Uleiul de ricin și efectele sale asupra cancerului – De ce a devenit popular?

Ce este uleiul de ricin?

Uleiul de ricin (cunoscut și ca ulei de castor) este un ulei vegetal obținut din semințele plantei de ricin. De-a lungul timpului a fost folosit ca laxativ, iar în prezent este recunoscut de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) drept un laxativ aprobat pentru tratarea constipației. FDA îl consideră „în general sigur și eficace” (GRASE). Totuși, deoarece există alternative mai ușor de utilizat și mai sigure pentru constipație, uleiul de ricin este folosit rar în prezent.

În ultimii ani, uleiul de ricin a revenit în atenție pe rețelele sociale și în unele surse populare, prin afirmații că ar detoxifia organismul, ar ajuta la slăbit și ar elimina tumorile. Dar susțin cercetările științifice aceste afirmații? Acest articol va analiza experimentele de laborator (in vitro), studiile pe animale, cercetările clinice la oameni și rezultatele metaanalizelor din ultimii 10 ani privind eficacitatea uleiului de ricin în tratamentul cancerului; afirmațiile populare vor fi evaluate în lumina dovezilor științifice, iar posibilele efecte adverse și riscuri vor fi subliniate. 

Studii de laborator (in vitro)

Experimentele pe culturi celulare în laborator au arătat că uleiul de ricin sau extractele plantei ar putea avea unele efecte asupra celulelor canceroase. De exemplu, un studiu din 2019 a raportat că extractul din fructele de Ricinus communis (planta de ricin) inhibă proliferarea în linii celulare umane de cancer de sân, împiedică migrarea și invazia celulară și declanșează moartea celulară programată (apoptoza) în celulele canceroase. În acest studiu, extractul de ricin a avut un efect citotoxic (de distrugere celulară) dependent de doză și de timp atât asupra celulelor MCF-7 cu receptori estrogenici pozitivi, cât și asupra celulelor agresive de cancer de sân triplu negativ MDA-MB-231. El a îngreunat supraviețuirea celulelor tumorale prin reducerea expresiei enzimelor MMP-2 și MMP-9 asociate metastazării și prin modificarea proteinelor care reglează apoptoza, precum Bcl-2/Bax. Au fost realizate și cercetări asupra ricinei, toxina puternică din semințele de ricin. Deoarece ricina este extrem de toxică atunci când este utilizată direct, cercetătorii au introdus-o în nanocapsule numite lipozomi, pentru a o transporta mai selectiv către celulele canceroase. Într-un experiment din 2019 pe celule de melanom (cancer de piele), complexele lipozomale încărcate cu ricină au distrus o proporție mare de celule canceroase și au redus semnificativ capacitatea acestora de proliferare și invazie. Aceste rezultate arată că substanțe provenite din semințele de ricin, precum ricina, ar putea fi eficiente împotriva celulelor canceroase dacă ar putea fi țintite corespunzător. Totuși, cercetările se află încă într-un stadiu incipient, iar constatările provin exclusiv din culturi celulare. 

Experimente pe animale

După rezultatele favorabile in vitro au fost realizate și unele studii pe modele animale. Studiul din 2019 menționat anterior a investigat și dacă extractul din fructele de ricin poate inhiba creșterea tumorilor la animale vii. În modelul murin de cancer de sân 4T1, extractul administrat în doză mică (0,5 mg/kg) a redus volumul tumoral cu până la 88% față de șoarecii din grupul de control netratat. După 22 de zile, volumele tumorale ale șoarecilor tratați erau semnificativ mai mici decât cele ale grupului de control. Se consideră că acest efect ar putea proveni din compuși ai extractului precum ricinina, acidul p-cumaric, epigalocatechina și acidul ricinoleic; cercetătorii au constatat că fiecare dintre aceștia prezenta separat proprietăți citotoxice și de inhibare a migrării celulelor canceroase.

Studiile pe animale care evaluează efectele uleiului de ricin asupra cancerului sunt însă foarte limitate. Un studiu mai vechi din literatură a raportat că un extract din semințe de ricin poate inhiba creșterea unui model de sarcom denumit S180 la șoareci. Această constatare datează însă din anii 1990, iar de atunci nu au fost înregistrate progrese ample în acest domeniu. Așadar, deși există unele rezultate promițătoare la nivelul experimentelor pe animale, ele se bazează deocamdată pe studii izolate și nu reprezintă dovezi suficiente pentru aplicarea clinică. 

