Ce este sensibilitatea la gluten? Cauze și întrebarea dacă glutenul provoacă cancer

Sensibilitatea la gluten (intoleranța la gluten) reprezintă reacția anormală a organismului la proteina numită gluten , prezentă în cereale precum grâul, orzul și secara. Când persoana consumă alimente cu gluten, poate avea diferite simptome, în special digestive. Deși este confundată cu boala celiacă sau alergia la grâu, este o afecțiune diferită (vom prezenta diferențele mai jos). La persoanele sensibile, consumul de gluten nu provoacă direct o leziune autoimună prin sistemul imunitar; totuși, persoana se simte rău și calitatea vieții poate scădea. De ce apare sensibilitatea la gluten, ce simptome are și trebuie evitat complet glutenul? 

Ce este sensibilitatea la gluten (intoleranța la gluten)?

Glutenul este un grup de proteine din cereale precum grâul, orzul și secara, care conferă elasticitate și consistență produselor făinoase. Pentru majoritatea oamenilor este o componentă alimentară inofensivă și nu provoacă probleme. Persoanele cu sensibilitate la gluten au însă dificultăți în digestia sa sau reacții nedorite după consum. În literatura medicală, afecțiunea se numește și sensibilitate la gluten nonceliacă (NCGS) .

La expunerea la gluten, persoanele sensibile prezintă probleme digestive (precum balonare, gaze, diaree) și uneori manifestări sistemice precum dureri de cap, oboseală și dureri articulare. Diferența față de boala celiacă este că reacția la gluten nu determină sistemul imunitar să atace direct propriile țesuturi (reacție autoimună). Cu alte cuvinte, leziunile intestinale permanente observate în boala celiacă nu sunt identificate în mod tipic în sensibilitatea la gluten. Diferența față de alergia la grâu este absența reacțiilor alergice clasice (precum erupții cutanate sau anafilaxie). Intoleranța la gluten evoluează mai degrabă ca o sensibilitate alimentară .

Frecvența exactă a sensibilității la gluten nu este cunoscută; deși boala celiacă afectează mai puțin de aproximativ 1% din populația generală, unele cercetări sugerează că sensibilitatea nonceliacă ar putea afecta 5-10% din populație. Popularitatea dietelor fără gluten a crescut în ultimii ani numărul persoanelor care se autodiagnostichează. Trebuie reținut că nu orice indigestie sau balonare este neapărat provocată de gluten (vom discuta acest aspect în secțiunea Efectul nocebo ). Diagnosticul unei sensibilități reale poate fi uneori dificil, deoarece nu există un test de laborator specific și definitiv, iar diagnosticul se stabilește, de obicei, după excluderea altor boli.

Cauzele și factorii de risc ai sensibilității la gluten

Cauzele care stau la baza sensibilității la gluten nu sunt pe deplin înțelese. Cauzele sunt în general multifactoriale și pot fi rezumate astfel:

• Permeabilitatea intestinală și microbiota: Unii specialiști sugerează că permeabilitatea crescută a peretelui intestinal (cunoscută drept „intestin permeabil”) ar putea permite trecerea glutenului nedescompus în sânge, provocând sensibilitate. Dezechilibrele florei intestinale pot contribui și ele la lipsa toleranței.
• Predispoziția genetică: Se știe că anumiți factori genetici (genele HLA-DQ2/DQ8) contribuie la boala celiacă. Deși aceste gene nu sunt necesare în sensibilitatea la gluten, antecedentele familiale de boală celiacă sau alte boli autoimune pot constitui un factor de risc.
• Dieta și factorii de mediu: O dietă foarte bogată în gluten poate contribui, la unele persoane, la dezvoltarea intoleranței în timp. Se consideră că și factori precum antibioticele frecvente, stresul sau infecțiile anterioare pot declanșa sensibilitatea.
• Legătura cu sindromul de intestin iritabil (IBS): Sensibilitatea la gluten poate fi confundată cu IBS sau poate coexista cu acesta. Unii pacienți cu IBS pot fi sensibili la gluten sau la carbohidrații din grâu numiți FODMAP . De aceea, și pacienții cu IBS pot simți ameliorare după eliminarea glutenului, fără a avea neapărat o intoleranță reală la acesta.

