lancet Oncology, 2019) raportase că, în GBM recidivat, regorafenibul a prelungit supraviețuirea globală față de lomustină de la 5,6 luni la 7,4 luni (HR 0,50), iar acest agent a figurat o perioadă în ghiduri ca o opțiune promițătoare. Însă rezultatele de confirmare ale brațului cu regorafenib din studiul-platformă GBM AGILE (J Clin Oncol, 2026) au fost negative : în boala recidivată, regorafenibul a avut 8,0 luni față de 9,2 luni în brațul de control cu lomustină; iar în boala nou diagnosticată cu MGMT nemetilat, 12,0 luni față de 13,7 luni în brațul cu temozolomidă — adică, în ambele scenarii, regorafenibul a dat rezultate numeric mai slabe și a provocat, în plus, mai multă toxicitate. Pe baza acestor date, regorafenibul a fost eliminat din recomandările pentru GBM recidivat. Acesta este un exemplu instructiv al motivului pentru care rezultatele promițătoare ale unor studii mici de fază 2 trebuie confirmate prin studii mari de validare.
Deoarece eficacitatea tratamentelor aprobate pentru GBM recidivat este limitată, ghidurile actuale recomandă în această etapă participarea la un studiu clinic adecvat ca o abordare echivalentă cu opțiunile standard și chiar preferabilă în unele situații . Acest lucru nu înseamnă „ultima soluție când nu mai rămân alte opțiuni” — având în vedere ritmul progreselor din domeniu, accesul la tratamente de cercetare în GBM recidivat reprezintă o oportunitate reală și trebuie discutat încă dintr-o etapă timpurie a planificării tratamentului.
Tratamente țintite
Cea mai concretă reflectare a clasificării moleculare în practica clinică este existența, în prezent, a unor medicamente aprobate pentru anumite subgrupuri genetice. Aceasta arată că era „tratamentului în funcție de amprenta moleculară” a început efectiv și pentru tumorile gliale.
Vorasidenib — gliom IDH-mutant de grad scăzut
Vorasidenib (Voranigo) este un medicament oral care inhibă enzima mutantă IDH1/IDH2 și oprește producția oncometabolitului 2-HG. INDIGO — în studiul de fază 3, la pacienții cu astrocitom/oligodendrogliom IDH-mutant de grad 2 după operație, a redus considerabil riscul de progresie sau deces față de brațul placebo (HR 0,39 pentru PFS; HR 0,26 pentru timpul până la următorul tratament). Pe baza acestor date, vorasidenibul a primit aprobarea FDA la 6 august 2024 — acesta este primul medicament țintit aprobat în gliomul IDH-mutant de grad 2 după intervenția chirurgicală. În Europa (EMA), aprobarea a avut loc la 22 septembrie 2025 .
Dordaviprone — gliom difuz de linie mediană cu mutație H3 K27M
Dordaviprone (Modeyso), la 6 august 2025 a primit de la FDA, pentru pacienții cu vârsta de 1 an și peste, tratați anterior, cu gliom difuz de linie mediană (DMG) recidivat cu mutație H3 K27M, aprobare accelerată — aceasta nu este o aprobare completă/obișnuită și este important ca această nuanță să fie precizată. Aprobarea se bazează pe o analiză cumulată a unui total de 50 de pacienți, reunind date din 5 studii separate cu un singur braț (fără control): rata de răspuns obiectiv %22, durata mediană a răspunsului 10,3 luni. Transformarea aprobării accelerate în aprobare completă depinde de rezultatele de confirmare ale studiului în curs ACTION de fază 3 (dordaviprone după radioterapie în gliomul difuz nou diagnosticat cu mutație H3K27M). Este important ca pacienții și familiile să știe că acest medicament a fost aprobat pe baza unor date preliminare, fără să fi fost încă demonstrat un beneficiu „confirmat” pentru supraviețuirea globală/supraviețuirea fără progresie.
Dabrafenib + trametinib — gliom cu mutație BRAF V600E
Mutația BRAF V600E menține permanent active semnalele de creștere intracelulare. În glioamele cu această mutație, dabrafenib (inhibitor BRAF) și trametinib (inhibitor MEK), în combinație, inhibă creșterea tumorii. Această combinație are două căi distincte de aprobare în tumorile cerebrale:
Dabrafenib + trametinib a primit, la pacienții cu vârsta de 6 ani și peste, cu progresie în pofida tratamentului anterior și fără alte opțiuni satisfăcătoare, aprobare accelerată pentru toate tumorile solide cu mutație BRAF V600E (cu excepția cancerului colorectal). Importanța acestei aprobări pentru tumorile cerebrale este faptul că populația evaluată pentru eficacitate a inclus direct cohorte de gliom: la adulți, rata de răspuns obiectiv în gliomul de grad înalt a fost %33, în gliomul de grad scăzut %50; iar în grupul pediatric combinat de gliom de grad scăzut și înalt a fost raportată ca 25%.
În studiul randomizat de fază 2 (CDRB436G2201), la pacienții cu vârsta de 1 an și peste, cu gliom pediatric de grad scăzut cu mutație BRAF V600E care necesită tratament sistemic, dabrafenib + trametinib a crescut rata de răspuns obiectiv față de chimioterapia standard de la 10,8% la 46,6% și a prelungit supraviețuirea mediană fără progresie de la 7,4 luni la 20,1 luni (HR 0,31; p<0,001). În timp ce durata mediană a răspunsului a fost de 23,7 luni în brațul de chimioterapie, aceasta nu a fost atinsă în brațul cu combinația. Acesta este primul tratament sistemic aprobat ca tratament de primă linie în acest grup de pacienți — un moment important în care un medicament țintit înlocuiește chimioterapia la copii.
