Să învățăm împreună despre cancerul de prostată

Duminică, 14 decembrie, la a 10. lecție a „Școlii de Cancer”, organizată prin colaborarea Primăriei Metropolitane Antalya cu Centrul Oncologic Medstar, a fost prezentat cancerul de prostată.
Moderatorul panelului despre diagnosticul precoce și noile tratamente în cancerul de prostată, prof. dr. Akın Yıldız, specialist în medicină nucleară la Spitalul Medstar Antalya, a spus în deschidere că mărirea prostatei și cancerul de prostată sunt probleme serioase pentru bărbați, adăugând: „Această boală avansează în paralel cu vârsta”. Subliniind importanța echipei în diagnostic și tratament, a spus: „Urologul, oncologul medical, oncologul radioterapeut, radiologul, specialistul în radiologie intervențională, anatomopatologul și specialistul în medicină nucleară trebuie să acționeze și să decidă împreună”.
„Deoarece cancerul de prostată este o boală a vârstei înaintate, mortalitatea crește. De aceea screeningul și diagnosticul precoce sunt foarte importante.”
Conferențiarul dr. Burak Hoşcan, urolog la Spitalul Medstar Topçular, a prezentat screeningul și diagnosticul precoce, afirmând că acest cancer este cel mai frecvent la bărbați după cancerul pulmonar și ocupă locul al 2. la mortalitate. Pentru screening, boala trebuie să fie frecventă, să provoace deces și probleme grave de sănătate și să aibă o perioadă de incubație identificabilă. „Scopul screeningului este depistarea cancerului când este limitat la prostată și astfel reducerea mortalității”, a spus el. Afirmând că boala apare odată cu înaintarea în vârstă, a precizat: „Deoarece este o boală a vârstei înaintate, mortalitatea crește. De aceea screeningul și diagnosticul precoce sunt foarte importante”. Screeningul se face prin tușeu rectal și măsurarea PSA (antigenului specific prostatic) din sânge. „Datele studiilor actuale oferă dovezi puternice că screeningul reduce progresia bolii. După utilizarea largă a PSA, din 1993 până în 2003 mortalitatea a scăzut cu %32,5. PSA trebuie efectuat la toți bărbații peste 50 de ani și la cei peste 40-45 de ani cu antecedente familiale de cancer de prostată”, a spus el.
„Sistemul de fuziune RM-TRUS, care combină biopsia ghidată RM cu ecografia transrectală și este o metodă mai practică, pare că va intra în utilizarea zilnică.”
Dr. Sagfettin Kaya, urolog chirurg la Spitalul Medstar Antalya, a explicat cui trebuie efectuată biopsia și noile metode. „Biopsia prostatei se face când tușeul rectal identifică duritate și noduli sau când nivelul PSA este crescut”, a spus el, precizând că metoda cea mai frecventă este biopsia prin ecografie transrectală (prelevarea unei probe din prostată prin anus, sub ghidaj ecografic). Procedura se efectuează uzual fără anestezie generală: „Sensibilitatea este redusă prin aplicarea unui gel anal cu efect analgezic și lubrifiant, apoi durerea este înlăturată semnificativ prin injectarea anestezicului local în jurul prostatei”. A spus că biopsia nu trebuie efectuată dacă există tendință importantă de sângerare, probleme anale active și dureroase, afectarea apărării organismului sau inflamație activă a prostatei. Pe lângă prezența sau absența cancerului, biopsia oferă informații despre viteza înmulțirii și răspândirii celulelor, procentul tumoral din probe, extinderea la nervi și celulele precanceroase. A explicat că de 10 ani se practică biopsia de saturație: „În această procedură saturăm prostata cu biopsii. Sub anestezie generală, tot prin ecografie transrectală, se iau peste 20 de biopsii din toate cadranele”. A adăugat că sistemul de fuziune RM-TRUS, combinație mai practică între biopsia ghidată RM și ecografia transrectală, pare să intre în utilizarea zilnică în viitorul apropiat și că efectele adverse, precum sângerarea, infecția și incapacitatea de a urina, sunt temporare.
„Chirurgia robotică este o tehnică în dezvoltare rapidă în tratamentul cancerului de prostată.”