Deși cauza exactă a intoleranței la gluten este neclară, factorii de risc pot include antecedente familiale, boli inflamatorii intestinale sau infecții intestinale anterioare și sexul feminin (sensibilitatea este raportată ceva mai frecvent la femei). De asemenea, medicii pot suspecta sensibilitate nonceliacă la persoanele la care boala celiacă a fost exclusă, dar persistă simptome digestive cronice.

Care sunt simptomele sensibilității la gluten?

Deși manifestările variază de la o persoană la alta, cele mai frecvente sunt digestive. Tabelul următor prezintă simptomele sensibilității la gluten și scurte explicații:

Tabelul de mai sus arată că simptomele sensibilității la gluten sunt foarte variate. Deși cele mai frecvente sunt digestive, stresul provocat de gluten în organism poate avea și efecte sistemice . De exemplu, diareea persistentă poate perturba echilibrul electrolitic, iar absorbția redusă poate provoca deficite de vitamine; acestea pot explica oboseala, durerile de cap sau schimbările de dispoziție. Important este că manifestările pot apărea și în alte boli. Dacă aveți mai multe dintre ele și considerați că sunt legate mai ales de alimentele cu gluten, consultați un medic pentru diagnosticul corect.

Procesul de diagnostic și evaluare

Medicii efectuează mai multe evaluări pentru clarificarea diagnosticului de sensibilitate la gluten, deoarece simptomele se pot confunda cu cele ale bolii celiace sau alergiei la grâu. Procesul de diagnostic și evaluare include, de obicei, următoarele etape:

1. Istoric detaliat și examen fizic: Medicul întreabă despre simptome, momentul apariției și alimentele asociate. Sunt investigate antecedentele familiale de boală celiacă sau alergii. Ulterior sunt evaluate constatările examenului fizic, inclusiv examinarea abdomenului.
2. Teste de laborator: Mai întâi se efectuează analize de sânge pentru excluderea bolii celiace. Sunt solicitați anticorpi asociați acesteia, precum anticorpii anti-tTG (antitransglutaminază tisulară), anticorpii EMA (antiendomisium) . Se pot efectua și hemoleucogramă (pentru anemie) și, dacă este necesar, teste pentru deficite nutritive. Dacă se suspectează alergie la grâu, pot fi solicitate și teste alergologice IgE specifice .
3. Endoscopie și biopsie: Dacă testele pentru boala celiacă sunt pozitive sau suspiciunea este puternică, se face endoscopie cu biopsie de intestin subțire. Dacă biopsia arată leziuni ale vilozităților, se stabilește diagnosticul de boală celiacă. În sensibilitatea la gluten, biopsia este de obicei normală sau poate prezenta inflamație minimă.
4. Dietă de eliminare și provocare: Dacă testele pentru boala celiacă și alergie sunt negative, se poate aplica o dietă de eliminare sub supraveghere medicală. Pacientului i se cere să urmeze o dietă fără gluten pentru o perioadă (de exemplu, 4-6 săptămâni). Se urmărește dacă simptomele scad. Ulterior se reintroduce glutenul (provocare), observând dacă manifestările reapar. Ameliorarea clară fără gluten și agravarea la reintroducere susțin diagnosticul de sensibilitate la gluten nonceliacă .
5. Excluderea altor cauze: Intoleranța la lactoză, intoleranța la FODMAP , sindromul de intestin iritabil și alte afecțiuni pot provoca simptome similare și vor fi evaluate de medic. Dacă este necesar, se fac și teste pentru acestea. Dacă toate investigațiile nu identifică o altă cauză și dieta fără gluten ameliorează starea, diagnosticul de intoleranță la gluten este confirmat.

Cel mai important aspect în diagnostic este să nu fie omisă boala celiacă. Aceasta este o boală autoimună gravă, care necesită o dietă strictă fără gluten pe viață. De aceea, evaluarea medicală este importantă înainte de a încerca singur eliminarea glutenului. Dacă o persoană mănâncă fără gluten luni întregi și apoi face analize, testele pentru boala celiacă pot fi fals negative. Prin urmare, testele necesare trebuie efectuate într-o unitate medicală înainte de eliminarea completă a glutenului.