Tovorafenib — gliom pediatric de grad scăzut cu modificări BRAF
Modificarea întâlnită în marea majoritate a glioamelor pediatrice de grad scăzut nu este mutația punctuală V600E, ci fuziunea BRAF (cel mai frecvent KIAA1549-BRAF) — iar aceste fuziuni nu răspund la inhibitorii BRAF clasici, precum dabrafenibul, și pot chiar accelera paradoxal creșterea tumorii. Tovorafenib (Ojemda) este un inhibitor BRAF de „tip II”, conceput pentru a depăși această problemă, și poate ținti atât fuziunile/rearanjamentele, cât și mutațiile V600 . FIREFLY-1 — pe baza acestui studiu, la pacienții cu vârsta de 6 luni și peste, cu gliom pediatric de grad scăzut recidivat sau refractar, cu modificări BRAF, a primit la 23 aprilie 2024 aprobarea accelerată FDA: conform criteriilor RAPNO-LGG utilizate în evaluarea pentru aprobare, rata de răspuns obiectiv %51, durata mediană a răspunsului 13,8 luni. În plus, administrarea o dată pe săptămână reprezintă un avantaj practic pentru copii și familiile lor.
Fuziunea NTRK: aprobări independente de tipul tumorii
Larotrectinib (26 noiembrie 2018) și entrectinib (15 august 2019) au primit aprobare independentă de tipul tumorii pentru toate tumorile solide care poartă o fuziune a genei NTRK; aprobarea larotrectinibului a fost transformată la 9 aprilie 2025 din aprobare accelerată în aprobare completă. Există o nuanță importantă pentru tumorile cerebrale: pentru ambele medicamente, populația evaluată pentru eficacitate care a stat la baza aprobării inițiale nu a inclus tumori cerebrale primare — datele despre sistemul nervos central ale entrectinibului provin din metastaze cerebrale , nu din tumori cerebrale primare. Așadar, deoarece textul indicației spune „tumori solide”, aceste medicamente pot fi utilizate din punct de vedere legal într-un gliom cu fuziune NTRK, însă aprobările lor nu se bazează pe date despre tumori cerebrale primare. Analizele cumulative ulterioare au inclus și tumori primare ale sistemului nervos central, fiind raportate răspunsuri.
Belzutifan — hemangioblastom SNC asociat bolii VHL
Boala Von Hippel-Lindau (VHL) este un sindrom ereditar care produce, în sistemul nervos central (în special în cerebel și măduva spinării), hemangioblastoame recurente; la acești pacienți, operațiile cerebrale repetate constituie prin ele însele o povară a bolii. Belzutifan (Welireg) este un medicament oral care blochează proteina HIF-2α, situată în aval pe calea VHL, și a primit la 13 august 2021 aprobarea FDA: în hemangioblastomul SNC asociat VHL care nu necesită chirurgie urgentă, rata de răspuns obiectiv a fost raportată ca %63 . Acesta este unul dintre rarele exemple în care o tumoră cerebrală poate fi micșorată cu un medicament administrat oral în locul unei operații.
Everolimus — SEGA asociat sclerozei tuberoase
La pacienții cu complexul sclerozei tuberoase (TSC), astrocitomul subependimar cu celule gigante (SEGA) care se dezvoltă este o tumoră dificil de operat, care poate provoca hidrocefalie prin blocarea circulației lichidului cefalorahidian. Un inhibitor mTOR, everolimus (Afinitor), la 29 octombrie 2010 a primit aprobare accelerată pentru SEGA neeligibil pentru chirurgie; pe baza datelor de confirmare ale studiului EXIST-1, aceasta a fost transformată la 29 ianuarie 2016 în aprobare completă. Pentru ușurința administrării la copii, forma de comprimat dispersabil în apă (Afinitor Disperz) a fost aprobată la 29 august 2012.
| Subgrup molecular / situație | Medicament aprobat | Studiu decisiv | Data aprobării | Date principale de eficacitate |
|---|---|---|---|---|
| Gliom IDH-mutant de grad 2 (după operație) | Vorasidenib | INDIGO | 6 aug. 2024 (aprobare completă) | PFS HR 0,39; timpul până la următorul tratament HR 0,26 |
| Gliom difuz de linie mediană recidivat cu mutație H3 K27M | Dordaviprone | Date cumulate din 5 studii (n=50) | 6 aug. 2025 (accelerată) | ORR 22%, durata răspunsului 10,3 luni |
| Tumori solide cu mutație BRAF V600E (inclusiv gliom) | Dabrafenib + trametinib | ROAR/NCI-MATCH de tip coș | 22 iun. 2022 (accelerată) | Gliom de grad înalt ORR 33%; de grad scăzut 50% |
| Gliom pediatric de grad scăzut cu mutație BRAF V600E (linia 1.) | Dabrafenib + trametinib | CDRB436G2201 (fază 2 randomizată) | 16 mar. 2023 (aprobare completă) | ORR 46,6% față de 10,8%; PFS 20,1 față de 7,4 luni (HR 0,31) |
| Gliom pediatric de grad scăzut recidivat cu fuziune/rearanjament BRAF sau mutație V600 | Tovorafenib | FIREFLY-1 | 23 apr. 2024 (accelerată) | ORR 51% (RAPNO-LGG), durata răspunsului 13,8 luni |
| Tumori solide cu fuziune NTRK (independent de tipul tumorii) | Larotrectinib, entrectinib | Studii de tip coș cumulate | 26 nov. 2018 / 15 aug. 2019 | Tumorile cerebrale primare nu erau incluse în populația aprobării inițiale |
| Hemangioblastom SNC asociat bolii VHL | Belzutifan | Study 004 (LITESPARK-004) | 13 aug. 2021 | ORR 63% în hemangioblastomul SNC |
| SEGA asociat sclerozei tuberoase | Everolimus | EXIST-1 | 29 oct. 2010 (accelerată); 29 ian. 2016 (completă) | Micșorare semnificativă a volumului tumoral |
Imunoterapie și abordări experimentale
În glioame, imunoterapia a avut un succes mult mai limitat decât în alte tipuri de tumori, precum cancerul pulmonar sau melanomul, din cauza barierei hematoencefalice, a încărcăturii mutaționale tumorale scăzute (și, prin urmare, a imunogenicității reduse) și a micromediului tumoral imunosupresor.
