Coronavirusul NU A SCĂPAT DIN LABORATOR pentru a trece la oameni!

Noul tip de coronavirus continuă să răspândească în întreaga lume COVID-19. Numărul total al cazurilor din lume a depășit un milion în ultimele zile. Pandemia continuă în ritm alert, iar răspândirea informațiilor greșite a scăpat și ea de sub control!
Cea mai populară teorie a conspirației
Poate că una dintre cele mai persistente teorii ale conspirației este aceea că SARS-CoV-2 (denumirea științifică a noului coronavirus) ar fi fost produs de oamenii de știință într-un laborator din Wuhan, China, după care virusul ar fi scăpat accidental din laborator sau ar fi fost eliberat intenționat!..
Noile analize ale genomului SARS-CoV-2 au infirmat în cele din urmă această teorie a conspirației.
Un studiu comandat de Habertürk arată că, inclusiv la mijlocul lunii martie 2020, 62% din populația Turciei credea că acest virus fusese creat ca armă biologică. Totuși, epidemiile au existat și în perioade istorice în care tehnologia și biologia nu erau dezvoltate. Ciuma neagră din secolul al 14-lea a eliminat o treime din populația lumii, iar gripa spaniolă din 1918 a ucis de peste trei ori mai mulți oameni decât au murit în cei patru ani ai Primului Război Mondial. Mai recent au existat și epidemii precum Sars, Mers și Ebola. Așadar, nu era obligatoriu ca cineva să fi orchestrat epidemiile; în plus, asemenea epidemii orchestrate nu mai fuseseră întâlnite niciodată în istorie.
Tot societatea a avut cel mai mult de suferit din cauza teoriilor conspirației
Faptul că adepții conspirațiilor și-au expus din plin absurditățile la televizor și pe internet a dus și la pierdere de timp și energie. O parte din energia și timpul necesare înțelegerii problemei în dimensiunile ei reale au fost alocate ascultării fanteziilor unor persoane care nu cunosc aspectele biologice ale situației. S-a înrădăcinat percepția că problema ar fi una „polițistă”, în locul uneia științifice... Să trecem la biologia noului coronavirus care a provocat această epidemie.
Detaliile cercetării publicate în Nature
Echipa de cercetare a comparat genomul noului coronavirus cu genomurile altor coronavirusuri despre care se știe că pot infecta oamenii (genomul este numele dat întregului material genetic dintr-un organism). Acestea sunt SARS și MERS, care pot provoca boli severe, precum și HKU1, NL63, OC43 și 229E, care pot cauza simptome ușoare de răceală. Oamenii de știință au publicat rezultatele cercetării pe 17 martie în Nature Medicine.
În articolul din revistă, ei scriu: „Analizele noastre arată clar că SARS-CoV-2 nu este un virus creat în laborator sau manipulat în mod deliberat”.
Cea mai discutată caracteristică structurală a coronavirusului: proteinele Spike (spiculare)

