Riscul cardiovascular în cancerul de prostată: alegerea ADT în funcție de riscul cardiac

Introducere: de ce nu este suficient să ne concentrăm numai asupra cancerului?

Suprimarea testosteronului (terapia de deprivare androgenică — ADT) este inevitabilă în tratamentul cancerului de prostată avansat. Totuși, studiile clinice arată că o parte importantă a acestor pacienți moare din cauza evenimentelor cardiovasculare , mai degrabă decât a cancerului de prostată. Aceasta a adus în atenție „toxicitatea cardiovasculară a ADT”, care impune colaborarea oncologilor și cardiologilor, adică abordarea cardio-oncologică.

Deși suprimarea testosteronului este vitală în lupta cu cancerul de prostată, reversul medaliei ascunde un risc care poate amenința pacienții mai repede decât cancerul: Decesul cardiovascular. În practica oncologică modernă, alegerea terapiei de deprivare androgenică (ADT) este privită nu doar prin controlul tumorii, ci și ca echivalent al protejării ritmului cardiac al pacientului. Amplul studiu HERO și datele clinice actuale demonstrează că, spre deosebire de agoniștii GnRH clasici, blocanții direcți ai receptorilor, antagoniștii GnRH reduc riscul de infarct major și accident vascular cerebral cu peste 54% , stabilind un nou standard „centrat pe inimă” în gestionarea cancerului de prostată.

Detaliile studiilor: HERO și alte dovezi

Studiile recente au investigat superioritatea **antagoniștilor GnRH** (de exemplu, Relugolix, Degarelix) față de **agoniștii GnRH** clasici (de exemplu, Leuprolide, Goserelin).

Studiul HERO (fază 3)

Acest studiu amplu, care a comparat relugolixul, antagonist oral, cu leuprolidul, a inclus peste 900 de pacienți. Rezultatele au fost remarcabile:

• Rata MACE (evenimente cardiovasculare adverse majore): A fost de 2.9% în grupul Relugolix și de 6.2% în grupul Leuprolide.
• Grupuri cu risc ridicat: La pacienții cu antecedente de infarct sau accident vascular cerebral, reducerea riscului a crescut de la 54% până la 80% .

Diferențe biologice: de ce este antagonistul mai sigur?

Experții atribuie diferența de siguranță la trei mecanisme biologice principale:

Recomandări clinice: care pacient ar trebui să primească ce medicament?

Discuțiile experților de pe Medscape recomandă tratamentul pacienților în funcție de scorul de risc:

• Pacienți cu risc ridicat: La cei cu boală coronariană cunoscută, antecedente de accident vascular cerebral sau diabet necontrolat, antagoniștii GnRH ar trebui să fie opțiunea prioritară.
• Pacienți cu risc scăzut: Deși agoniștii rămân o opțiune la pacienții tineri fără factori de risc cardiovascular, trebuie avute în vedere calitatea vieții și dorința recuperării rapide a testosteronului în tratamentul intermitent.