Două studii mari de fază 3 care au testat inhibitori PD-1, precum nivolumabul, au avut rezultate negative în GBM nou diagnosticat: CheckMate 498 (testarea nivolumab + RT față de TMZ + RT standard la pacienții cu MGMT nemetilat) și CheckMate 548 (adăugarea nivolumabului la TMZ + RT la pacienții cu MGMT metilat), ambele neatingând obiectivul principal de supraviețuire globală. Din acest motiv, spre deosebire de cancerul pulmonar sau melanom, inhibitorii punctelor de control nu fac în prezent parte din tratamentul standard al GBM nou diagnosticat.
Terapii cu virusuri oncolitice (în etapa de cercetare)
Virusurile oncolitice se multiplică selectiv în celulele canceroase, distrugându-le din interior și stimulând totodată sistemul imunitar împotriva tumorii. PVSRIPO (bazat pe poliovirus) — în studiul de fază 1 realizat cu acesta (n=61), supraviețuirea globală mediană a fost de 12,5 luni, iar ratele supraviețuirii la 2 și 3 ani au fost ambele de %21 (în grupul de control istoric, 14% la 2 ani și 4% la 3 ani) — este remarcabil un platou al pacienților care supraviețuiesc pe termen lung. Totuși, aceste date sunt încă la nivel de fază 1; rezultatele randomizate de fază 2/3 nu au fost încă publicate, iar PVSRIPO rămâne în etapa de cercetare.
Terapie cu celule CAR-T (în etapa timpurie de cercetare)
Terapia CAR-T, bazată pe modificarea genetică a propriilor celule T ale pacientului și direcționarea lor împotriva antigenelor tumorale (precum IL13Rα2, EGFR), a revoluționat cancerele hematologice, dar în glioame se află încă în etapa timpurie de cercetare (fază 1). În studiile timpurii cu celule CAR-T „bivalente”, administrate în interiorul creierului (intracerebroventricular) și care țintesc simultan IL13Rα2 și EGFR, au fost raportate răspunsuri parțiale; acestea sunt însă date din studii mici, necontrolate, de fază timpurie și nu trebuie considerate tratament standard.
Tumori cerebrale altele decât glioamele
Deși acest ghid se concentrează asupra glioamelor și glioblastomului, majoritatea bolilor reunite sub denumirea „tumoră cerebrală” nu sunt, de fapt, glioame. Mai jos sunt rezumate celelalte tipuri întâlnite cel mai frecvent, împreună cu logica tratamentului și situația lor de reglementare.
Metastaza cerebrală: de fapt, cea mai frecventă tumoră cerebrală
Majoritatea tumorilor identificate clinic în creier nu provin din propriile celule ale creierului, ci din răspândirea la creier a unui cancer din altă parte a corpului (cel mai frecvent pulmonar, mamar și melanom). Logica tratamentului este, de asemenea, complet diferită: aici ținta principală este biologia cancerului de origine, nu țesutul cerebral. Dacă există un număr limitat de focare (de obicei 1-4, mai multe în unele centre), se preferă radiochirurgia stereotactică — reacțiile adverse cognitive sunt semnificativ mai reduse decât în radioterapia întregului creier. În plus, în ultimii ani, medicamentele țintite care pot traversa bariera hematoencefalică (de exemplu, osimertinib și lorlatinib în cancerul pulmonar, tucatinib în cancerul mamar, inhibitori BRAF și imunoterapie în melanom) pot controla metastazele cerebrale la unii pacienți fără a fi necesară radioterapia. Pentru informații detaliate puteți consulta Ce este metastaza cerebrală? Simptome și tratament , articolul nostru.
Meningiomul: cea mai frecventă tumoră cerebrală primară
Meningioamele sunt tumori care se dezvoltă din membranele ce învelesc creierul (meninge) și reprezintă aproximativ o treime dintre tumorile primare ale creierului/SNC, marea lor majoritate fiind benigne (grad 1) . Sunt de aproximativ două ori mai frecvente la femei decât la bărbați și sunt adesea descoperite întâmplător la investigații imagistice realizate din alt motiv.
Abordarea tratamentului se limitează la trei opțiuni: supraveghere (în tumorile mici, fără simptome, urmărirea periodică prin RMN este o opțiune pe deplin rezonabilă — nu orice meningiom necesită operație), chirurgie (în tumorile simptomatice sau în creștere) și radioterapie/radiochirurgie (în tumorile care nu pot fi îndepărtate complet, de grad înalt sau recidivate).
Aceasta este una dintre cele mai importante nevoi neacoperite ale domeniului: nu există tratament sistemic (medicamentos) aprobat de FDA pentru meningiom, indiferent de grad. Toți agenții utilizați la pacienții cu meningiom de grad înalt (grad 2-3), care progresează în pofida chirurgiei și radioterapiei, sunt folosiți în afara indicației aprobate, iar nivelul dovezilor este limitat. Îndrumarea către studii clinice este deosebit de importantă în acest grup de pacienți.
Limfom primar al sistemului nervos central (LPSNC)
LPSNC este un limfom agresiv cu celule B care apare direct în creier, măduva spinării sau ochi, fără un limfom sistemic. Diferența fundamentală față de glioame este că rezecția chirurgicală nu are loc în tratament — biopsia este suficientă pentru diagnostic, iar tratamentul este sistemic de la început. Abordarea standard este chimioterapia combinată bazată pe metotrexat în doză mare , la un nivel care poate traversa bariera hematoencefalică; la pacienții eligibili poate fi urmată de consolidare prin transplant autolog de celule stem.
În LPSNC există o situație de reglementare remarcabilă: niciunul dintre medicamentele utilizate, inclusiv metotrexatul în doză mare, nu are aprobare oficială FDA pentru această indicație — toate sunt utilizări consacrate, dar în afara indicației aprobate. Prima schimbare în această situație a avut loc la 6 februarie 2026 : FDA a aprobat, pentru terapia CAR-T care țintește CD19, axicabtagen ciloleucel (Yescarta) , eliminarea formulării „limitare a utilizării” din informațiile produsului, care excludea pacienții cu LPSNC. Tehnic, aceasta este eliminarea unei limitări, nu aprobarea unei noi indicații — însă efectul practic este că Yescarta devine singura terapie CAR-T CD19 ale cărei informații de produs susțin explicit utilizarea în LPSNC recidivat/refractar. Fundamentul este un mic studiu de fază 1 realizat la Dana-Farber (n=18): rata de răspuns obiectiv %89, rata de răspuns complet %67, supraviețuirea mediană fără progresie 14,3 luni. Trebuie luate în considerare numărul mic de pacienți și ratele sindromului de eliberare a citokinelor (89%, toate cazurile ușoare-moderate) și ale neurotoxicității (44%, dintre care 28% severe).
