Ghid de tratament pentru Covid-19 – Protocol și algoritm actualizate

Prezentăm actualizările privind tratamentul bolii Covid-19, provocată de noul tip de coronavirus cu denumirea științifică SARS-CoV-2, valabile în octombrie 2021.
Ghidul de mai jos provine de la centrul UCHealth (University of Colorado Health), un sistem de sănătate nonprofit situat în Colorado. Sistemul include spitale și unități din Colorado, precum și spitale afiliate din Wyoming și Nebraska, și se numără printre autoritățile importante în domeniul sănătății din SUA.
Putem evalua tratamentul pacienților cu Covid-19 în 3 categorii, iar metodele de tratament recomandate diferă în funcție de grup. Grupele de pacienți sunt;
- Prevenție în ambulatoriu / profilaxie după contact
- Tratament în ambulatoriu
- Tratamentul pacientului spitalizat



Tipurile de medicamente folosite în tratamentul Covid-19, indicațiile și informațiile despre medicamente
Anticorpi monoclonali SARS-CoV-2
Anticorpii monoclonali pentru Covid-19 (mAb) sunt anticorpi neutralizanți produși în laborator împotriva proteinei spike a SARS-CoV-2. Dintre mAb disponibili, Casirivimab/Imdevimab este agentul preferat în primul rând de UCHealth. mAb își păstrează în continuare eficacitatea împotriva variantelor răspândite în prezent la nivel mondial, inclusiv Alfa, Beta, Gamma și Delta. Alți mAb care nu sunt disponibili la UCHealth sunt Sotrovimab și combinația Bamlanivimab/Etesevimab. În timp ce Sotrovimab rămâne activ împotriva variantelor frecvente, monoterapia cu Bamlanivimab nu mai este recomandată deoarece și-a pierdut eficacitatea împotriva variantelor.
mAb sunt folosiți în principal la grupele de pacienți clasificate drept «Prevenție în ambulatoriu» sau în «Tratamentul în ambulatoriu». La persoanele din grupa de prevenție în ambulatoriu se administrează pentru profilaxie (prevenirea bolii după expunerea la virus), iar în anumite situații speciale pot fi folosiți și în tratamentul pacienților spitalizați. Utilizarea precoce pentru profilaxie a mAb aflați sub Autorizația de Utilizare de Urgență (EUA) a FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) poate scurta durata simptomelor și poate preveni spitalizările și decesele asociate Covid-19.
Cui i se poate administra tratamentul cu mAb și cui nu?
Pentru tratamentul în ambulatoriu, criteriile de administrare a mAb la persoanele cu greutatea corporală de 40 kg sau mai mare și vârsta de 12 ani sau mai mare sunt următoarele;
- Infecție confirmată cu virusul SARS-CoV-2 (rezultat pozitiv la test PCR sau antigenic)
- Simptome ușoare și/sau moderate de mai puțin de 10 zile
- Fără necesar de oxigen, dar cu risc crescut de formă severă a bolii*
Totuși, pot fi folosiți în mod excepțional și la persoanele spitalizate din cauza Covid-19, cu necesar nou de oxigen sau cu o creștere a debitului de oxigen față de momentul inițial (SpO2 < 90%). De asemenea, tratamentul cu mAb poate fi luat în considerare dacă persoanele au fost spitalizate din alt motiv (nu din cauza Covid-19), se știe că sunt negative sau se presupune că au un răspuns imun umoral afectat.
În plus, dacă tratamentul cu mAb se administrează pentru profilaxie, se presupune că persoana a fost expusă unei persoane purtătoare a virusului SARS-CoV-2 la o distanță de 6 pași sau mai mică, timp de 15 minute sau mai mult, ori că a fost raportat un caz pozitiv în același mediu instituțional și, prin urmare, probabilitatea infectării este ridicată. Criteriile pentru tratamentul acestor persoane sunt: fie risc crescut de formă severă a bolii*, fie vaccinare incompletă sau absentă, ori lipsa unui răspuns imun adecvat așteptat chiar dacă persoana este vaccinată (din motive precum utilizarea medicamentelor imunosupresoare).
În plus, pacienților care primesc tratament cu anticorpi pasivi (mAb sau plasmă de la persoane vindecate) li se recomandă amânarea vaccinului Covid-19 cu 90 de zile, pentru a evita o posibilă interacțiune cu răspunsul imun provocat de vaccin.