Studii clinice și metaanalize

Practic nu există studii clinice fiabile care să investigheze utilizarea directă a uleiului de ricin ca tratament la pacienții cu cancer. Literatura actuală nu cuprinde cercetări clinice controlate care să testeze eficacitatea acestuia în tratamentul cancerului. De exemplu, până în prezent, niciun studiu clinic randomizat nu a arătat că administrarea uleiului de ricin micșorează tumorile sau prelungește viața pacienților cu cancer. Din acest motiv, nu există nici o metaanaliză sau sinteză sistematică privind rolul său în tratamentul cancerului, deoarece nu sunt disponibile date dintr-un număr suficient de studii clinice pentru o metaanaliză. După cum subliniază și pagina de informații științifice elaborată de Centrul Oncologic Memorial Sloan Kettering, nu există studii care să demonstreze un efect anticancer al uleiului de ricin la oameni. Există doar rapoarte de caz izolate: de exemplu, într-un caz s-a raportat că un unguent cu ulei de ricin hidrogenat a accelerat vindecarea rănilor după operația pentru cancer de sân. Aceste exemple nu înseamnă însă că uleiul de ricin tratează cancerul; ele ar putea indica doar un beneficiu indirect, precum vindecarea rănilor. În concluzie, din cauza lipsei dovezilor clinice științifice, ghidurile terapeutice actuale nu recomandă uleiul de ricin ca parte a tratamentului cancerului. Au fost cercetate, în schimb, alte utilizări medicale ale acestuia: de exemplu, o metaanaliză publicată în 2022 a arătat că adăugarea uleiului de ricin la pregătirea intestinală înaintea endoscopiei colonului cu capsulă, utilizată în locul colonoscopiei, ar putea crește rata de finalizare cu succes a examinării cu capsulă și rata de detectare a polipilor. Există și date din studii privind utilizarea sa pentru declanșarea travaliului. Aceste cercetări nu privesc însă tratamentul cancerului și reprezintă un context diferit al utilizării medicale a uleiului de ricin. 

Afirmațiile populare și stadiul dovezilor științifice

În ultimii ani, mai ales pe rețelele sociale, au circulat numeroase afirmații exagerate despre uleiul de ricin. De exemplu, pe platforme precum TikTok, unii utilizatori au susținut că aplicarea unor comprese cu ulei de ricin pe abdomen ar putea micșora tumorile din organism și au distribuit mesaje potrivit cărora, mai ales în cancerul de sân, formațiunile ar putea dispărea prin aplicarea externă a uleiului. Aceste afirmații atrag deoarece promit o soluție naturală și simplă. Cercetările cu un nivel ridicat de dovezi nu le susțin însă. Specialiștii subliniază că nu există nicio dovadă științifică a faptului că uleiul de ricin tratează cancerul. Centre oncologice importante, precum Memorial Sloan Kettering, au evidențiat importanța surselor fiabile în fața răspândirii acestor informații false pe internet și au precizat că remediile „miraculoase” distribuite nu au fundament științific. În mod similar, specialiștii Centrului Oncologic MD Anderson afirmă că „utilizarea internă sau externă a uleiului de ricin nu are loc în tratamentul cancerului”, precizând clar că acest produs nu este un tratament oncologic bazat pe dovezi.

Autoritățile medicale respectate din întreaga lume abordează cu prudență afirmațiile privind utilizarea produselor vegetale în tratamentul cancerului. Organizații precum Cancer Research UK arată că nu există dovezi fiabile că vreun remediu pe bază de plante, inclusiv uleiul de ricin, tratează cancerul la oameni. Așadar, spre deosebire de imaginea de „miracol natural” din discursul popular, datele științifice privind tratarea cancerului cu ulei de ricin sunt extrem de insuficiente. Afirmațiile privind eficacitatea sa împotriva cancerului nu sunt susținute de cunoștințele științifice actuale și, deși sunt populare, sunt considerate înșelătoare. 

Posibile efecte adverse și riscuri potențiale

Deși uleiul de ricin este considerat în general un laxativ sigur, utilizarea excesivă sau în scopuri nemedicale poate avea efecte nedorite. Atunci când este luat pe cale orală, cele mai frecvente efecte adverse privesc sistemul digestiv: pot apărea diaree severă, crampe abdominale, balonare, greață și amețeală. Aceste efecte se datorează stimulării puternice a intestinelor și posibilelor pierderi de lichide. În cazurile de diaree foarte severă există și riscul de deshidratare. Specialiștii Cleveland Clinic nu recomandă consumul uleiului de ricin fără consultarea medicului, câtă vreme există astăzi alternative laxative mai sigure și mai blânde, deoarece utilizarea necontrolată poate provoca dezechilibre electrolitice grave. 

