Ce este un receptor? Ce rol are în apariția cancerului și în tratamentele oncologice?

Cancerul apare prin mutațiile acumulate în genele care controlează relațiile celulelor între ele și cu mediul. Celulele își reglează relațiile cu mediul exterior și între ele prin molecule numite receptori . Ce sunt, așadar, acești receptori, care reprezintă ochii și urechile celulelor?

Cum influențează transformarea canceroasă? Receptorii sunt proteine situate la suprafața sau în interiorul celulelor, cu funcție de senzor . Ei primesc moleculele de semnalizare (liganzi) și stabilesc ce vor face celulele. Cu alte cuvinte, funcționează ca un întrerupător de pornire-oprire pentru o anumită activitate din celulă.

Imagine care arată legarea moleculelor extracelulare de semnalizare de receptorii de suprafață celulară și intracelulari. Deși există numeroase subtipuri de receptori, aceștia se împart în două categorii în funcție de locul lor în celulă:

1. Receptorii de suprafață celulară (cunoscuți și ca receptori ai membranei celulare sau transmembranari); marea majoritate a receptorilor sunt de suprafață celulară.
2. Receptorii intracelulari (se pot găsi atât în citoplasmă, cât și în nucleol). Liganzii sunt molecule de semnalizare care pot fi proteine, hormoni, ioni sau gaze solubile precum oxidul nitric.

Receptorii au un rol important în transformarea canceroasă. De exemplu, celulele normale poartă receptori de creștere care le controlează dezvoltarea. În vindecarea rănilor sau când celulele trebuie reînnoite, proteinele numite factori de creștere se leagă de acești receptori și asigură multiplicarea celulei. În celulele canceroase, acești receptori sunt mutați , astfel încât celula primește semnalul „multiplică-te continuu” chiar și în absența unui stimul exterior.

Majoritatea moleculelor de semnalizare se leagă de receptorii de la suprafața celulei și nu intră în celulă sau în nucleu. Acești receptori de suprafață funcționează ca un transductor de semnal, transferând stimulul exterior în interiorul celulei. Receptorii de suprafață celulară se împart în 3 grupuri principale:

1. Receptori de canale ionice: participă la semnalele rapide dintre celulele nervoase și alte celule excitabile electric.
2. Receptori cuplați cu proteine G: reglează indirect proteina-țintă legată de membrana celulară (de obicei o enzimă). Dacă proteina-țintă este o enzimă, activarea proteinei G poate modifica concentrația uneia sau mai multor molecule mici de semnalizare intracelulară.
3. Receptori tirozin-kinazici: sunt alcătuiți în general din trei componente: o parte extracelulară care leagă ligandul, o proteină transmembranară unică în membrana celulară și o parte intracelulară catalitică sau care leagă enzime. Comparativ cu celelalte două tipuri de receptori, au un număr mult mai mare de subtipuri.

Acești receptori au un loc important în cancer ; în prezent sunt utilizate numeroase medicamente oncologice care împiedică funcționarea diferitelor tirozin-kinaze, iar mult mai multe se află în dezvoltare… Există și receptori cu structuri diferite, care nu se încadrează în aceste trei clase, dar au roluri importante în reînnoirea și repararea țesuturilor și în dezvoltarea cancerului.

Receptorii de pe suprafața celulelor canceroase au un rol în dezvoltarea medicamentelor inteligente

Medicamentele oncologice dezvoltate în ultimii ani, numite medicamente inteligente țintite , vizează receptorii purtați de celulele canceroase pe suprafața lor.

Majoritatea celulelor mamare sănătoase conțin receptori numiți HER2 . Receptorul HER2 este responsabil de creștere și, în condiții normale, este inactiv. Însă, în celulele canceroase, leziunile apărute în gena „HER2” determină activarea continuă a receptorului HER2. Acest lucru se poate produce fie prin creșterea numărului de copii ale genei HER2, fie prin creșterea numărului de receptori. Cancerele mamare în care gena HER2 a suferit o mutație sunt numite cancer mamar HER2 pozitiv . Pentru cancerul mamar, molecula HER2 a devenit un important biomarker al cancerului (indicator biologic) și a permis dezvoltarea medicamentelor inteligente care vizează acest receptor la aproximativ %30 dintre pacientele cu cancer mamar.

Ce înseamnă pozitivitatea receptorilor de estrogen și progesteron?

Când se spune „receptor în cancer”, primii care vin în minte sunt receptorii de estrogen și progesteron. Receptorii de estrogen (ER) și receptorii de progesteron (PR) sunt proteine specializate de suprafață celulară, prezente în anumite celule ale organismului. Hormonii estrogen și progesteron care circulă în sânge se leagă de acești receptori și stimulează creșterea și diviziunea celulară.

Multe tumori mamare au, de obicei, cantități mari de receptori de estrogen și/sau progesteron. Aceste tumori sunt dependente hormonal, iar creșterea lor este susținută de estrogen și/sau progesteron. Țesutul de cancer mamar poate fi testat pentru a stabili dacă este pozitiv pentru acești receptori, iar dacă se găsește pozitiv, sunt folosite medicamente care le împiedică funcționarea; de exemplu, tamoxifenul.

Descoperirea receptorilor noi în celulele canceroase are o mare importanță pentru diagnosticul precoce al cancerului și dezvoltarea medicamentelor inteligente eficiente. În ultimii ani, și prin contribuția nanotehnologiei, s-a înregistrat un progres important în tratamentele oncologice eficiente datorită nanoparticulelor care conțin medicamente oncologice ce vizează receptorii de pe suprafața celulei canceroase.

*

- O scurtă istorie a cancerului mamar: descoperirea tamoxifenului, primul medicament inteligent