Poate testul ctDNA să prezică recidiva în cancerul mamar HER2-pozitiv?
În acest articol
În tratamentul cancerului mamar, „răspunsul complet” (pTY) înseamnă întotdeauna „vindecare completă”? Cancer Research Communicationsa publicat un studiu remarcabil, care demonstrează că ADN-ul tumoral circulant (ctDNA) poate fi un semnal al recidivei de 5.5 ori mai puternic decât rapoartele anatomopatologice.
De ce contează?
În tratamentul cancerului mamar, mai ales în grupul HER2-pozitiv, chimioterapia preoperatorie (neoadjuvantă) și medicamentele inteligente au devenit standard. Dispariția completă a tumorii la operație după tratament (răspuns patologic complet — pCR) era considerată până acum cel mai puternic indicator al „vindecării”.
În practica clinică observăm însă că, din păcate, unele paciente cu pCR recidivează după luni sau ani. Aceasta aduce în prim-plan conceptul de „boală invizibilă, rămasă la nivel microscopic” (MRD) . Studiul lui Lin și al colegilor, publicat la 14 ianuarie 2026 în Cancer Research Communications , demonstrează că urmărirea ADN-ului tumoral circulant (ctDNA) prin biopsie lichidă poate avea un rol esențial în identificarea acestui pericol ascuns și în selectarea pacientelor cărora le administrăm tratamente puternice precum T-DM1 (Kadcyla).
Fundamentele studiului: cine a fost studiat și ce s-a făcut?
Acest studiu retrospectiv a examinat, după tratament sistemic neoadjuvant (preoperator), 117 paciente cu cancer mamar HER2-pozitiv în stadiu precoce .
- Schema de tratament: Pacientele au primit ca standard chimioterapie pe bază de taxani și anticorpi anti-HER2 (trastuzumab sau trastuzumab + pertuzumab).
- Influența studiului KATHERINE: Celor 18 paciente care nu au obținut răspuns patologic complet după operație (aveau tumoră reziduală) li s-a administrat conjugatul anticorp-medicament cunoscut pentru creșterea supraviețuirii, T-DM1 (ado-trastuzumab emtansine) .
- Urmărire: Cercetătorii au analizat prezența ctDNA în probele de sânge recoltate înainte și după tratament și au evaluat asocierea cu recidiva.
Rezultate remarcabile: riscul crește de 5.5 ori!
Datele studiului ar putea schimba radical strategiile noastre de urmărire oncologică:
Analiza riscului în funcție de grupurile de paciente
- Răspuns patologic „complet”, dar răspuns molecular „incomplet”: Dintre 25 de paciente la care tumora părea complet dispărută la operație (pCR), 6 (24%) aveau încă ctDNA pozitiv în sânge. Aceste paciente au avut o supraviețuire semnificativ mai nefavorabilă decât pacientele cu pCR și ctDNA negativ (P = 0,008). Așadar, chiar dacă raportul anatomopatologic spunea „curat”, analiza de sânge spunea „există risc”.
- Scenariul cel mai nefavorabil: Pacientele cu tumoră reziduală la operație (non-pCR) și ctDNA circulant aveau cel mai mare risc de recidivă (P = 0,001).
- Efectul de eliminare al T-DM1: La pacientele care au primit T-DM1 adjuvant, rata eliminării ctDNA din sânge (clearance) a fost semnificativ mai mare decât la cele care nu l-au primit (P = 0,035). Aceasta constituie o dovadă că medicamentul elimină boala la nivel molecular.
Opinia specialistului: personalizarea tratamentului
— Prof. dr. Chiun-Sheng Huang (directorul Centrului de Îngrijire a Sânului, Spitalul Universității Naționale din Taiwan)
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.
Oncologia viitorului: „investigație moleculară”
Dragi colegi și cititori, acest studiu este unul dintre cele mai clare semne că paradigma oncologiei evoluează de la „anatomie patologică” spre „urmărire moleculară” .
De ce contează?
Înainte spuneam: „La operație nu mai există tumoră, ne-am încheiat treaba”. Dar studiul spune: „Lasă microscopul deoparte, privește sângele”. Dacă în sângele unei paciente aparent complet curate la operație circulă ADN tumoral, acea pacientă nu poate fi considerată „vindecată”.
Care va fi impactul asupra practicii clinice?
În lumina acestor date, în viitor vom discuta administrarea T-DM1 (Kadcyla) sau poate a T-DXd (Enhertu) și a altor conjugate anticorp-medicament puternice nu doar pacientelor cu reziduu anatomopatologic, ci și celor cu răspuns patologic complet, dar cu ctDNA persistent pozitiv (risc ridicat). Va fi un pas revoluționar în stabilirea „cui intensificăm și cui reducem” tratamentul.