Meduloblastom și ependimom
Meduloblastomul este cea mai frecventă tumoră cerebrală malignă a copilăriei și se dezvoltă din cerebel; molecular, se împarte în patru subgrupuri (WNT, SHH, grupul 3, grupul 4), iar acestea diferențiază semnificativ prognosticul — în subgrupul WNT, supraviețuirea depășește 90%, în timp ce grupul 3 are o evoluție semnificativ mai nefavorabilă. Tratamentul combină chirurgia, radioterapia craniospinală și chimioterapia.
Ependimomul se dezvoltă din celulele ependimare care căptușesc ventriculii cerebrali și canalul măduvei spinării; baza tratamentului este rezecția chirurgicală cât mai completă, urmată de radioterapie.
Pentru ambele tumori, nu sunt aprobați agenți moderni de tratament țintit sau imunoterapie; regimurile de chimioterapie utilizate sunt bazate pe dovezi, dar sunt în mare parte în afara indicației aprobate oficial. Singura excepție este un detaliu tehnic: un medicament vechi aprobat în 1977, carmustina (BiCNU), enumeră explicit meduloblastomul și ependimomul în informațiile produsului — așadar, nu ar fi pe deplin corect să spunem că „nu există nicio aprobare”, însă aceste informații datează din anii 1970 și nu reflectă standardele actuale de tratament. În special lipsa unui tratament sistemic standard în ependimomul recidivat face ca studiile clinice să fie o opțiune prioritară pentru acești pacienți.
Tratament de susținere și gestionarea simptomelor
Succesul tratamentului în tumorile cerebrale se măsoară atât prin micșorarea tumorii, cât și prin capacitatea pacientului de a-și continua viața de zi cu zi. Din acest motiv, tratamentul de susținere este o componentă inseparabilă a tratamentului, nu un serviciu suplimentar.
Gestionarea crizelor (epilepsiei)
O proporție importantă a pacienților cu tumori cerebrale prezintă crize, iar acestea afectează direct atât calitatea vieții, cât și activități cotidiene precum conducerea unui autovehicul. Abordarea actuală are două principii de bază: (1) La pacienții care nu au avut niciodată o criză, inițierea unui antiepileptic „preventiv” (profilactic) nu este recomandată — beneficiul nu a fost demonstrat, în timp ce povara reacțiilor adverse este reală. (2) La pacienții care au avut crize, sunt preferați agenții care nu stimulează enzimele hepatice (nu induc enzimele) — în special levetiracetam — deoarece antiepilepticele de generație veche (fenitoină, carbamazepină) pot reduce eficacitatea medicamentelor de chimioterapie prin scăderea nivelurilor lor în sânge. Aceasta este o interacțiune esențială, de care majoritatea pacienților nu sunt conștienți, dar care poate afecta direct succesul tratamentului.
Echilibrul utilizării corticosteroizilor
Prin reducerea edemului din jurul tumorii, dexametazona ameliorează adesea spectaculos durerea de cap și simptomele neurologice în câteva zile. Însă utilizarea prelungită produce atrofie musculară (în special la nivelul coapselor, până la dificultăți la urcarea scărilor), creșterea glicemiei, tulburări de somn, creștere în greutate, fluctuații ale dispoziției și predispoziție la infecții. Din acest motiv, abordarea actuală este utilizarea celei mai mici doze eficiente și reducerea treptată imediat ce simptomele se ameliorează. La pacienții care primesc steroizi în doză mare pe termen lung, trebuie evaluată administrarea unui antibiotic preventiv împotriva pneumoniei cu Pneumocystis .
Riscul de cheaguri (tromboembolism venos)
Pacienții cu glioame de grad înalt se numără, dintre pacienții cu cancer, printre grupele cu cel mai mare risc de cheaguri — riscul de cheaguri în venele picioarelor (tromboză venoasă profundă) sau de embolie pulmonară este semnificativ crescut. Contribuie atât efectul procoagulant al tumorii înseși, cât și limitarea mobilității și utilizarea steroizilor. Apariția umflării/durerii unilaterale a unui picior sau a lipsei bruște de aer necesită evaluare fără întârziere. Vechea concepție că utilizarea medicamentelor anticoagulante la pacienții cu tumori cerebrale este contraindicată din cauza riscului de sângerare și-a pierdut actualitatea; la pacienții la care se identifică un cheag, tratamentul anticoagulant poate fi, în general, administrat după evaluarea individuală a riscului de sângerare.
Funcții cognitive, oboseală și reabilitare
Atât tumora însăși, cât și radioterapia pot provoca dificultăți de memorie, atenție și funcții executive; oboseala este una dintre cele mai frecvente și mai supărătoare plângeri ale pacienților. Fizioterapia, terapia ocupațională, terapia vorbirii și sprijinul neuropsihologic oferă beneficii măsurabile pentru păstrarea funcționalității. În plus, modificările de personalitate și comportament sunt adesea mai dificile pentru apropiații pacientului decât boala însăși; sprijinul pentru îngrijitori este o parte a planului de tratament care trebuie discutată explicit.
Istoricul global al aprobărilor și dovezilor
Dezvoltarea tratamentului tumorilor cerebrale a avansat semnificativ mai lent decât în alte domenii ale oncologiei: în cele treizeci de ani de la chimioterapiile cu nitrozouree din anii 1970 până la protocolul Stupp din 2005, nu s-a înregistrat un progres durabil; adevărata schimbare a avut loc abia în ultimii cinci ani, cu medicamente pentru subtipuri moleculare. Cronologia de mai jos rezumă acest parcurs lent, dar accelerat în ultima perioadă.