Conferențiarul dr. Mutlu Ateş, urolog la Spitalul Memorial Antalya, a prezentat noile metode chirurgicale. Subliniind că este o boală a vârstei înaintate, a spus: „Turcia are deocamdată o populație tânără, însă în 2023 vom fi o țară îmbătrânită. Aceasta înseamnă mai mult cancer de prostată odată cu creșterea populației vârstnice”. A precizat că metodele terapeutice evoluează odată cu diagnosticul precoce: „Mai ales în cancerul de prostată precoce, prostatectomia radicală poate fi combinată cu hormonoterapie sau cu radioterapie și hormonoterapie”. A explicat: „În prostatectomia radicală există aproximativ două metode: retropubică (deschisă), perineală (deschisă) sau laparoscopică robotică (închisă). Prostata care asigură continuitatea căilor urinare este îndepărtată complet și se montează un cateter care să asigure continuitatea. La excizia tumorii aflate de obicei în învelișul prostatei este important să nu fie lezați nervii din aceeași regiune, reducând astfel complicațiile postoperatorii. Mușchii continenței urinare se află la începutul și sfârșitul prostatei și trebuie protejați bine”. Principalul avantaj este eliminarea completă a celulei canceroase din țesut: „Influențează favorabil evoluția, oferă beneficii psihologice, păstrează erecția dacă protejăm nervii, iar valorile PSA foarte mici permit o monitorizare mai eficientă”. A continuat: „Chirurgia închisă în prostatectomia radicală este numită minim invazivă. Chirurgia deschisă a fost înlocuită treptat de cea laparoscopică, apoi a apărut prostatectomia robotică”. În ambele se ajunge la mușchiul țintă printr-un tunel și un tub, modalitatea cu cele mai mici daune pentru pacient. Spre deosebire de laparoscopie, operația robotică folosește un robot controlat de chirurg. „Chirurgia robotică evoluează rapid. Astăzi se intră prin 4-5 orificii, iar în viitor printr-unul singur, ombilicul. Se consideră că brațul robotului va intra prin ombilic, se va curba ca un șarpe în interior, va găsi organul țintă și va opera. Chirurgia închisă afectează mai puțin pacientul, iar robotica îmbunătățește mai mult decât laparoscopia aspecte precum continența urinară și erecția și crește calitatea vieții. Costul este însă mult mai mare decât la chirurgia deschisă și laparoscopică”, a spus, încheind: „Pentru controlul cancerului, chirurgia robotică poate să nu fie preferată, dar este recomandată pentru calitatea vieții, continență și erecție”.
„În tratamentul cancerului de prostată, metodele cele mai folosite în lume rămân chirurgia și radioterapia. Principalul motiv este că, atunci când încercăm să tratăm întreaga prostată, rata complicațiilor nu este încă suficient de mică. De aceea folosim tratamentele intervenționale pentru depistarea precoce, tratarea tumorii din interior, nu a întregii prostate, și urmărirea ulterioară a pacientului.”
Prof. dr. Saim Yılmaz, specialist în radiologie intervențională la Spitalul Medstar Antalya, a prezentat tratamentele intervenționale fără operație. „Crioablația (congelarea), nanoknife, laserul și radiofrecvența, efectuate cu ace introduse prin perineu, zona dintre penis și anus, precum și hayfu (HIFU), efectuat fără ac prin rect, cu unde sonore din regiunea imediat internă anusului, sunt tratamente intervenționale”, a început el. A subliniat că metodele prin ardere, precum laserul, radiofrecvența și HIFU, sunt în fază experimentală în cancerul de prostată. Crioablația, metoda de congelare cel mai des aplicată, se efectuează sub ghidaj ecografic, dar și RM, unii specialiști considerând ghidajul RM mai avantajos. Popularitatea nanoknife a crescut în ultimii ani: „Particularitatea sa este că afectează mai puțin nervii din regiune, deoarece tratează cu curent electric, fără ardere”. O altă metodă frecventă este HIFU: „Undele sonore sunt focalizate cu o lentilă. Temperatura în focar ajunge la 80-100 de grade, dar este ars numai focarul, nu zona prin care trece la piele”. Chirurgia și radioterapia au rezultate favorabile, dar pot produce efecte adverse care reduc calitatea vieții, precum probleme de continență și erecție. „Așteptarea de la metodele intervenționale este mai puține asemenea efecte și succes egal cu celelalte tratamente”. Inițial, crioablația și HIFU au fost aplicate cu succes pacienților cu recidivă după radioterapie: „La aceștia, repetarea radioterapiei este problematică, iar chirurgia are multe efecte adverse. De aceea, metodele intervenționale au început să fie utilizate inițial ca alternativă la radioterapie și chirurgie”. Fiind metode noi, rezultatele pe termen lung față de chirurgie și radioterapie nu sunt încă clare: „Rezultatele oncologice la 5-10 ani arată similaritate cu chirurgia și radioterapia, dar efectele adverse, precum incontinența, problemele de erecție și îngustarea uretrei, sunt mai rare. Totuși, cele mai utilizate metode rămân chirurgia și radioterapia, în principal deoarece complicațiile tratării întregii prostate nu sunt încă suficient de reduse. De aceea folosim metodele intervenționale pentru depistare precoce, tratarea tumorii din interior, nu a întregii prostate, și urmărire”. A încheiat: „RM multiparametric, nou și în dezvoltare, arată corect %90 dintre cancerele de prostată și indică care ar putea crea probleme ulterior și care trebuie obligatoriu tratate. Obiectivul viitor este folosirea mai frecventă a RM multiparametric, a tratamentelor intervenționale sub vizualizare și a biopsiei cu vizualizarea țintei”.
