Infecția cateterului port: când poate fi salvat cu antibiotice și când trebuie îndepărtat?
Portul pentru chimioterapie (cateter venos permanent implantat sub piele) este un dispozitiv foarte valoros, care rezolvă în mare măsură dificultățile accesului venos în tratamentul cancerului. Totuși, fiind un corp străin permanent, infecția poate reprezenta o complicație gravă. Când apare infecția, prima întrebare este: „Portul trebuie îndepărtat imediat sau poate fi salvat cu antibiotice?” Răspunsul este „depinde de situație”: anumite situații impun în mod obligatoriu îndepărtarea cateterului; în alte situații, la pacienți potriviți, se poate încerca păstrarea (salvarea) lui cu antibiotice. Acest articol explică simplu criteriile pe care se bazează această decizie.
Pentru informații de bază despre port și tipurile de catetere (Hickman/Broviac tunelizate, PICC, port subcutanat), puteți consulta articolul nostru despre portul venos și cateterul venos central .
- La un pacient cu port, dacă apar febră, frisoane, senzație de frig sau slăbiciune bruscă ori roșeață și secreții la locul de intrare al cateterului, contactați fără întârziere echipa de oncologie/serviciul de urgență.
- În perioada de neutropenie provocată de chimioterapie (când celulele de apărare sunt puține), febra înseamnă neutropenie febrilă și reprezintă una dintre urgențele oncologice; necesită internare și antibiotice intravenoase. Pentru detalii, consultați articolul nostru despre urgențele în tratamentul cancerului .
- Decizia „salvăm sau îndepărtăm cateterul?” este luată în spital, de medic, pe baza hemoculturilor și a examinării. Acest articol nu vă îndeamnă să luați acea decizie acasă, ci vă ajută să înțelegeți procesul.
Infecții locale: infecția locului de intrare/ieșire (roșeață și secreții ale pielii), infecția/abcesul buzunarului portului sau infecția tunelului. Unele sunt superficiale și pot fi gestionate cu antibiotice, însă abcesul buzunarului sau infecția tunelului impun de obicei îndepărtarea cateterului.
Infecția sanguină (infecție sanguină asociată cateterului — CRBSI): infecție care pornește de la cateter și s-a răspândit în sânge. Aici apare în principal discuția „salvare sau îndepărtare”, iar decizia este determinată de două lucruri: starea pacientului/complicațiile și microorganismul identificat în cultură.
Dacă există oricare dintre situațiile de mai jos, încercarea de a salva cateterul cu antibiotice nu este sigură, iar ghidurile recomandă îndepărtarea cateterului:
- Sepsis sever sau șoc septic (tensiune arterială scăzută, disfuncție de organ) — pacient instabil hemodinamic.
- Tromboflebită supurativă (inflamație a unui tromb cu puroi în vena în care se află cateterul).
- Endocardită (infecția unei valve cardiace) sau altă infecție metastatică (de exemplu, infecție osoasă — osteomielită).
- Abces al buzunarului portului sau infecție a tunelului.
- În ciuda antibioticului adecvat, bacteriemie persistentă care durează mai mult de 72 de ore (bacterii în sânge).
- Microorganisme cu risc ridicat: Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa, fungi (Candida etc.) și micobacterii. Pentru acești agenți, riscul de complicații și eșec este ridicat; cateterul se îndepărtează.
Dacă nu există niciuna dintre situațiile de mai sus, adică infecția nu este complicată și agentul este un microorganism mai puțin agresiv, se poate încerca păstrarea (salvarea) cateterului la pacienți potriviți. Acest lucru este important mai ales când înlocuirea cateterului este dificilă (acces venos limitat) sau o nouă intervenție poate fi riscantă.
- Pacient hemodinamic stabil, fără sepsis sever/șoc.
- Fără complicații (fără tromboflebită, endocardită, abces sau infecție metastatică).
- Agentul este mai puțin virulent — în special stafilococ coagulazo-negativ (KNS, de exemplu S. epidermidis); cazuri selectate de infecții cu bacterii gram-negative.
- Păstrarea cateterului este importantă clinic (acces venos insuficient, dificultatea unei noi intervenții, preferința pacientului).
- Condiție necesară: nu doar antibiotic intravenos (sistemic), ci și terapie antibiotică de tip lock și monitorizare atentă (hemoculturi de control).
Pe suprafața interioară a cateterului, bacteriile formează un strat protector numit „biofilm”, la care antibioticele ajung greu. În terapia antibiotică de tip lock (antibiotic lock therapy), o soluție antibiotică foarte concentrată este introdusă în lumenul cateterului și lăsată să acționeze o perioadă; astfel, se încearcă acțiunea directă asupra biofilmului din lumen. Această metodă este utilizată în completarea antibioticului sistemic, doar în cazurile potrivite (necomplicate), pentru salvarea cateterului. Echipa dumneavoastră decide dacă și cum va fi aplicată.
| Microorganism | Orientare generală | Motiv |
|---|---|---|
| Stafilococ coagulazo-negativ (KNS) | Salvarea poate fi încercată frecvent | Agentul cel mai frecvent; în general mai puțin agresiv |
| Anumiți bacili gram-negativi/enterococi | Salvare în cazuri selectate | Variabil; în funcție de răspuns și de specie |
| Staphylococcus aureus | Se recomandă îndepărtarea | Risc ridicat de endocardită/infecție metastatică și de eșec |
| Pseudomonas aeruginosa | Se recomandă îndepărtarea | Rezistent; rată ridicată a eșecului tratamentului |
| Fungi (Candida etc.) | Se recomandă îndepărtarea | Dacă cateterul rămâne pe loc, salvarea reușește rar |
| Micobacterii | Îndepărtare | Colonizare persistentă; salvarea nu este potrivită |
Dacă se decide salvarea, procesul este următorul: se începe antibioticul sistemic (și, dacă este potrivită, terapia antibiotică de tip lock), iar pacientul este monitorizat atent prin hemoculturi de control . În general, se așteaptă negativarea hemoculturilor în 48–72 de ore. Dacă, în ciuda acestui interval, culturile rămân pozitive sau dacă starea pacientului se agravează/apar complicații, salvarea este considerată nereușită și cateterul se îndepărtează. Durata și tipul tratamentului sunt stabilite de medic în funcție de microorganismul identificat; acest articol nu conține o recomandare de doză/schemă terapeutică.