A fost aprobată pentru tumorile cerebrale primare și metastatice ca nitrozouree administrată oral, capabilă să traverseze bariera hematoencefalică — astăzi, cincizeci de ani mai târziu, este încă utilizată în glioblastomul recidivat.
Informațiile produsului au enumerat explicit glioblastomul, gliomul de trunchi cerebral, meduloblastomul, astrocitomul, ependimomul și metastazele cerebrale — rămân și astăzi singurele informații oficiale FDA care acoperă meduloblastomul și ependimomul.
Discurile resorbabile impregnate cu carmustină au fost aprobate în glioblastomul recidivat, ca adjuvant al chirurgiei; la 25 februarie 2003 indicația a fost extinsă pentru a include și gliomul de grad înalt nou diagnosticat.
A primit aprobare accelerată în astrocitomul anaplazic refractar — acest medicament, capabil să traverseze bariera hematoencefalică, administrabil oral și bine tolerat, avea să modeleze următoarele douăzeci de ani ai domeniului.
Temozolomida a fost aprobată în glioblastomul nou diagnosticat concomitent cu radioterapia și apoi ca întreținere; a crescut supraviețuirea mediană de la 12,1 luni la 14,6 luni și supraviețuirea la 5 ani de la 1,8% la 9,8% și a devenit standardul neschimbat de douăzeci de ani.
A fost aprobat pe baza ratelor de răspuns din studii cu un singur braț (25,9% și 19,6%); la 5 decembrie 2017 a trecut la aprobare completă — însă studiul EORTC 26101, utilizat ca fundament, nu atinsese obiectivul de supraviețuire globală.
A primit aprobare accelerată în SEGA neeligibil pentru chirurgie; pe baza datelor EXIST-1, la 29 ianuarie 2016 a trecut la aprobare completă — unul dintre primele exemple de micșorare a unei tumori cerebrale cu un medicament.
A primit aprobare de dispozitiv (PMA) în glioblastomul recidivat; pe baza rezultatelor studiului EF-14, la 5 octombrie 2015 indicația a fost extinsă și la glioblastomul nou diagnosticat (supraviețuire mediană de la 16,0 luni la 20,9 luni).
A fost aprobat ca agent de imagistică optică pentru chirurgia ghidată prin fluorescență — la unsprezece ani după publicarea studiului decisiv și la zece ani după începerea utilizării în Europa.
A fost aprobat pentru toate tumorile solide cu fuziune NTRK (entrectinibul a urmat la 15 august 2019); deși tumorile cerebrale primare nu erau incluse în populația aprobării inițiale, au fost acoperite conform textului indicației. Larotrectinibul la 9 aprilie 2025 a trecut la aprobare completă.
A fost aprobat în hemangioblastomul SNC asociat bolii VHL, cu o rată de răspuns de 63% — a oferit o alternativă administrată oral la operațiile cerebrale repetate.
A fost aprobat în tumorile solide cu mutație BRAF V600E; populația evaluată pentru eficacitate a inclus direct cohorte de gliom (gliom de grad înalt ORR 33%, de grad scăzut 50%).
Dabrafenib + trametinib a primit aprobare de primă linie în gliomul pediatric de grad scăzut cu mutație BRAF V600E: rata de răspuns a crescut de la 10,8% la 46,6%, iar PFS de la 7,4 luni la 20,1 luni.
În cadrul programului „Project Renewal” al FDA, utilizarea adjuvantă în astrocitomul anaplazic nou diagnosticat a fost adăugată ca indicație oficială — revizuirea informațiilor unui medicament vechi conform dovezilor actuale.
A fost aprobat în gliomul pediatric de grad scăzut recidivat/refractar cu modificări BRAF (ORR 51%); a acoperit o lacună importantă prin capacitatea de a ținti și modificările de tip fuziune, în care inhibitorii BRAF clasici sunt ineficienți.
Pe baza studiului INDIGO, a primit aprobare completă în astrocitomul/oligodendrogliomul IDH-mutant de grad 2 după operație (PFS HR 0,39) — primul tratament sistemic aprobat pentru acest grup de pacienți. Aprobarea europeană a venit la 22 septembrie 2025.
A primit aprobare accelerată în DMG recidivat cu mutație H3 K27M (ORR 22%, durata răspunsului 10,3 luni) — pentru prima dată a fost aprobat un medicament într-o boală care afectează în principal copiii și adulții tineri și care, până atunci, nu avea niciun tratament sistemic aprobat. Studiul de confirmare ACTION de fază 3 este în curs.
Din informațiile de produs ale axicabtagenului ciloleucel a fost eliminată limitarea de utilizare care excludea pacienții cu limfom primar SNC — astfel, această terapie a devenit singura CAR-T CD19 ale cărei informații de produs susțin explicit utilizarea în LPSNC recidivat/refractar.
În lista de mai sus se remarcă două aspecte. În primul rând, anii dintre 1977 și 1999 au fost douăzeci și doi; în acest interval nu a fost aprobat niciun medicament nou pentru tumorile cerebrale — acesta este un indicator concret al dificultății pe care bariera hematoencefalică o creează în dezvoltarea medicamentelor. În al doilea rând, aproape toate aprobările din ultimii cinci ani (vorasidenib, dordaviprone, tovorafenib, dabrafenib + trametinib) sunt destinate subgrupurilor care poartă o anumită modificare moleculară — adică progresul se obține prin împărțirea bolii în subtipuri și țintirea separată a fiecăruia, nu prin găsirea unui „medicament care funcționează în toate tumorile cerebrale”. Aceasta arată de ce clasificarea moleculară descrisă la începutul ghidului este direct o problemă de acces la tratament, nu un detaliu academic.