„Important pentru noi este să aplicăm radioterapia la momentul potrivit și în locul potrivit! Pacienții cu cancer au acum mai puține efecte adverse, deci calitatea vieții crește, trăiesc mai mult și pot fi testate noi strategii terapeutice.”
Conferențiara dr. Berrin Pehlivan, specialistă în oncologie radioterapeutică la Spitalul Medstar Antalya, a prezentat metodele de radioterapie. A spus că acest cancer este frecvent, dar la marea majoritate poate evolua foarte mulți ani fără simptome sau tratament și fără să afecteze viața: „De aceea tratăm o parte foarte mică a cancerelor de prostată. Când tratăm, obținem rezultate foarte bune, iar tratamentul este ușor”. A explicat că radioterapia poate fi puțin complicată pentru echipă, dar este foarte simplă pentru pacient, care nu simte durere sau altceva și doar stă nemișcat în aparat. Pacienții sunt împărțiți în grupe de risc după PSA și biopsie: „La risc scăzut tratăm chirurgical sau prin radioterapie. Înaintea deciziei trebuie, desigur, o abordare multidisciplinară, cu opiniile tuturor specialiștilor, nu numai ale radioterapeutului sau chirurgului”. La riscul intermediar, hormonoterapia începe cu 1-2 luni înaintea radioterapiei, continuă 3-6 luni și este asociată acesteia. „La risc mai ridicat recomandăm radioterapie și apoi hormonoterapie cel puțin 2 ani”. Radioterapia are rezultate egale chirurgiei, este ușor tolerată și afectează minim calitatea vieții. „Localizarea este foarte importantă pentru planificare: în spatele prostatei se află capătul intestinului, iar înainte și puțin deasupra vezica urinară. Facem calcule precise milimetric pentru a le proteja”. Razele X pot afecta unele țesuturi normale la ieșirea din corp, dar noua tehnologie minimizează acest lucru și efectele adverse. A subliniat importanța momentului și locului potrivit pentru iradiere și a cunoașterii foarte bune a organelor de protejat: „Cu tehnologia nouă putem face foarte bine aceste lucruri. Sunt mai puține efecte adverse, calitatea vieții crește, pacienții trăiesc mai mult și pot fi încercate strategii noi”. A subliniat importanța centrelor care pot aplica radioterapie cu intensitate modulată, tehnică standard, și a alegerii unui centru în care pacientul se simte confortabil cu o echipă specializată, competentă tehnic și medical.
„Există cu adevărat un potențial mare în metodele moleculare de diagnostic și tratament specifice prostatei pentru boala răspândită. Mai ales cu izotopii numiți lutețiu și radiu par să se obțină succese importante.”
