Mergi la conținut
Prof. Dr. Mustafa Özdoğan · Medic oncolog

Povești care dau speranță: povestea Mariiei Voytko

Povești care dau speranță: povestea Mariiei Voytko

„Am înghețat, am simțit un frig înăuntru”... Acestea au fost sentimentele unei paciente cu cancer când i s-a spus că are limfom... Acum însă ochii îi strălucesc, plini de speranță... Pe scena de teatru pe care a intrat din clipa în care a auzit numele limfomului, savurează încheierea cu succes a rolului și coborârea cortinei cu bucurie. Alături îi sunt partenerul de viață Oleg, care îi dă putere, și cei doi fii... O cheamă Mariia Voytko.. Are 34 de ani. Este mamă a doi copii și designer grafic... O rusoaică ce locuiește la Moscova...

Totul a început cu o tuse... Era în septembrie anul trecut. Mariia, care locuia la Moscova, a început să tușească fără să știe de ce. Când tusea a continuat în noiembrie, a decis să consulte un medic. Între timp, a observat o umflătură anormală la gât, la un ganglion limfatic. Primul medic internist consultat a diagnosticat o sechelă după laringită, fără să existe o problemă importantă. Totuși, la analizele de sânge, un indicator era de două ori peste normal. Au cerut sfatul nepotului lui Oleg, proaspăt absolvent de medicină, și au decis să facă o radiografie. Când radiologul nu a ieșit mult timp din cabinet în timp ce evalua rezultatul, i-a cuprins teama. Cu siguranță exista o problemă: radiologul spunea, cu multă teamă în ochi, că există o proeminență suspectă în torace, adică în regiunea pieptului. În raportul radiografiei Mariiei scria „Limfom”, însoțit de un semn de întrebare.

Viața s-a oprit când a aflat de boală.. Când a fost îndrumată către hematolog, Mariia parcă se desprinsese de viața reală și își pierduse simțurile, ca și cum ar fi urmărit o scenă de film. Și-a descris sentimentele astfel: „În acel moment, viața mai întâi a încetinit, apoi s-a oprit, iar eu am rămas în acel gol fără să știu ce să fac.”

Mariia era conștientă de boala sa și de ceea ce o aștepta. După cum spunea ea, „În Rusia, pentru un pacient cu cancer era ca și cum i s-ar fi semnat condamnarea la moarte, iar viața ajunsese la sfârșit.” Oleg a început și el să se informeze despre boala partenerei sale. A căutat sprijinul tuturor celor din jur. A aflat că diagnosticul, biopsia și tratamentul se făceau în centre diferite. Aveau nevoie ca toate procedurile să fie efectuate într-un singur centru, cu infrastructură la standarde mondiale și opțiuni de tratament personalizate. După îndemnul unui prieten foarte apropiat, „Nu vă tratați în Rusia”, a aflat că un prieten al acestuia, cu cancer în stadiul 4 și îndrumat de el, fusese tratat cu succes în Turcia. La capătul drumului se ivise lumina care avea să le dăruiască o a doua viață.

Călătorie către speranță... Pentru Oleg și Mariia, pierderea într-o incertitudine la fel de mare ca limfomul era și ea o traumă puternică. Trebuia să dispară confuzia provocată de informațiile neclare și să nu le mai rămână întrebări fără răspuns. Așa s-a și întâmplat. Când l-au întâlnit față în față pe colegul meu, prof. dr. İhsan Karadoğan, au simțit o încredere extraordinară. Primind răspunsurile profesionale căutate, au trăit împreună încrederea și speranța pe care doreau să le simtă. Când impresiei lăsate de medic la prima întâlnire i s-a adăugat și rapiditatea tratamentului, au rămas, cum se spune, uluiți. Veniseră în Turcia pe 10 decembrie, iar pe 19 decembrie începuse prima chimioterapie a Mariiei. Ceea ce au trăit în Turcia a fost literalmente un „șoc pozitiv”.

După a doua chimioterapie, Mariia a efectuat un control PET-CT. Tratamentul avusese un rezultat favorabil, iar masa din regiunea toracică dispăruse. Nu mai avea limfom. În tratamentul său alcătuit din 6 cicluri de chimioterapie, după al treilea ciclu au fost recoltate celule stem. Acestea au fost pregătite pentru a fi utilizate dacă boala ar recidiva. Personalul spitalului, care încă din prima zi formase parcă un cerc în jurul lor, a împărtășit cel mai mult bucuria lor.