Prognostic și supraviețuire
În GBM, prognosticul variază într-un interval larg, în funcție de caracteristicile moleculare ale tumorii, vârsta pacientului, statusul general de performanță și amploarea tratamentului care poate fi administrat.
| Sursa datelor / grup | Supraviețuire globală mediană | Supraviețuire la 5 ani |
|---|---|---|
| Registru populațional (CBTRUS, toți pacienții cu GBM) | ~8-9 luni | %7,1 |
| Protocolul Stupp (RT + TMZ), populație de studiu clinic | 14,6 luni | %9,8 |
| Protocolul Stupp + TTFields (EF-14) | 20,9 luni | %13 |
- Statusul mutației IDH: Tumorile IDH-mutante au un prognostic semnificativ mai bun decât tumorile IDH-wildtype (GBM).
- Metilarea promotorului MGMT: La pacienții cu metilare, răspunsul la TMZ și supraviețuirea sunt mai bune.
- Vârsta și statusul de performanță: Vârsta tânără și un status general bun de performanță (scor Karnofsky/ECOG ridicat) sunt asociate cu o supraviețuire mai bună; ambii factori determină totodată dacă pacientul poate tolera tratamentul (în special chirurgia agresivă și chimioradioterapia).
- Gradul rezecției: O rezecție chirurgicală mai extinsă (apropiată de cea completă, gross-total) este în general asociată cu o supraviețuire mai bună.
- Codeleția 1p/19q (în oligodendroglioame): Tumorile care poartă această semnătură genetică sunt mai sensibile la chimioterapie și radioterapie.
Reacțiile adverse ale tratamentului și gestionarea lor
Radioterapie și temozolomidă (protocolul Stupp)
Oboseala, căderea părului (în zona tratată) și reacțiile cutanate sunt frecvente în urma radioterapiei. Cele mai frecvente reacții adverse ale temozolomidei sunt greața (gestionată cu antiemetice preventive) și supresia măduvei osoase (necesită urmărirea regulată a hemogramei); împotriva riscului rar, dar important, de pneumonie cu Pneumocystis jirovecii se evaluează utilizarea unui antibiotic profilactic, în special în faza de întreținere.
Corticosteroizi (dexametazonă)
Dexametazona, utilizată frecvent pentru reducerea edemului cerebral din jurul tumorii, ameliorează rapid simptomele pe termen scurt, dar utilizarea pe termen lung poate provoca reacții adverse precum creștere în greutate, creșterea glicemiei, atrofie musculară, tulburări de somn, modificări ale dispoziției și predispoziție la infecții; din acest motiv se urmărește utilizarea ei în cea mai mică doză eficientă posibilă și pe o durată cât mai scurtă.
Bevacizumab
Prezintă risc de hipertensiune arterială, pierdere de proteine prin urină (proteinurie), întârzierea vindecării plăgilor și, rar, dar grav, sângerare sau perforație intestinală; de aceea se recomandă să nu fie utilizat pentru o anumită perioadă înainte/după operație.
TTFields
Cea mai frecventă reacție adversă este iritația pielii/dermatita în zona de contact a electrozilor; se gestionează prin îngrijirea regulată a pielii și schimbarea periodică a poziției electrozilor.
Vorasidenib
Creșterea enzimelor hepatice este cea mai frecventă anomalie de laborator și necesită monitorizare regulată prin teste ale funcției hepatice; au fost raportate și oboseală și dureri de cap.
Pentru informații generale despre gestionarea reacțiilor adverse, puteți consulta Cum pot fi reduse reacțiile adverse ale chimioterapiei? , articolul nostru.
Situația diagnosticului, autorizării și rambursării în Turcia
Temozolomida este de mult timp un tratament standard autorizat în Turcia, larg accesibil și acoperit de SGK. Lomustina este, de asemenea, considerată accesibilă în mod similar, fiind un medicament vechi și generic. Bevacizumabul (precum Altuzan) este autorizat de TİTCK; însă unele surse juridice în limba turcă arată că pot exista obiecții/litigii privind rambursarea SGK pentru anumite indicații/linii de tratament — sursele noastre nu au oferit o confirmare clară a acestei situații în mod specific pentru indicația GBM recidivat; se recomandă să confirmați situația actuală cu centrul care vă administrează tratamentul.
TTFields (Optune) — în sursele noastre nu s-a găsit nicio înregistrare privind aprobarea dispozitivului de către TİTCK sau rambursarea lui de către SGK în Turcia. Vorasidenib, deoarece a fost aprobat în Europa (EMA) abia în septembrie 2025, are o probabilitate redusă de a fi deja autorizat în Turcia. Dordaviprone , fiind un medicament încă neaprobat în afara SUA (inclusiv EMA), nu este disponibil în Turcia. În mod similar, tovorafenib este aprobat doar în SUA. Pentru aceste tratamente, confirmați neapărat situația actuală cu centrul de oncologie/neurochirurgie care vă administrează tratamentul.
Întrebări frecvente
- Care este cea mai importantă diferență dintre glioblastom și celelalte tipuri de gliom?
- Glioblastomul (GBM) este cel mai agresiv tip de gliom, definit în clasificarea WHO ca grad 4, IDH-wildtype (fără mutație). Astrocitoamele și oligodendroglioamele IDH-mutante au, în general, o evoluție mai lentă și un prognostic mai bun.
- Ce se întâmplă dacă nu se efectuează testarea moleculară?
- Când testarea moleculară nu poate fi efectuată, diagnosticul este clasificat ca „NOS” (Not Otherwise Specified); în acest caz nu pot fi evaluate estimarea prognosticului și unele opțiuni de tratament țintit (de exemplu, vorasidenib, dordaviprone). De aceea, ghidurile actuale recomandă testarea moleculară în fiecare caz în care este posibilă.
- Dispozitivul TTFields este dureros?
- Nu, în timpul utilizării TTFields nu se simte durere; cea mai frecventă problemă este iritația pielii în zona de contact a electrozilor.
- De ce imunoterapia în glioblastom nu este la fel de eficientă ca chimioterapia/imunoterapia?
- Glioamele au de obicei o încărcătură mutațională tumorală scăzută (produc mai puține semnale „străine” pentru recunoașterea de către sistemul imunitar), iar bariera hematoencefalică și micromediul tumoral favorizează suprimarea răspunsului imun. Din acest motiv, inhibitorii punctelor de control eficienți în alte tipuri de cancer au eșuat până acum în GBM nou diagnosticat.