Disconfortul abdominal și balonarea sunt frecvente la persoanele cu sensibilitate la gluten. Imaginea de mai sus evidențiază o zonă roșie care reprezintă durerea abdominală.

Diferențele față de boala celiacă și alergia la grâu

Sensibilitatea la gluten este adesea confundată cu boala celiacă sau considerată alergie la grâu , dar acestea sunt trei afecțiuni diferite. Diferențele pot fi rezumate astfel:

• Boala celiacă: Este o reacție autoimună la consumul de gluten. Când persoana mănâncă gluten, sistemul imunitar atacă propriul intestin subțire și afectează suprafața de absorbție. Apar simptome precum diaree, durere abdominală, scădere în greutate și întârzierea creșterii la copii; diagnosticul se stabilește prin analize de sânge și biopsie intestinală. Tratamentul este o dietă foarte strictă fără gluten pe viață. Boala celiacă poate fi considerată forma cea mai severă și evidentă de sensibilitate la gluten.
• Alergia la grâu: În acest caz, problema nu este proteina gluten, ci grâul în sine (poate fi oricare dintre proteinele sale). La fel ca alte alergii alimentare, alergia la grâu este un răspuns imunitar mediat de IgE. După alimentele cu grâu pot apărea rapid reacții alergice tipice, precum urticarie, mâncărime, secreții nazale și dificultăți de respirație. În unele cazuri există chiar risc de anafilaxie (șoc alergic sever). Apare, de obicei, în copilărie, iar unii copii o pot depăși pe măsură ce cresc. Diagnosticul se stabilește prin test cutanat prick sau IgE specifice în sânge. Tratamentul presupune evitarea grâului și produselor sale (dar cerealele precum orzul și secara pot fi tolerate, deoarece alergenii sunt proteinele grâului).
• Sensibilitatea la gluten nonceliacă: Nu există nici leziuni autoimune precum în boala celiacă, nici reacții imediate mediate de IgE precum în alergia la grâu. Este mai degrabă o sensibilitate digestivă funcțională . După alimentele cu gluten apar dureri abdominale, balonare, diaree, dureri de cap și oboseală, dar testele nu identifică boală celiacă sau alergie. Nici intestinul subțire nu prezintă leziuni evidente. Simptomele se ameliorează la eliminarea glutenului și reapar la reintroducere. Diagnosticul se stabilește deci după excluderea celorlalte două afecțiuni și o probă alimentară. Deși tratamentul nu este definitiv, se recomandă o dietă echilibrată și restricționarea glutenului la nivelul tolerat, în locul eliminării complete. Sensibilitatea la gluten este la fel de rară ca boala celiacă și poate fi mai puțin răspândită decât se crede.

Pe scurt, boala celiacă și alergia la grâu sunt afecțiuni mai clare, demonstrabile prin teste, în timp ce intoleranța la gluten este un diagnostic de excludere . Comună celor trei este reacția neplăcută la alimentele cu gluten, dar mecanismele sunt diferite. De aceea, tratamentul și dieta diferă. Dacă suspectați o problemă legată de gluten, consultul medical este esențial pentru identificarea categoriei corecte.

Recomandări pentru viața fără gluten

Pentru persoanele diagnosticate cu sensibilitate la gluten (sau cu boală celiacă), viața fără gluten este cea mai importantă metodă terapeutică. Alimentația fără gluten poate părea dificilă la început, deoarece multe alimente cotidiene îl conțin. În prezent însă, opțiunile sunt mai numeroase și, prin alegeri conștiente, este posibilă o dietă fără gluten sănătoasă și echilibrată. Iată aspectele de urmărit și câteva recomandări:

• Recunoașteți cerealele care conțin gluten: Aflați mai întâi ce alimente conțin gluten. Grâul, orzul și secara conțin cu certitudine gluten. Ovăzul este considerat în general fără gluten, dar deoarece poate fi contaminat la procesare, trebuie ales cel etichetat „fără gluten”.
• Obiceiul de a citi etichetele: Citiți întotdeauna etichetele alimentelor ambalate. Dacă ingredientele menționează făină de grâu, malț, amidon sau gluten , evitați produsul. Mai ales sosurile, supele instant, carnea procesată și chiar înghețata pot conține gluten ca agent de îngroșare. Preferați produsele cu sigla „Gluten Free” (fără gluten).
• Atenție la contaminarea încrucișată: Când preparați alimente fără gluten, evitați suprafețele și ustensilele folosite pentru cele cu gluten. Chiar tăierea pâinii fără gluten pe tocătorul folosit pentru pâine obișnuită poate provoca o contaminare în urme. Este util să aveți separat și aparatul de prăjit pâine sau tăvile (aspect vital în special pentru boala celiacă).
• Folosiți cereale alternative: Există numeroase făinuri și cereale alternative la făina de grâu. Orezul, porumbul, hrișca, quinoa, făina de linte, de migdale sau de năut pot fi folosite pentru pâine, produse de patiserie și paste. Aceste produse sunt natural fără gluten și furnizează carbohidrați complecși și fibre. De exemplu, pastele din orez și porumb sau pâinea din făină de hrișcă sunt disponibile pe scară largă.
• Mâncați echilibrat și nutritiv: Un produs nu este automat sănătos doar pentru că nu conține gluten. Unele produse gata preparate (pâine, fursecuri etc.) pot avea mai mult zahăr și grăsime decât variantele obișnuite și pot fi sărace în vitamine B, fier și fibre. Limitați deci și în dieta fără gluten alimentele procesate și alegeți alimente naturale. Alcătuiți o dietă variată cu legume, fructe, nuci și alune, leguminoase și surse de proteine (carne, pește, pui, ouă). Medicul poate recomanda, dacă este necesar, suplimente pentru eventualele carențe de vitamine și minerale.
• Puneți întrebări când mâncați în oraș: La restaurant, întrebați cum este preparată mâncarea. Crusta pane, sosurile sau marinatele pot conține gluten. Restaurantele cu „meniu fără gluten” vă ușurează alegerile. Nu uitați că salatele pot conține crutoane, iar în supe poate fi adăugată făină.
• Acordați atenție fibrelor și probioticelor: Eliminarea cerealelor integrale din cauza sensibilității poate reduce aportul de fibre. Pentru prevenirea constipației și protejarea intestinului, asigurați suficiente fibre din produse cu cereale fără gluten, legume, fructe și, dacă este necesar, suplimente precum psyllium . Susțineți și flora intestinală consumând alimente bogate în probiotice, precum iaurtul și chefirul.
• Atenție la alcool: Berea și băuturile cu malț conțin gluten. Vinul și băuturile distilate (rakı, vodcă, tequila etc.) sunt, în general, considerate fără gluten. Totuși, pentru siguranță privind aditivii, puteți alege produse certificate fără gluten.
• Cereți sprijinul unui specialist în nutriție: La începutul dietei fără gluten, sprijinul unui dietetician facilitează adaptarea. Ajutorul profesional poate fi util pentru aportul suficient de nutrienți, rețete alternative și strategii pentru mesele în oraș.

Pe ambalajele produselor fără gluten se găsesc, de obicei, simbolul spicului de grâu barat și inscripția „Gluten Free”. Acesta este semnul internațional că produsul nu conține gluten.

Recomandările de mai sus sunt vitale mai ales pentru persoanele cu boală celiacă, dar și cele cu sensibilitate se simt mult mai bine respectând precauții similare. Nu uitați că viața fără gluten este un proces și că veți învăța treptat, prin experiență, ce este sigur și ce este riscant. Chiar dacă la început pare restrictivă, numeroasele alternative actuale permit un plan alimentar foarte variat.

Legătura dintre gluten și cancer: provoacă glutenul cancer?

Una dintre îngrijorările legate de gluten este întrebarea dacă poate provoca cancer. Unele surse, mai ales de pe internet, afirmă că glutenul este extrem de dăunător și provoacă multe boli, inclusiv cancer. Evaluarea acestor afirmații în lumina datelor științifice este importantă.