*Notă: FDA a acordat Autorizația de Utilizare de Urgență (EUA) pentru mAb deoarece unele persoane prezintă un risc ridicat de formă severă a bolii. Situațiile necesare pentru încadrarea în această grupă de risc sunt;
- Vârsta de 65 de ani sau mai mare
- Obezitate sau exces de greutate (Indice de Masă Corporală (IMC) 25kg/m2)
- Sarcină
- Boală renală cronică
- Diabet zaharat
- Boală sau tratament imunosupresor (care inhibă sistemul imunitar), inclusiv infecția cu HIV
- Boli cardiovasculare sau hipertensiune, inclusiv cardiopatii congenitale și boli cerebrovasculare
- Boală pulmonară cronică (precum BPOC, astm, boală pulmonară interstițială, fibroză chistică, hipertensiune pulmonară sau fumat actual ori în antecedente)
- Drepanocitoză
- Tulburări de neurodezvoltare, inclusiv paralizie cerebrală ori sindroame genetice, metabolice sau anomalii congenitale severe
- Dependența de dispozitive medicale, precum traheostomie, gastrostomie sau ventilație cu presiune pozitivă
- Alte afecțiuni sau factori care expun pacientul unui risc crescut de evoluție severă a bolii (de exemplu, rasă sau origine etnică, persoane cu dizabilități, consum de substanțe etc.)
Prioritizarea pacienților
Atunci când apare o situație care impune stabilirea unei priorități în tratamentul cu mAb, potrivit Grupului pentru Ghidurile de Tratament Covid-19 al NIH (Institutul Național de Sănătate), prioritatea trebuie acordată tratamentului Covid-19 în locul profilaxiei.
De asemenea, trebuie prioritizate persoanele cu risc ridicat de formă severă a bolii care nu sunt complet vaccinate sau nu sunt deloc vaccinate ori de la care nu se așteaptă un răspuns imun adecvat în ciuda vaccinării (imunodeprimate), în locul persoanelor vaccinate de la care se așteaptă o imunitate suficientă.
Remdesivir (Veklury; RDV)
Remdesivir, un antimicrobian cu utilizare protejată de nivelul 2 la UCHelath, a fost aprobat de FDA pentru cazurile adulte și pediatrice de Covid-19 care necesită spitalizare. Se recomandă o dozare care începe cu 200mg în prima zi, urmată de reducerea la 100mg în zilele 2 – 5. Se folosește timp de 5 zile sau, dacă persoana va rămâne spitalizată mai puțin de 5 zile, până la externare.
Cine poate folosi Remdesivir și cine nu?
Criteriile pentru utilizarea la pacienții spitalizați cu greutatea de 40 kg sau mai mare și vârsta de 12 ani sau mai mare sunt următoarele;
- Infecție confirmată cu virusul SARS-CoV-2 (rezultat pozitiv la test PCR sau antigenic)
- Simptome de mai puțin de 14 zile (această perioadă poate fi mai scurtă dacă pacientul urmează să primească un transplant de organ sau este imunodeprimat)
- Hipoxie care necesită oxigen;
- Potrivit dovezilor actuale, pacienții care necesită inițial oxigen cu debit mare, ventilație neinvazivă, ventilație mecanică invazivă și/sau ECMO (oxigenare extracorporală prin membrană) au o probabilitate mică de a beneficia de RDV.
- Pacienții pot continua RDV dacă ajung să necesite ventilație mecanică sau ECMO.
- ALT < 10x ULN (ALT, alanin aminotransferază; ULN, limita superioară a normalului)
Testele funcției hepatice (LFT) ale pacienților trebuie urmărite zilnic. Dacă ALT > 10x ULN, trebuie continuat. De asemenea, insuficiența renală nu este o contraindicație pentru RDV (o situație în care medicamentul nu trebuie folosit). Doar conform prospectului RDV, se recomandă să nu fie folosit la pacienții cu CrCl (rata clearance-ului creatininei din sânge) <30mL/min, din cauza potențialului de acumulare a ciclodextrinei și RDV, care poate duce la agravarea insuficienței renale. Totuși, având în vedere cantitatea mică de ciclodextrină din RDV și durata scurtă de utilizare, reacțiile adverse sunt puțin probabile, iar în câteva studii retrospective nu s-a observat un risc crescut de efecte grave sau negrave (inclusiv toxicitate renală sau hepatică).
Dexametazonă
Dexametazona este indicată la pacienții cu Covid-19 care necesită oxigen, inclusiv ventilație mecanică sau ECMO (adică tratamentul cu dexametazonă este necesar). Totuși, dacă pacienții nu necesită oxigen, acest medicament nu este recomandat. În sarcină, se recomandă consult de medicină materno-fetală în legătură cu utilizarea steroizilor.
Dexametazona se administrează oral sau IV, în doză de 6mg pe zi, timp de 10 zile sau până la externare. Totuși, dacă pacientul va rămâne spitalizat mai puțin de 10 zile și necesarul de oxigen continuă să crească, se recomandă completarea spitalizării până la 5-7 zile.
În plus, medicamentele alternative care pot fi folosite în lipsa dexametazonei sunt: Prednizon (40mg pe zi), Metilprednisolon (32mg pe zi) și hidrocortizon (160m pe zi).
Tocillizumab (Actemra)
Tocillizumab, un antagonist al receptorului IL-6 folosit în artrita reumatoidă și în tratamentul sindromului de eliberare a citokinelor asociat CAR-T, a avut anterior rezultate contradictorii pentru tratamentul Covid-19. Totuși, două studii recente sugerează un beneficiu asupra mortalității când este folosit împreună cu corticosteroizi la un grup selectat de pacienți spitalizați care prezintă decompensare respiratorie rapidă (afectarea echilibrului respirator).
