De la boala vizibilă la boala moleculară! Unde am ajuns cu testarea ctDNA în cancerul vezical și de colon?

Vor fi deciziile privind tratamentul adjuvant stabilite prin analize de sânge?

Două mari studii de fază 3 prezentate la Congresul ESMO 2025 — IMvigor011 (cancer vezical) și DYNAMIC-III (cancer de colon) — au arătat că măsurarea, după operația oncologică, a ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) poate orienta deciziile privind tratamentul adjuvant și poate feri mulți pacienți de chimioterapie inutilă.

Aceste studii reprezintă repere pentru introducerea în practica clinică a unui concept care poate anticipa riscul de recidivă a cancerului mai devreme și mai precis decât stadializarea patologică clasică: boala reziduală moleculară (MRD) .

În special studiul IMvigor011 a arătat că imunoterapia adjuvantă (atezolizumab) în cancerul vezical a oferit un beneficiu semnificativ de supraviețuire numai pacienților cu ctDNA pozitiv. Astfel, a susținut ideea că «tratamentul trebuie administrat celor cu boală persistentă molecular, nu majorității».

Pe de altă parte, studiul DYNAMIC-III a arătat că, în cancerul de colon, reducerea chimioterapiei la pacienții cu ctDNA negativ ar putea fi posibilă, dar strategia nu a produs încă dovezi suficiente pentru a înlocui îngrijirea standard.

Explicația figurii

Boala reziduală minimă (MRD)înseamnă celulele canceroase rămase microscopic la pacienții a căror tumoră a fost îndepărtată chirurgical. MRD poate fi detectată prin celule tumorale circulante (CTC) și ADN tumoral circulant (ctDNA) .

Timpul de înjumătățire al ctDNA este foarte scurt (minute). De aceea, ctDNA detectat imediat după operație provine de obicei din celulele tumorale diseminate (DTC) rămase sau din micrometastazele în dezvoltare, nu din tumora primară.

DTC aflate în repaus se pot reactiva în timp, eliberarea de ctDNA poate crește, iar celulele pot dobândi potențial metastatic și iniția noi focare tumorale în organe îndepărtate, precum măduva osoasă, ficatul sau plămânii.

De ce este important?

În timp ce detectarea recidivei prin imagistica radiologică clasică necesită luni, testarea ctDNA permite ca urmele microscopice ale cancerului să fie identificate în câteva săptămâni. Aceasta înseamnă o abordare revoluționară atât pentru intervenția precoce, cât și pentru evitarea toxicității inutile.

Conceptul de «boală moleculară» trece acum în prim-plan în locul «bolii vizibile», iar planificarea tratamentului prin analize de sânge este foarte aproape de realitate.

Scopul studiului

După cistectomia radicală pentru cancer vezical cu invazie musculară (MIBC), boala recidivează la aproximativ %50 dintre pacienți. Metodele clasice prevăd însă cu dificultate cine va recidiva.

IMvigor011 a investigat dacă detectarea în probele de sânge postoperatorii a ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) poate fi utilizată pentru orientarea deciziilor privind imunoterapia adjuvantă.

Designul studiului

• Au fost incluși în total 607 pacienți (MIBC, după cistectomie).
• Toți pacienții au efectuat, în intervalul postoperator de 6–24 de săptămâni , teste ctDNA seriate .
• 250 de pacienți cu ctDNA pozitiv au fost repartizați aleatoriu în două brațe:
  • Atezolizumab (n = 167) – la fiecare 4 săptămâni, timp de 1 an
  • Placebo (n = 83)
• 357 de pacienți cu ctDNA negativ au fost doar monitorizați.

Rezultate principale

• Timpul median până la boală (DFS): În brațul atezolizumab, 9.9 luni față de, în brațul placebo, 4.8 luni (HR: 0.64; p=0.0047).
• Supraviețuirea globală (OS): În brațul atezolizumab, 32.8 luni, iar în brațul placebo, 21.1 luni (HR: 0.59; p=0.0131).
• Ratele efectelor adverse: toxicitate de gradul 3–4 în brațul atezolizumab, %28.5, iar cu placebo, %21.7.
• Rata efectelor adverse care au provocat deces: %1.8 (atezolizumab) comparativ cu %0 (placebo).

Semnificație clinică

Aceste rezultate au demonstrat că pozitivitatea ctDNA este un biomarker puternic predictiv al răspunsului la imunoterapia adjuvantă . Atezolizumab a oferit beneficii semnificative pacienților cu ctDNA pozitiv, iar cei cu ctDNA negativ au atins rate excelente de supraviețuire și fără tratament: %95 la 1 an și %88 la 2 ani.

Astfel, abordarea «tratament adjuvant pentru toți» a început să fie înlocuită de «tratament doar pentru cei cu boală moleculară».

Comentariul Academiei DROZDOGAN

IMvigor011 arată clar schimbarea paradigmelor în oncologie. Decizia de administrare a tratamentului adjuvant unui pacient se bazează acum atât pe stadiul patologic, cât și pe prezența urmelor moleculare în sânge .

Abordarea demonstrează că biologia cancerului este mult mai dinamică decât aparențele și că boala poate fi identificată «înainte de a deveni vizibilă» . Începe, așadar, o eră a deciziilor bazate pe ecoul genetic al bolii , nu pe tomografie.

Privim această transformare ca pe un moment de cotitură în filozofia oncologiei, pe lângă progresul tehnologic: «Scopul nostru nu mai este tratarea bolii, ci observarea ei înainte să reapară.»