- La RMN a fost identificat un meningiom; trebuie neapărat să mă operez?
- Nu. Marea majoritate a meningioamelor sunt benigne, iar multe sunt descoperite întâmplător la investigații imagistice efectuate din alt motiv. În cazul unui meningiom mic, fără simptome și care nu crește, supravegherea prin RMN periodic este o abordare pe deplin validă și frecvent aleasă. Chirurgia este luată în considerare pentru tumorile care provoacă simptome, cresc sau comprimă structuri esențiale.
- Nu am avut crize; ar trebui totuși să încep un medicament pentru epilepsie ca măsură de protecție?
- În cazul pacienților cu tumori cerebrale care nu au avut niciodată crize, ghidurile actuale nu recomandă inițierea preventivă a unui antiepileptic — deși nu există suficiente dovezi că aceste medicamente previn crizele, povara reacțiilor adverse este reală. La pacienții care au avut crize sunt preferați agenții care nu interacționează cu medicamentele de chimioterapie (în special levetiracetamul).
- Am fost diagnosticat cu gliom de grad 2; cifrele de supraviețuire pe care le-am citit despre glioblastom sunt valabile și pentru mine?
- Nu — iar această diferențiere este foarte importantă. Cifrele de supraviețuire măsurate în luni, raportate pentru glioblastom (grad 4, IDH-wildtype), nu sunt valabile pentru glioamele IDH-mutante de grad 2. De exemplu, în studiul RTOG 9802, la pacienții cu gliom de grad 2 cu risc înalt care au primit radioterapie și chimioterapie PCV, supraviețuirea globală mediană a fost de 13,3 ani . Verificați neapărat cărui tip de tumoră îi aparțin informațiile pe care le citiți pe internet.
- Când ar trebui să iau în considerare participarea la un studiu clinic?
- În tumorile cerebrale — în special glioblastomul recidivat, meningiomul de grad înalt și ependimomul recidivat — deoarece eficacitatea tratamentelor aprobate este limitată, ghidurile actuale recomandă studiul clinic ca o cale echivalentă cu opțiunile standard și chiar uneori preferabilă , nu ca „ultimă soluție”. De aceea, este potrivit să vă întrebați medicul despre aceasta încă dintr-o etapă timpurie a planificării tratamentului.
Glosar de termeni
- Gliom
- Denumirea generală a tumorilor care provin din celulele gliale, celulele de susținere ale creierului.
- Glioblastom (GBM)
- Cea mai frecventă și mai agresivă tumoră cerebrală primară la adulți; în clasificarea WHO este definită ca grad 4, IDH-wildtype.
- Astrocitom
- Tip de gliom care se dezvoltă din celulele gliale în formă de stea, numite astrocite, și care poate fi de grad scăzut sau înalt.
- Oligodendrogliom
- Tip de gliom care provine din oligodendrocite, este întâlnit de obicei împreună cu codeleția 1p/19q și mutația IDH și răspunde mai bine la tratament.
- Mutație IDH
- Mutație întâlnită în genele IDH1/IDH2, de obicei asociată cu o supraviețuire mai bună.
- Codeleție 1p/19q
- Pierderea simultană a anumitor regiuni ale cromozomilor 1 și 19; biomarker esențial pentru diagnosticul de oligodendrogliom.
- Metilarea promotorului MGMT
- Modificare epigenetică care prezice sensibilitatea la chimioterapia cu temozolomidă.
- Temozolomidă (TMZ)
- Medicament de chimioterapie orală standard în tratamentul glioblastomului, care ucide celulele canceroase prin producerea de leziuni ale ADN-ului.
- Pseudoprogresie
- Situație temporară în care tumora pare să crească la RMN după tratament, dar care provine de fapt din modificări inflamatorii legate de tratament.
- TTFields (câmpuri de tratare a tumorilor)
- Metodă de tratament fără medicamente, care utilizează câmpuri electrice de intensitate mică pentru a împiedica diviziunea celulelor tumorale.
- Terapie cu celule CAR-T
- Tip de imunoterapie bazat pe modificarea genetică a propriilor celule T ale pacientului pentru a ținti celulele tumorale.
- Meningiom
- Tumoră care se dezvoltă din membranele ce învelesc creierul (meninge), în marea majoritate benignă, și cea mai frecventă tumoră primară a creierului/SNC.
- Hemangioblastom
- Tumoră de origine vasculară, de obicei benignă; în boala von Hippel-Lindau poate apărea recurent în cerebel și măduva spinării.
- Limfom primar SNC (LPSNC)
- Limfom agresiv cu celule B care apare direct în creier, măduva spinării sau ochi, fără limfom în altă parte a corpului; rezecția chirurgicală nu are loc în tratamentul său.
- Chimioterapie PCV
- Combinație de procarbazină, lomustină (CCNU) și vincristină; adăugată la radioterapie în tumorile oligodendrogliale de grad scăzut și anaplazice, prelungește semnificativ supraviețuirea.
- 5-ALA (acid 5-aminolevulinic)
- Agent de imagistică administrat oral înainte de operație, care se acumulează în celulele tumorale, produce fluorescență sub lumină violetă și îi permite chirurgului să vadă limita tumorii.
- Craniotomie cu pacientul treaz
- Metodă în care pacientul este trezit într-o parte a operației pentru a testa în timp real funcțiile esențiale, precum vorbirea sau mișcarea, în tumorile din apropierea zonelor care le controlează.
- LITT (terapie termică interstițială cu laser)
- Metodă minim invazivă bazată pe distrugerea țesutului prin aplicarea de căldură ghidată prin RMN, cu o sondă laser subțire introdusă în tumoră.
- Mutație H3 K27M
- Mutație a histonelor întâlnită în glioamele difuze de linie mediană, asociată cu o evoluție agresivă; condiție prealabilă pentru tratamentul cu dordaviprone.
- Radioterapie hipofracționată
- Administrarea dozei totale într-un număr mai mic de ședințe, cu doze mai mari; la pacienții vârstnici sau fragili, reduce durata tratamentului de la săptămâni la zile.
