Este eficient bevacizumabul administrat cu radioterapie și temozolomidă în glioblastomul nou diagnosticat?

Rezultatele unui studiu recent din Anglia au arătat că, în glioblastomul nou diagnosticat, adăugarea bevacizumabului la radioterapia și temozolomida (chimioterapic) administrate clasic nu influențează supraviețuirea generală. A oferit însă un anumit avantaj pentru progresia bolii, calitatea vieții și funcțiile cognitive.
Glioblastomul este cea mai frecventă și mai agresivă tumoră cerebrală dintre toate tumorile cerebrale. Apare de obicei între 40-60 de ani, ceva mai frecvent la bărbați decât la femei. După diagnostic, durata medie a vieții este de 14 luni. Este și o tumoră foarte insidioasă: adesea pacienții, aparent fără probleme, vin numai pentru o durere de cap sau o criză mică și află că au o asemenea boală. Prin supraviețuirea scurtă și efectele grave asupra pacientului și celor din jur, glioblastomul este o boală și un adversar foarte serios. Sunt necesare cât mai multe arme, iar studiile pentru tratament, prelungirea supraviețuirii și creșterea sau păstrarea calității vieții continuă intens.
În glioblastomul nou diagnosticat, strategia de ani de zile este îndepărtarea chirurgicală a unei părți cât mai mari a tumorii, apoi prevenirea progresiei și răspândirii prin radioterapie și Temozolomidă (chimioterapic). Când operația nu este posibilă, se încearcă prelungirea vieții numai cu radioterapie și chimioterapie. În ultimii 10 ani au început progrese importante. Identificarea în 2005 a avantajului administrării simultane de Temozolomidă și radioterapie a contribuit mult la supraviețuire. Ulterior s-a identificat rolul factorului VEGF-A în dezvoltarea bolii, formarea de vase noi de către celulele canceroase (angiogeneză) și progresie, fiind testat Bevacizumabul care acționează asupra acestuia. S-a dovedit eficient în cazurile recurente și progresive. Apoi au început studii în cazurile noi, observându-se că Bevacizumabul singur nu este eficient la acestea.
Studiul recent din Anglia a cercetat dacă Bevacizumabul este eficient administrat simultan cu radioterapie și Temozolomidă în glioblastomul nou diagnosticat. Au fost incluși 921 de pacienți noi, împărțiți în 2 grupuri: unul a primit și Bevacizumab pe lângă radioterapie și Temozolomidă, celălalt numai cele două. Supraviețuirea generală nu a diferit, dar grupul cu Bevacizumab a avut un anumit avantaj privind progresia, calitatea vieții și păstrarea funcțiilor cognitive. A necesitat și mai puțin cortizon pentru reducerea efectelor negative ale bolii și tratamentelor. Totuși, efectele adverse, deși nu foarte grave, au fost mai frecvente cu Bevacizumab.
În concluzie, într-o boală atât de severă, reducerea efectelor bolii și păstrarea cât mai bună a calității vieții sunt la fel de importante ca prelungirea supraviețuirii. Bevacizumabul poate să nu prelungească supraviețuirea în glioblastomul nou diagnosticat, dar contribuția sa la păstrarea calității vieții pe durata rămasă este o evoluție extrem de importantă. Totuși, lupta cu o boală atât de agresivă necesită mult mai multe arme și cercetări.
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.