La pacienții cu cancer, mai ales în perioada de neutropenie , infecția poate evolua mai rapid; de aceea, evaluarea și începerea tratamentului sunt urgente. Decizia de a încerca sau nu salvarea se bazează tot pe aceleași criterii (stare + complicații + agent), însă la pacienții neutropenici și cu stare generală gravă, pragul pentru îndepărtarea cateterului poate fi mai scăzut. Când accesul venos este foarte limitat sau montarea unui cateter nou este riscantă, salvarea devine o opțiune mai importantă. Acest echilibru este stabilit individual pentru pacient de o echipă cu experiență.
„Dacă portul s-a infectat, trebuie neapărat îndepărtat; sau, dimpotrivă, poate fi întotdeauna salvat cu antibiotice.”
Niciuna dintre afirmații nu este corectă. Decizia depinde de gravitatea stării pacientului, de existența complicațiilor și de microorganismul identificat în cultură. Anumite situații impun obligatoriu îndepărtarea; în cazurile necomplicate, cu un agent puțin virulent, se poate încerca salvarea. Îndepărtarea cateterului nu este un „eșec” — deseori este cea mai sigură opțiune, iar dacă este necesar poate fi montat un port nou.
Este firesc să vă apreciați portul — acesta elimină în mare măsură dificultatea căutării repetate a unei vene. De aceea, îngrijorarea „îmi voi pierde portul?” este de înțeles. Însă cel mai important mesaj este: dacă apare febră, frisoane ori roșeață și secreții la locul cateterului, nu așteptați cu speranța salvării lui — cereți ajutor fără întârziere. Acțiunea rapidă este cel mai bun mod de a vă proteja atât pe dumneavoastră, cât și, de multe ori, portul; o infecție neglijată se poate agrava în câteva ore.
Echipa care vă evaluează decide dacă cateterul poate fi salvat, pe baza hemoculturilor, a stării generale și a eventualelor complicații. Dacă trebuie îndepărtat, acest lucru poate fi perceput ca o pierdere, dar deseori reprezintă cea mai sigură alegere, iar după dispariția completă a infecției se poate monta, de obicei, un cateter nou. Nu ezitați să vă împărtășiți deschis întrebările și îngrijorările cu echipa.
Porturile sunt foarte valoroase pentru confortul și siguranța tratamentului cancerului; când apare infecția, găsirea echilibrului corect între „îndepărtează imediat” și „salvează întotdeauna” este esențială atât pentru tratarea sigură a infecției, cât și pentru evitarea intervențiilor/pierderii accesului venos inutile.
Decizia se bazează pe două întrebări: (1) Există o complicație gravă? (2) Agentul este un microorganism cu risc ridicat? Dacă oricare răspuns este „da”, cateterul se îndepărtează. Dacă ambele sunt „nu”, la pacientul potrivit se poate încerca salvarea cu antibiotic sistemic + terapie antibiotică de tip lock.
În sepsis sever/șoc, tromboflebită supurativă, endocardită, abces de buzunar/tunel, infecție metastatică, bacteriemie care durează peste 72 de ore și în cazul agenților precum S. aureus/Pseudomonas/Candida, nu se încearcă salvarea. Dacă hemocultura rămâne pozitivă în timpul salvării, cateterul se îndepărtează.
Febră/frisoane la pacientul cu port = evaluare urgentă (în neutropenie, urgența neutropeniei febrile). Decizia „salvare sau îndepărtare” se ia în spital, individual și multidisciplinar, în funcție de starea pacientului + agent. Îndepărtarea cateterului nu este un eșec.
La ce pacienți terapia antibiotică de tip lock crește cel mai mult șansa de salvare? Ce factori prezic succesul salvării? Cât de eficiente sunt soluțiile lock noi (de exemplu, taurolidina) pentru prevenirea infecției?
- Mermel LA, Allon M, Bouza E și colab. Clinical Practice Guidelines for the Diagnosis and Management of Intravascular Catheter-Related Infection: 2009 Update by the IDSA. Clinical Infectious Diseases. 2009;49(1):1–45. Oxford Academic.
- Lecturi conexe (drozdogan.com): Ce sunt portul venos și cateterul venos central · Urgențe în tratamentul cancerului · Leucopenie și neutropenie.
Nota editorului: Acest conținut are doar scop informativ general; nu reprezintă sfat medical, diagnostic sau recomandare terapeutică și nu conține doze/scheme de antibiotice. În infecția unui cateter port, decizia „salvare sau îndepărtare” se ia, ținând cont de starea generală a pacientului, de complicații și de microorganismul identificat, numai de către medicul/echipa care vă îngrijește, în spital. Dacă un pacient cu port are febră, frisoane sau roșeață și secreții la locul cateterului, trebuie să se prezinte fără întârziere la o unitate medicală; în perioada de neutropenie provocată de chimioterapie, febra este o urgență (neutropenie febrilă). Informațiile de aici rezumă principiile ghidurilor internaționale; pentru situația dumneavoastră individuală, consultați medicul care vă cunoaște.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.