- Ostrom QT, et al. CBTRUS Statistical Report: Primary Brain and Other CNS Tumors, 2025 (date din 2018-2022). Neuro-Oncology, 2025. cbtrus.org
- CBTRUS Glioblastoma Fact Sheet, 2025 (date din 2017-2021). cbtrus.org
- IARC Global Cancer Observatory (GLOBOCAN) — Fișa de țară pentru Turcia, cancere cerebrale/SNC. gco.iarc.who.int
- Louis DN, et al. "The 2021 WHO Classification of Tumors of the Central Nervous System: a summary." Neuro-Oncology, 2021.
- Wesseling P, et al. cIMPACT-NOW Update 11: criterii de diagnostic pentru glioamele difuze de grad înalt IDH- și H3-wildtype. Brain Pathology, 2025-2026.
- Stupp R, et al. "Radiotherapy plus Concomitant and Adjuvant Temozolomide for Glioblastoma." NEJM, 2005. Stupp R, et al. Date de urmărire la 5 ani, Lancet Oncology, 2009.
- Stupp R, et al. "Effect of Tumor-Treating Fields Plus Maintenance Temozolomide vs Maintenance Temozolomide Alone on Survival in Glioblastoma" (EF-14), analiză finală. JAMA/sinteză actuală, The Oncologist, 2025.
- FDA. Anunțul aprobării vorasidenib (Voranigo), 6 august 2024; Mellinghoff IK, et al. "Vorasidenib in IDH1- or IDH2-Mutant Low-Grade Glioma" (INDIGO). NEJM, 2023.
- European Commission / Servier. Anunțul aprobării vorasidenib (Voranigo) în UE, 22 septembrie 2025.
- FDA. Anunțul aprobării accelerate dordaviprone (Modeyso), 6 august 2025; studiul ACTION de fază 3 (NCT05580562), în curs.
- FDA. Aprobarea dabrafenib + trametinib pentru gliomul pediatric de grad scăzut cu mutație BRAF V600E, 2023.
- Wick W, et al. "Lomustine and Bevacizumab in Progressive Glioblastoma" (EORTC 26101). NEJM, 2017. Anunțul aprobării complete FDA, 5 decembrie 2017.
- Bristol Myers Squibb. Anunțurile rezultatelor studiilor CheckMate 498 și CheckMate 548, 2019-2020.
- Desjardins A, et al. "Recurrent Glioblastoma Treated with Recombinant Poliovirus" (PVSRIPO). NEJM, 2018.
- Bagley SJ, et al. și Choi BD, et al. Studii CAR-T bivalente (IL13Rα2/EGFR) intraventriculare. Nature Medicine, 2024-2025.
- Buckner JC, et al. "Radiation plus Procarbazine, CCNU, and Vincristine in Low-Grade Glioma" (RTOG 9802). NEJM, 2016;374:1344-1355.
- Raportul final comun RTOG 9402 și EORTC 26951 (urmărire de 18-19 ani). J Clin Oncol, 2022 (JCO.21.02543).
- van den Bent MJ, et al. Analiza finală CATNON/EORTC 26053-22054. Lancet Oncology, 2026;27:45-56.
- Studiul CODEL, rezultatele închiderii premature a brațului cu temozolomidă singură. Neuro-Oncology, 2021;23:347 și 23:457.
- Perry JR, et al. "Short-Course Radiation plus Temozolomide in Elderly Patients with Glioblastoma." NEJM, 2017. Roa W, et al. Studiul IAEA de radioterapie hipofracționată, J Clin Oncol, 2015 (și Roa W, et al. J Clin Oncol, 2004).
- Herrlinger U, et al. "Lomustine-temozolomide combination therapy versus standard temozolomide therapy in newly diagnosed MGMT-methylated glioblastoma" (CeTeG/NOA-09). Lancet, 2019;393:678-688.
- Stummer W, et al. "Fluorescence-guided surgery with 5-aminolevulinic acid for resection of malignant glioma." Lancet Oncology, 2006;7:392-401. Aprobarea FDA pentru Gleolan, 6 iunie 2017.
- Lombardi G, et al. "Regorafenib compared with lomustine in patients with relapsed glioblastoma" (REGOMA). Lancet Oncology, 2019;20:110-119. Rezultatele brațului cu regorafenib din GBM AGILE, J Clin Oncol, 2026 (JCO-25-01137).
- Kilburn LB, et al. "Tovorafenib in pediatric low-grade glioma" (FIREFLY-1). Nature Medicine, 2024;30:207-217. Aprobarea FDA, 23 aprilie 2024.
- FDA. Aprobarea dabrafenib + trametinib pentru BRAF V600E, independentă de tipul tumorii, 22 iunie 2022; aprobarea pentru gliomul pediatric de grad scăzut, 16 martie 2023 (CDRB436G2201).
- FDA. Aprobarea belzutifan (Welireg) pentru boala VHL, 13 august 2021 (LITESPARK-004/Study 004).
- FDA. Aprobarea accelerată everolimus (Afinitor) pentru SEGA, 29 octombrie 2010; aprobare completă, 29 ianuarie 2016 (EXIST-1).
- FDA. Aprobările temozolomidei (Temodar): 11 august 1999 (astrocitom anaplazic), 15 martie 2005 (glioblastom nou diagnosticat), 14 septembrie 2023 (revizuirea informațiilor de produs prin Project Renewal). Aprobările discurilor Gliadel: 23 septembrie 1996 și 25 februarie 2003. Lomustină: 4 august 1976; carmustină (BiCNU): 7 martie 1977.
- FDA. Aprobările dispozitivului Optune/NovoTTF-100A (PMA P100034): 8 aprilie 2011 (GBM recidivat) și 5 octombrie 2015 (GBM nou diagnosticat).
- Gilead/Kite. Actualizarea informațiilor de produs pentru axicabtagen ciloleucel (Yescarta) — eliminarea limitării utilizării în limfomul primar SNC, 6 februarie 2026; studiul Dana-Farber de fază 1 (n=18).
- Ministerul Sănătății al Republicii Turcia, Direcția Generală de Sănătate Publică. Raportul statisticilor privind cancerul în Turcia.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