Conf. dr. Kristian Andersen, care lucrează în domeniul imunologiei și microbiologiei la Scripps Research, împreună cu colegii săi, a examinat tiparele genetice (template) ale proteinelor spiculare (Spike) care ies în exterior din anvelopa virusului. Coronavirusul folosește proteinele spiculare pentru a se fixa pe suprafața exterioară a celulelor noastre și apoi pentru a pătrunde în aceste celule.
Cercetătorii au examinat în special secvențele de gene responsabile pentru două caracteristici fundamentale ale proteinelor spiculare:
- Regiunea de legare de receptor, care permite fixarea pe celulele-gazdă (are o structură asemănătoare unui cârlig), și
- Regiunea de „clivaj (cleavage)”, care permite deschiderea virusului și pătrunderea RNA-ului său în celulele-gazdă.
Analizele arată că regiunea de legare de receptor a proteinei spiculare, raportată la receptorul numit ACE2 , despre care se știe că participă la reglarea tensiunii arteriale, a evoluat astfel încât să îl aibă ca țintă.
Videoclipul de mai sus: Simulare a interacțiunii SARS-CoV2/ACE2 (de la DE Shaw Research). Cercetarea tratamentelor pentru COVID-19 se concentrează pe găsirea unei molecule care să împiedice interacțiunea chimică dintre proteina Spike, reprezentată cu verde în videoclip, și receptorul ACE2, reprezentat cu roșu.
Proteinele spiculare se fixează atât de eficient pe celulele umane, încât cercetătorii precizează că aceste proteine nu sunt rezultatul ingineriei genetice, ci al selecției naturale .
Virusurile, chiar dacă nu sunt ființe vii, sunt agenți infecțioși microscopici care se multiplică și își mențin existența infectând celule vii; întrucât posedă material genetic și pot copia această informație, ele sunt supuse în natură legii evoluției ; prin urmare, trebuie să evolueze. Analizele genomice efectuate asupra virusului ne permit să vedem clar urmele evoluției. Pentru a înțelege mai bine subiectul, să explicăm aici două concepte:
- Evoluția: În definiția cea mai scurtă, evoluția reprezintă schimbarea, de-a lungul generațiilor, a distribuției genelor și caracteristicilor într-o populație (un grup de indivizi din aceeași specie care trăiesc într-o anumită regiune).
- Selecția naturală: Potrivit teoriei evoluției a lui Darwin, este procesul prin care cei care se pot adapta condițiilor de climă, hrană, concurență etc. continuă să trăiască, iar cei care nu se pot adapta dispar. Din cauza acestui proces, caracteristicile ereditare ale celor avantajați în privința supraviețuirii (cu succes ridicat de adaptare) sunt transmise într-o măsură mai mare generațiilor viitoare.
La examinarea a 108 genomuri virale obținute de la pacienți din decembrie 2019 până în februarie 2020, au fost identificate 98 de mutații punctiforme care nu duc la modificarea aminoacizilor. Aceasta indică faptul că virusul se află sub presiunea selecției negative și că evoluția sa continuă. Cu alte cuvinte, în cadrul interacțiunii sale cu gazda, a ajuns „deocamdată” la o stare optimă (cea mai potrivită) la scara genomului; întrucât niciuna dintre noile caracteristici pe care le-ar dobândi nu îi permite să se multiplice mai mult decât în prezent, modificările aminoacizilor care aduc riscuri sunt eliminate rapid în procesul evolutiv (selecție naturală negativă).
Unul dintre motivele care arată că acest coronavirus nu este creat de om este și înrudirea strânsă a SARS-CoV-2 cu virusul sindromului respirator acut sever (SARS), care a provocat o epidemie cu aproximativ 20 de ani în urmă. Oamenii de știință studiază diferențele dintre SARS-CoV-1 și SARS-CoV-2 — diferențele constau, de fapt, în schimbarea câtorva litere importante din codul genetic!
Demonstrarea, prin „rețelele de transmitere”, că noul coronavirus diferă deja de virusul plecat din China
După ce se multiplică rapid într-o gazdă, agenții patogeni se răspândesc prin transmitere la altă gazdă. O epidemiei este posibilă numai dacă, în procesul care urmează, o infecție provoacă mai multe infecții.
Pe măsură ce un agent patogen se multiplică și se răspândește, genomul său trebuie copiat de multe ori, prin replicare, iar ca rezultat normal al acestui proces se acumulează în genom numeroase mutații aleatorii. Aceste mutații aleatorii pot fi foarte utile pentru urmărirea răspândirii agentului patogen și pentru înțelegerea căilor și dinamicii transmiterii.
Figura de mai sus este un arbore filogenetic al primelor 169 de tipuri (tulpini) ale SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, distribuite public. Mai jos, pot fi observate rețelele de transmitere ale noului coronavirus.
În simulările computerizate, mutațiile prezise nu asigură un succes prea mare al fixării SARS-CoV-2 pe celulele umane
Dacă oamenii de știință ar fi modificat genetic și ar fi produs acest nou tip de virus, nu ar fi ales mutații despre care simulările computerizate anticipau că nu vor funcționa. Se pare că natura este mai inteligentă decât oamenii de știință! Acest studiu arată că noul tip de virus a găsit o cale de a suferi mutații către o formă complet diferită și mai bună decât cea pe care ar fi putut-o crea toți oamenii de știință.
Un alt punct slab al acestei teorii a conspirației este următorul: Întreaga structură moleculară a virusului este diferită de cea a coronavirusurilor cunoscute; în schimb, seamănă cel mai mult cu tipurile de virusuri întâlnite la lilieci și pangolini. Virusurile acestor animale au fost studiate foarte puțin și, dacă ar fi fost produs în laborator, ar fi fost preferate cele care provoacă boli la oameni în locul celor întâlnite la animale.
De unde a venit, așadar, acest nou tip de coronavirus?

Echipa de cercetare prezintă două scenarii posibile privind originea SARS-CoV-2 la oameni:
- Primul scenariu urmează aceeași poveste ca originile coronavirusurilor care au provocat anterior boli grave la oameni. Se propune că și în acest caz am contractat noul coronavirus de la un animal, precum zibetele pentru SARS și cămilele pentru MERS. Cercetătorii consideră că animalul-sursă este liliacul și că liliecii au infectat un animal intermediar care a transmis virusul la oameni, după unii oameni de știință probabil un mamifer numit pangolin (furnicar). În acest scenariu posibil, mutațiile care fac coronavirusul foarte eficient în infectarea celulelor umane ar fi trebuit să apară înainte de trecerea virusului la oameni.
- În al doilea scenariu, mutațiile care conferă capacitatea de a provoca boală ar fi trebuit să apară imediat după trecerea de la animalul purtător la om. Proteinele spike ale coronavirusurilor din pangolini prezintă o structură de cârlig asemănătoare celor din SARS-CoV2. Astfel, virusul pangolinului a reușit să treacă direct sau indirect la gazda umană. Apoi ar fi dobândit în organismul uman mutația care îi oferă cealaltă armă ascunsă: situsul de clivaj care permite intrarea ușoară a materialului genetic în celulele umane. Odată dobândită această capacitate, a crescut și transmiterea de la om la om.
Toate aceste detalii tehnice îi pot ajuta pe oamenii de știință să prevadă viitorul acestei pandemii. Dacă virusul a pătruns în celulele umane având deja proprietăți patogene, probabilitatea unor epidemii viitoare pare mai mare. Virusul ar putea circula în continuare în diverse populații de animale și ar putea trece din nou la oameni, provocând epidemii. Însă, dacă virusul a suferit mutații patogene după trecerea la oameni, ca în al doilea scenariu, probabilitatea apariției unor epidemii viitoare este mai mică.
Surse
The proximal origin of SARS-CoV-2
Nature Medicine (2020)
2. L. Lv, et al. (2020). Comparative Genomic Analysis Revealed Specific Mutation Pattern Between Human Coronavirus Sars-Cov-2 And Bat-Sarsr-Cov Ratg13. bioRxiv
3. Asım Karaömerlioğlu.
Akıl tutulması çağında komploculuk.
t24.com.tr - 5 Nisan 2020
4. Koronavirüsün en çok konuşulan yapısal özelliği: spike (diken) proteinleri başlıklı fotoğrafın kaynağı: Photo by Fusion Medical Animation on Unsplash
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.