Este necesară prudență și la aplicarea externă a uleiului de ricin, pe piele. În special pe zonele cutanate sensibile care au fost supuse unei intervenții chirurgicale sau radioterapiei, aplicarea poate provoca iritație. La unele persoane pot apărea reacții alergice cutanate, precum roșeață și erupții; rar, a fost raportată și dermatită de contact la produse care conțin ulei de ricin. În general, uleiul comercializat este purificat de ricină, substanța toxică din semințe. Trebuie reținut însă că semințele crude ale plantei sunt extrem de toxice: consumul chiar și al câtorva semințe poate provoca intoxicație cu ricină, care pune viața în pericol. Din fericire, în producția comercială, toxina este separată de ulei, astfel încât utilizarea uleiului de ricin în doze medicale adecvate nu prezintă risc de intoxicație cu ricină. 

Unul dintre cele mai mari riscuri ale utilizării necontrolate a uleiului de ricin pentru tratarea cancerului este posibilitatea ca pacienții să amâne sau să refuze tratamentele dovedite științific. Pacienții care întârzie tratamente convenționale precum chimioterapia și radioterapia, căutând un „remediu miraculos” alternativ, se confruntă cu riscul ca boala să progreseze în acest timp. Specialiștii avertizează că, atunci când pacientul se prezintă ulterior, cancerul ar putea fi deja metastazat. Cu alte cuvinte, încrederea în metode nedovedite poate duce la pierderea perioadei în care boala este tratabilă și poate provoca un prejudiciu greu de remediat. 

Profesioniștii din sănătate recomandă ca pacienții cu cancer să discute întotdeauna cu propriul medic înainte de a încerca un tratament alternativ. În cazul terapiilor nedovedite sau neobișnuite, raportul dintre riscuri și beneficii trebuie evaluat cu atenție. Nu trebuie uitat că „natural” nu înseamnă întotdeauna lipsit de pericole. De aceea, este necesară multă prudență în utilizarea uleiului de ricin sau a unor produse similare cu intenția de a trata cancerul; este de preferat să fie urmată numai în cadrul unui studiu clinic și nu trebuie urmată fără supraveghere medicală. 

Concluzie

Uleiul de ricin are un loc în medicina tradițională și păstrează în prezent unele utilizări medicale limitate, precum cea de laxativ. Totuși, dovezile științifice actuale nu susțin ideea că ar putea trata cancerul. Deși studiile de laborator și pe animale din ultimii 10 ani au arătat că anumiți compuși ai uleiului pot avea efecte împotriva celulelor canceroase, nu este clar dacă aceste constatări timpurii se vor transforma în beneficii la oameni. Din cauza lipsei eficacității demonstrate clinic, uleiul de ricin nu reprezintă o alternativă la tratamentele oncologice dovedite. Contrar afirmațiilor din mediile populare, ideea de a „topi” o tumoră cu ulei de ricin este, în prezent, departe de realitatea științifică.

Pacienții și profesioniștii din sănătate trebuie să respecte principiile medicinei bazate pe dovezi și să analizeze cercetările din spatele oricărei metode terapeutice noi despre care aud. În cazul uleiului de ricin, datele disponibile pot fi considerate mai degrabă insuficiente decât promițătoare. Prin urmare, utilizarea sa în tratamentul cancerului nu este recomandată și nu trebuie să înlocuiască tratamentele standard actuale. Abordarea cea mai sigură este concentrarea asupra metodelor cu eficacitate demonstrată în tratamentul cancerului, precum chirurgia, chimioterapia, radioterapia și imunoterapia. Dacă se ia în considerare utilizarea uleiului de ricin sau a unor alternative similare ca tratament de susținere ori complementar, trebuie consultat medicul și evaluat cu grijă dacă aceste practici au un fundament științific.

Informația bazată pe fapte științifice îi ajută atât pe oameni, cât și pe lucrătorii din sănătate să ia cele mai bune decizii. În lumina dovezilor actuale, afirmațiile populare despre rolul uleiului de ricin în tratarea cancerului nu sunt realiste; atribuirea unor puteri miraculoase acestuia va rămâne înșelătoare câtă vreme nu există cercetări clinice mai ample. Pentru sănătatea noastră, îndrumarea corectă este cea bazată pe date științifice.