Prof. dr. Akın Yıldız, specialist în medicină nucleară la Spitalul Medstar Antalya, a prezentat metodele moleculare de diagnostic și tratament. Explicând depistarea răspândirii la distanță și noile tratamente, a spus că boala apare mai întâi în oase la răspândire. Pentru aceasta se efectuează scintigrafie osoasă a întregului corp: „Dacă scorul Gleason din anatomopatologie este de cel puțin 7 sau PSA este peste 20, riscul răspândirii este considerat mare și facem scintigrafie”. Există și PET osos, dedicat numai oaselor: „Oasele folosesc fluorură de calciu. Prin metoda PET cu fluorură radioactivă, boala osoasă se vede mult mai bine decât prin scintigrafie. PET-CT standard vizualizează cancerul prin administrarea glucozei, adică zahăr. Celulele prostatei nu prea folosesc zahăr, deci PET-CT clasic nu are de obicei succes și nu este prea preferat”. Există însă metode moleculare noi: „Prostatei nu îi place zahărul, dar îi plac proteinele din aminoacizi. PET cu colină este o nouă metodă cu aminoacizi colină. Necesită tehnologii foarte speciale și nu se aplică încă în țara noastră, dar are o rată redusă de %70 pentru identificarea cancerului de prostată”. O altă metodă nouă folosită în anumite locuri din lume este PET PSMA, care folosește proteina de pe celulele canceroase, numită antigen membranar specific prostatic, captând-o și vizualizând-o. Pe lângă imagistică sunt discutate tratamente radioactive: „Se dezvoltă rapid și viroterapia țintită, vaccinarea PSMA și activarea promedicamentelor. În viitorul apropiat, nanoparticulele țintite PSMA vor distruge punctele canceroase vizualizate, dar metodele sunt încă foarte noi”. A precizat că unul dintre tratamentele moleculare folosite este samariul: se administrează un izotop care ajunge la cancerul răspândit la oase, reduce durerile osoase și oferă un beneficiu parțial, chiar dacă nu foarte puternic. „Radiul 223, numit Xofigo, încă indisponibil în Turcia, merge numai în zonele bolnave ale oaselor, le distruge și poate contribui la durata vieții. În tratamentul abia început, izotopul lutețiu țintește proteina specifică prostatei și celula respectivă”. A încheiat subliniind marele potențial al diagnosticului și tratamentului molecular specific prostatei în boala răspândită, mai ales succesele care par posibile cu lutețiu și radiu.
„Principala problemă în cancer era că celulele sistemului nostru imunitar nu recunoșteau celulele canceroase. Anumiți anticorpi dezvoltați au permis recunoașterea lor. Prin această evoluție revoluționară din 2014, pot spune că se pregătește o schimbare majoră în tratamentul multor cancere, inclusiv al prostatei.”
Dr. Ayşegül Kargı, specialistă în oncologie medicală la Spitalul Medstar Antalya, a prezentat chimioterapia, hormonoterapia și vaccinurile. „Prostata are nevoie de androgeni numiți testosteron pentru creștere, dezvoltare și funcționare. O parte provin din testicule, o mare parte din suprarenale, iar la pacienții cu cancer și din tumora prostatică și metastazele ei. Tratamentele hormonale antiandrogenice au un loc important”, a început ea. Boala avansată răspunde bine la hormonoterapie, simptome precum durerea osoasă scad cu %70-80 și tumora se micșorează cu %50. „Hormonoterapia este tratamentul cel mai frecvent și rămâne prima linie în boala răspândită”. Totuși, nu are întotdeauna succes: după un timp, mulți pacienți dezvoltă rezistență și boala progresează, moment în care începe chimioterapia. Până în 2004, singurul chimioterapic era mitoxantrona, care nu prelungea mult viața. „În 2004 a fost dezvoltat docetaxelul și a adus avantaj de supraviețuire, de aceea am început taxanii după hormonoterapie”. A spus: „Din 2010, în ultimii 4 ani au fost descoperite noi hormonoterapii, chimioterapice, vaccinuri care emit unde alfa și tratamente cu anticorpi monoclonali prin sistemul imunitar”. A continuat: „O evoluție din 2014 a arătat că, mai ales când metastazele osoase depășesc 4 sau există răspândire viscerală, asocierea chimioterapiei cu hormonoterapia crește semnificativ supraviețuirea. Le putem combina în aceste situații”. A enumerat docetaxelul și cabazitaxelul ca chimioterapice și abiraterona ca hormonoterapie, menționând că enzalutamida va începe curând să fie utilizată în țara noastră. A subliniat: „Principala problemă era că sistemul imunitar nu recunoștea celulele canceroase. Anticorpii dezvoltați au permis recunoașterea. Prin această evoluție revoluționară din 2014, se pregătește o schimbare majoră în multe cancere, inclusiv al prostatei”. Pe lângă hormonoterapie și chimioterapie, și vaccinul destinat distrugerii celulei tumorale a arătat avantaj de supraviețuire; aplicabil pacienților metastatici, prelungește durata medie a vieții, dar încă nu este decontat în țara noastră.
Pe curând, la o altă întâlnire a „Școlii de Cancer”, un proiect de responsabilitate socială atât de reușit pentru creșterea conștientizării în societate..
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.