Ce este terapia țintită în cancer? Toate medicamentele inteligente aprobate de FDA

Care sunt medicamentele inteligente aprobate de FDA?

Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA)este considerată instituția de referință mondială în aprobarea noilor medicamente oncologice, însă deciziile sale sunt obligatorii doar în SUA. Totuși, pentru profesioniștii oncologiei din întreaga lume, aprobările FDA reprezintă cel mai important standard pentru noile tratamente oncologice.

FDA a aprobat până acum multe medicamente oncologice țintite și multe altele sunt testate în studii clinice singure sau combinate cu alte tratamente. Lista terapiilor țintite pentru cancer aprobate până acum de FDA și a țintelor lor moleculare este prezentată mai jos.

Ce este un medicament țintit / inteligent?

Terapiile oncologice țintite sunt medicamente concepute pentru a interveni asupra moleculelor specifice / speciale necesare creșterii și progresiei tumorii.

Tradiționale și citotoxice (care distrug celulele), chimioterapiileîn general, prin inhibarea diviziunii celulare , distrug celulele cu diviziune rapidă din organism. Scopul principal al medicamentelor oncologice țintite este administrarea unor tratamente celulelor canceroase mai precise și, potențial, cu mai puține reacții adverse .

Care sunt tipurile de terapii țintite?

Medicamentele oncologice țintite sunt clasificate, în general, drept anticorpi monoclonali sau molecule mici .

1. Anticorpi monoclonali

Anticorpii monoclonali (mAb) sunt agenți biologici mari – adică produși din organisme vii – dezvoltați în laborator și concepuți în special să recunoască și să se lege de țintele din circulația sanguină. Astfel, inhibă un receptor și semnalizarea celulară care circulă din membrană spre interiorul celulei, declanșează indirect o funcție precum apoptoza sau activitatea sistemului imunitar . Unii anticorpi monoclonali, într-o cale de semnalizare celulară țintesc o proteină specifică, motiv pentru care sunt considerați terapii țintite. Exemple pot fi trastuzumab, care țintește receptorul HER2 sau bevacizumab, care țintește factorul de creștere endotelial vascular (VEGF) . De nouă generație și explicate în detaliu mai jos, imunoterapiile sunt și ele medicamente cu structură de anticorp monoclonal, concepute pentru ca sistemul imunitar să recunoască o celulă canceroasă ca străină.

Reacțiile adverse asociate anticorpilor monoclonali se bazează pe mecanismele lor specifice de acțiune. Totuși, toți anticorpii monoclonali pot provoca răspunsuri alergice precum reacția anafilactică sau reacții legate de perfuzie (administrare intravenoasă). Majoritatea reacțiilor adverse sunt considerate ușoare.

Din cauza dimensiunii mari și a alcătuirii din molecule care se descompun de obicei în mediul acid gastric, anticorpii monoclonali se administrează intravenos.

2. Medicamente cu molecule mici

Medicamentele cu molecule mici sunt agenți suficient de mici pentru a pătrunde ușor în celulele țintă și a-și exercita efectele. Majoritatea celor folosite în tratamentul cancerului țintesc factori intracelulari specifici implicați în proliferare, supraviețuire, migrare și angiogeneză. Deoarece au ținte specifice, sunt numite frecvent agenți țintiți. Totuși, și alte tipuri de medicamente, precum anticorpii monoclonali, pot fi considerate agenți țintiți.

Există multe clase diferite de medicamente cu molecule mici, definite prin factorul sau procesul inhibat. De exemplu, o clasă mare o reprezintă inhibitorii de tirozin-kinază, molecule care inhibă proteinele (tirozin-kinazele) din interiorul celulelor sau exprimate de acestea. De exemplu, în cancerul pulmonar, medicamentele pentru EGFR și ALK , receptori cu mutații, sunt astfel de medicamente.

Reacțiile adverse asociate medicamentelor cu molecule mici variază în funcție de mecanismul de acțiune, iar majoritatea sunt considerate moderate.

Medicamentele cu molecule mici se administrează de obicei oral (pe gură), ceea ce le face convenabile pentru majoritatea pacienților.

Denumirea

Ca orice medicament, terapiile oncologice țintite au de obicei mai multe nume. În transformarea unui agent chimic în medicament, se folosesc una sau mai multe denumiri pentru a desemna compusul chimic; dacă medicamentul are succes, primește o denumire generică și apoi un nume de marcă folosit de compania farmaceutică pentru comercializare. De exemplu, o moleculă mică având numele de cod STI-571 este cunoscută ca imatinib (denumire generică) și comercializată de Novartis sub marca Gleevec.

Numele unui medicament oncologic țintit oferă indicii despre tipul și ținta sa celulară.

Anticorpii monoclonali se termină cu sufixul «-mab» (anticorp monoclonal). Moleculele mici se termină cu sufixul «-ib» (arată proprietățile de inhibare proteică ale agentului). Anticorpii monoclonali au sufixe care arată originea compusului, de exemplu, pentru anticorpii himerici om-șoarece, «-ximab», pentru anticorpii de șoarece umanizați, «-zumab» și pentru anticorpii complet umani, «-mumab» .