Deși, după ce veniseră în Antalya pentru vacanță în 2011, le-a fost inițial foarte dureros să se afle acolo pentru tratament după 3 ani, planificarea tratamentului, desfășurarea completă a procedurilor așa cum își doreau, încrederea în medici și exemplele abstracte ale sistemului de sănătate din mintea lor i-au ajutat să parcurgă procesul destul de liniștit. Potrivit lui Oleg, energia pozitivă din Turcia a făcut ca totul să se încheie atât de repede și de bine pentru partenera sa. Fiecare zi petrecută în Antalya a avut un efect pozitiv asupra lor.

„Zâmbetul a vindecat.” Amintindu-și cu tristețe imaginile din spitalele întâlnite în Rusia în perioada stabilirii diagnosticului, cuplul își descrie sentimentele astfel: „În Rusia, în fața unor oameni de vârstă mijlocie, robotizați, am simțit profund efectele bolii. Când am venit în Turcia, am fost întâmpinați cu un zâmbet sincer, venit din inimă, cu adevărat neforțat, și am simțit acest lucru pe tot parcursul tratamentului. Singurul lucru pe care îl simțeam era că se încerca rezolvarea problemei noastre. De aceea dorim să le mulțumim tuturor.” Cuplul spune totodată că Turcia este alegerea potrivită pentru pacienții străini cu cancer și că încearcă să le explice oamenilor din țara lor acest lucru și nivelul la care a ajuns medicina turcă.

„Dumnezeu ne îndrumă planurile, dar inima noastră este în Antalya…” Maria și Oleg plănuiesc să își oficializeze relația de 2,5 ani căsătorindu-se în Antalya. Cuplul, căruia îi place să trăiască planificat după boală, spune: „Faceți multe planuri, dar viața vă trasează un alt drum. Nu se întâmplă întotdeauna ceea ce vă doriți. De fapt, Dumnezeu îndrumă toate planurile. Însă inima noastră este în Antalya. După ce ne căsătorim aici, vrem să cumpărăm o casă în Antalya pentru a petrece anumite perioade ale anului. Avem un plan de a ne stabili aici în viitor. Acesta va rămâne pentru noi un loc din care ne întoarcem întotdeauna în țară cu sentimente frumoase.”

Povești care dau speranță…

Conștientizarea socială privind cancerul și tratamentul cancerului au progresat considerabil în ultimii ani. Când, acum 10 ani, mi-am pierdut din cauza cancerului profesorul foarte drag și prietenul de suflet, viața mea s-a schimbat brusc. Am hotărât să lupt împotriva cancerului nu doar cu medicamente, ci și cu iubire. În tratamentul cancerului, am încercat să împing limitele visurilor unui medic și, acum 3 ani, am dat viață acestui centru împreună cu o echipă academică alcătuită din profesori și conferențiari de mare valoare.

Deși povestea fiecărui pacient a cărui viață am atins-o și care, la rândul său, ne-a atins viața nu se încheie fericit, avem zeci, poate sute de povești care dau speranță. Vom continua să vă împărtășim aceste povești ale noastre care dau speranță.

Cerere de programare

IA DROZDOGAN

Să explorăm acest articol împreună

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

IA DROZDOGAN

Asistentul Drozdogan

Povești care dau speranță: povestea Mariiei Voytko

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

Informații despre conversație și confidențialitate

Asistentul Drozdogan răspunde în această conversație. Administratorii autorizați o pot verifica pentru calitate. Nu divulga informații personale.

Răspunsurile folosesc infrastructura OpenAI. Întrebările și răspunsurile sunt prelucrate de acel serviciu; conversațiile sunt stocate pe site-ul nostru. Nu divulga date de identificare, de contact sau informații personale de sănătate.

0 / 1000

Doar pentru informare; fără diagnostic personal sau recomandări de tratament.

Articole conexe

Explorează alte articole despre acest subiect.

Rămâi informat

Primește articole noi și noutăți științifice prin email.

Google Analytics funcționează pe paginile publice independent de această fereastră și poate utiliza cookie-uri analitice. Alegerea de aici controlează doar serviciile externe.