Poate fi supravegherea activă fără intervenție o opțiune în tratamentul cancerului de prostată cu risc intermediar?

Un studiu publicat de Societatea Americană de Oncologie Medicală a arătat că unii pacienți cu cancer de prostată cu risc intermediar ar putea fi eligibili pentru supraveghere activă.
Deși cancerul de prostată este unul dintre cancerele cele mai frecvente și care provoacă cele mai multe decese la bărbați, când este diagnosticat precoce și tratat corect se obțin rezultate foarte bune. Desigur, ca în orice cancer, tratamentul variază după stadiu. De exemplu, într-un cancer de prostată care nu s-a răspândit la țesuturi îndepărtate (localizat), există mai multe opțiuni: îndepărtarea chirurgicală a țesutului canceros, radioterapia sau supravegherea activă. Nu este însă corect să afirmăm categoric că una dintre ele este ideală. Tratamentul cancerului de prostată este o decizie personală, iar pacientul și medicul trebuie să aleagă împreună cea mai potrivită variantă. Pentru aceasta trebuie urmărite îndeaproape toate evoluțiile acestor metode.
Supravegherea activă este metoda în care nu se efectuează nicio intervenție atât timp cât boala nu progresează, pacientul fiind urmărit atent prin controale regulate. Studiile clinice au arătat că, în cancerul de prostată cu risc scăzut, supravegherea activă asigură supraviețuire apropiată de cea oferită de chirurgie și radioterapie, devenind astfel o abordare standard larg acceptată în acest grup. Pe lângă avantajele de supraviețuire, radioterapia și chirurgia au efecte adverse care influențează direct calitatea vieții. De aceea, recent s-a discutat utilizarea supravegherii active și în cancerul de prostată cu risc intermediar, nu numai scăzut. În acest sens, la recentul Simpozion de Cancere Genitourinare a fost prezentat un studiu care compară supraviețuirea generală a pacienților cu risc scăzut și intermediar urmăriți activ.
În studiu, pentru pacienți cu risc intermediar în număr de 237 și cu risc scăzut în număr de 708, în total 945 de pacienți cu cancer de prostată, s-a aplicat supravegherea activă și au fost evaluate ratele supraviețuirii la 10 și 15 ani. Rata supraviețuirii la 10 ani a fost aproximativ %83 în grupul cu risc scăzut și %68 în cel cu risc intermediar; la 15 ani, ratele au fost %69 și, respectiv, %50. Așadar, când se aplică supravegherea activă în grupul cu risc intermediar, supraviețuirea este semnificativ mai mică decât în grupul cu risc scăzut.
Totuși, într-un alt studiu publicat recent, în care pacienții cu risc intermediar au fost împărțiți în risc intermediar favorabil și nefavorabil, supravegherea activă după brahiterapie (un tip de radioterapie) a arătat rate similare de supraviețuire în grupul cu risc scăzut și în cel cu risc intermediar favorabil.
În concluzie, în ansamblu, supravegherea activă nu pare potrivită în cancerul de prostată cu risc intermediar, dar o parte a acestui grup ar putea fi eligibilă. Anticipăm că, în perioada următoare, în decizia terapeutică pentru riscul intermediar, grupul ar putea fi evaluat prin împărțire în 2 și vom urmări îndeaproape toate evoluțiile pe această temă.
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.