Cine poate folosi Tocillizumab și cine nu?
Trebuie luat în considerare ca tratament suplimentar la steroizi la persoanele spitalizate de 3 zile sau mai puțin și transferate în terapie intensivă (în decurs de 24 de ore) cu necesar ridicat de oxigen, ori care nu au fost încă transferate în terapie intensivă, dar au necesar de oxigen în creștere rapidă, necesită HFNC (oxigen nazal umidificat cu debit mare) sau NIV (ventilație neinvazivă) și prezintă markeri inflamatori semnificativ crescuți (CRP ≥ 75mg/L). Totuși, înainte de a decide utilizarea tocilizumabului, se recomandă evaluarea răspunsului la corticosteroizi pe o perioadă de aproximativ 48 de ore.
Trebuie urmărită apariția sau reactivarea unei infecții latente. Se recomandă testarea în funcție de factorii de risc. De asemenea, se recomandă tratament profilactic cu ivermectină la pacienții proveniți din regiuni endemice pentru Strongiloides.
Totuși, beneficiul tocilizumabului la pacienții care necesită ventilație mecanică nu a fost încă demonstrat (cu excepția celor intubați de mai puțin de 24 de ore).
În plus, utilizarea tocillizumabului trebuie evitată la persoanele cu imunosupresie severă, în prezența unei alte infecții suspectate, dar încă neconfirmate, când AST/ALT >5x ULN (AST, aspartat aminotransferază), când ANC < 500 și trombocitele <50K (ANC, numărul absolut de neutrofile), la persoanele cu risc din perspectiva GI (indicele glicemic, viteza cu care carbohidrații cresc glicemia) și în sarcină.
Baricitinib (Olumiant)
Unele date privind baricitinib, folosit ca inhibitor JAK (Janus kinază) în tratamentul artritei reumatoide, au arătat că, administrat cu RDV la pacienții care necesită oxigen, contribuie la scurtarea timpului de recuperare. Administrat cu dexametazonă sau cu dexametazonă și RDV la pacienții care necesită oxigen sau debit mare / NIV (cu excepția ventilației mecanice), a redus mortalitatea din toate cauzele la 28 de zile. În plus, baricitinibul a fost cel mai benefic la pacienții care necesitau inițial HFNC/NIV.
Pe această bază, potrivit ghidului NIH, la pacienții spitalizați care primesc oxigen cu debit mare sau NIV și la care se observă clinic evoluția bolii ori semne de inflamație în creștere, se recomandă folosirea uneia dintre următoarele opțiuni;
- Doar dexametazonă cu baricitinib SAU tocilizumab
- Dexametazonă și remdesivir cu baricitinib SAU tocilizumab
- În situațiile rare în care corticosteroizii nu pot fi folosiți, baricitinib + remdesivir pentru pacienții spitalizați, neintubați, care necesită oxigen
Totuși, la pacienții cu Covid-19 spitalizați de mai puțin de 72 de ore, care necesită HNFC sau NIV, cu deteriorarea funcției respiratorii în ciuda dexametazonei și cu proteina C reactivă persistent crescută, va fi necesar tratament suplimentar.
Cine poate folosi Baricitinib și cine nu?
Înainte de a decide utilizarea baricitinibului, se recomandă evaluarea răspunsului la corticosteroizi pe o perioadă de aproximativ 48 de ore. În plus, acesta nu a fost evaluat la pacienții care necesitau ventilație de la început, însă tratamentul poate fi continuat la cei care ajung la ventilație mecanică după începerea baricitinibului. Trebuie analizate interacțiunile medicamentoase, urmărite zilnic CBC (hemoleucograma completă) și pulsul, iar LFT săptămânal, și pacientul trebuie monitorizat pentru riscul unei infecții latente sau care se poate reactiva.
Totuși, utilizarea baricitinabului trebuie evitată la persoanele cu EGFR < 15mL/min/1.73m2, ALC < 200celule/µL, ANC < 500celule/µL, hemoglobină < 8g/dL, în prezența tuberculozei active cunoscute și în sarcină. Tratamentul poate fi început sau continuat când ALC crește la 200 și ANC la 500.
Plasmă convalescentă
Plasma convalescentă (CCP), care conține plasmă obținută de la persoane care au avut Covid-19 și s-au vindecat și anticorpi neutralizanți împotriva SARS-CoV-2, a primit inițial Autorizație de Utilizare de Urgență pentru tratamentul Covid-19, însă studiile ulterioare au avut rezultate contradictorii. Potrivit ultimelor studii, nu are niciun beneficiu clinic la pacienții spitalizați, inclusiv plasma cu titru ridicat.
De aceea, utilizarea CCP nu este recomandată la pacienții spitalizați sau nespitalizați. Este recomandată doar în cadrul unui studiu clinic. În afara acestui context, dacă se dorește totuși utilizarea, de exemplu când pacientul a beneficiat de imunitatea pasivă, dar nu este eligibil pentru tratamentul cu mAb, trebuie administrată printr-o cale sanguină goală.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.