Mai întâi trebuie precizat că studiile de până acum nu au identificat dovezi științifice clare că glutenul provoacă cancer la persoanele sănătoase. Glutenul nu este considerat deci un cancerigen direct, precum tutunul sau azbestul. Nu avem, prin urmare, un argument puternic pentru evitarea sa de către persoanele sănătoase doar în scopul prevenirii cancerului. Eliminarea inutilă poate chiar restrânge alimentația și vă poate priva de alți nutrienți.

Există însă o excepție: persoanele cu boală celiacă. Dacă boala nu este tratată (adică glutenul continuă să fie consumat), poate crește pe termen lung riscul unor tipuri de cancer intestinal , precum cancerul intestinului subțire sau limfomul. Aceasta este o consecință a inflamației cronice provocate de boala celiacă, mai degrabă decât a efectului glutenului în populația generală. Într-adevăr, încă de acum 30-40 de ani s-a observat creșterea riscului de limfom intestinal la pacienții nediagnosticați. La cei diagnosticați, care încep dieta fără gluten, riscul se apropie însă de cel al populației generale.

Datele privind legătura dintre sensibilitatea la gluten și cancer sunt foarte limitate. La persoanele cu sensibilitate nonceliacă nu s-a constatat o creștere a riscului la fel de evidentă ca în boala celiacă, deoarece nu apar leziuni structurale intestinale similare. Totuși, deoarece teoretic poate provoca inflamație și stres persistent, existența vreunui risc pe termen lung nu este clară. Datele actuale nu arată o legătură convingătoare.

La amplificarea zvonurilor negative despre gluten contribuie uneori și efectul nocebo . Persoana se poate simți rău după consum deoarece crede că glutenul este nociv, chiar în absența unui efect demonstrat științific. Acest efect psihologic este întărit de relatările exagerate din presă. De exemplu, unele emisiuni de sănătate populare au răspândit cândva afirmații că glutenul „rămâne lipit în organism” și „declanșează multe boli”. Lumea științifică nu a putut confirma însă majoritatea acestor afirmații.

În concluzie: glutenul nu este considerat o cauză directă de cancer la persoanele sănătoase. Dacă aveți boală celiacă sau o intoleranță reală la gluten , trebuie, desigur, să restricționați consumul. Chiar și în această situație, cât timp urmați o dietă fără gluten, riscul de cancer va reveni în limite normale. În schimb, pentru persoanele fără sensibilitate la gluten nu s-a demonstrat vreun beneficiu al evitării inutile. Neconsumarea cerealelor integrale poate chiar reduce aportul de fibre și vitamine B.

Afirmațiile potrivit cărora glutenul provoacă cancer sunt, în prezent, incorecte. Deși cercetările continuă, reiese că nu există o situație care să impună tuturor eliminarea glutenului, așa cum se teme populația. Important este să stabiliți cu medicul dacă aveți o sensibilitate individuală și să acționați pe baza datelor științifice.

Concluzie

Sensibilitatea la gluten este un subiect frecvent discutat astăzi. Glutenul poate fi într-adevăr supărător pentru unele persoane, care își pot îmbunătăți calitatea vieții printr-o dietă fără gluten. În locul autodiagnosticării este însă necesară o evaluare medicală pentru diagnostic și diferențiere corectă. Boala celiacă, alergia la grâu și sensibilitatea nonceliacă sunt diferite și necesită abordări distincte.

Nu trebuie uitat că alimentația echilibrată este esențială. Dacă aveți sensibilitate, vă puteți alimenta sănătos aplicând recomandările pentru viața fără gluten. Legumele, fructele, carnea, peștele, leguminoasele și cerealele fără gluten pot asigura toți nutrienții necesari. Faptul că nu puteți consuma gluten nu este un obstacol; cu o planificare corectă puteți menține o alimentație hrănitoare și plăcută.

În încheiere, să reamintim că generalizări precum „glutenul este nociv pentru toată lumea” nu au fundament științific. Glutenul nu provoacă cancer; dimpotrivă, cerealele integrale, chiar dacă au gluten, fac parte dintr-o dietă sănătoasă pentru multe persoane. Important este să ne cunoaștem corpul, să luăm simptomele în serios și, dacă este necesar, să stabilim alimentația potrivită cu sprijin specializat. Dacă aveți îngrijorări legate de gluten, consultați un gastroenterolog sau dietetician pentru informații corecte.