Ce este un ganglion limfatic, unde se găsește și de ce se umflă?

Ganglionul limfatic, cunoscut și ca glandă limfatică sau nod limfatic, este o glandă mică, în formă de fasole, care reprezintă una dintre componentele esențiale ale sistemului imunitar. Aceste glande sunt răspândite de-a lungul rețelei vaselor limfatice și funcționează ca filtre în apărarea organismului. Ganglionii limfatici conțin celule albe sanguine numite limfocite, care luptă împotriva agenților infecțioși și celulelor anormale. La o persoană sănătoasă, ganglionii sunt de obicei de dimensiunea unei lentile sau a unui bob de mazăre (câțiva milimetri în diametru), însă se pot umfla și deveni palpabili când sunt activați de o infecție sau de altă situație. Ce este, așadar, sistemul limfatic, unde se află ganglionii în corp, de ce se umflă și când sunt îngrijorători? În acest articol veți găsi răspunsurile la aceste întrebări în lumina datelor științifice.

Ce este sistemul limfatic? Funcții și importanță

Sistemul limfatic este ansamblul organelor și țesuturilor care fac parte din sistemul imunitar și formează în corp o rețea extinsă, asemănătoare vaselor sanguine. Sistemul limfatic cuprinde vasele limfatice care transportă lichidul limfatic colectat din țesuturi, ganglionii limfatici, care filtrează acest lichid, și organele care adăpostesc celule imunitare. Printre principalele funcții ale sistemului limfatic se numără recuperarea excesului de lichid care se scurge din capilarele sanguine și păstrarea echilibrului lichidelor corpului. Fără acest sistem, lichidul s-ar acumula, provocând umflarea țesuturilor (edem). Limfa este un lichid incolor care conține celule albe sanguine (limfocite), proteine, resturi celulare și unii microbi.

Sistemul limfatic are și un rol în apărarea imunitară. Limfa colectată din țesuturi de vasele limfatice este filtrată pe traseu prin ganglionii limfatici. În timpul filtrării, microorganismele dăunătoare și celulele anormale sunt capturate și distruse de celulele imunitare din ganglioni. Astfel este împiedicată răspândirea acestor elemente dăunătoare în circulația sanguină. Printre principalele organe ale sistemului limfatic se numără ganglionii limfatici, splina, timusul, amigdalele și țesuturile limfoide din măduva osoasă. Aceste organe sunt responsabile de producerea, maturarea și depozitarea limfocitelor și formează răspunsul protector al corpului împotriva infecțiilor și bolilor.

Ce este un ganglion limfatic și unde se găsește?

Ganglionul limfatic este o glandă mică în formă de fasole, în care se adună celule imunitare. La exterior are o capsulă, iar în interior compartimente (lobuli) care conțin limfocite și sinusuri între acești lobuli, prin care curge limfa. Vasele limfatice fine (aferente) aduc limfa în ganglion; lichidul filtrat aici revine în circulație prin vasele limfatice de ieșire (eferente). În mod normal, ganglionii au aproximativ dimensiunea unui bob de mazăre sau un diametru <1 cm (în medie 12 mm la un adult). În diferite regiuni ale corpului există în total aproximativ 500-600 de ganglioni limfatici. Cei mai mulți sunt concentrați în cap și gât, axile, torace, abdomen și regiunea inghinală. De exemplu, ganglionii cervicali filtrează limfa din cap și gât, cei axilari pe cea din brațe și sâni, iar cei inghinali pe cea din picioare și regiunea genitală. Ganglionii limfatici se găsesc în gât, sub mandibulă, deasupra claviculei, axilă, cavitatea toracică, abdomen și regiunea inghinală, precum și aproape oriunde în corp, mai ales la punctele de întâlnire ale vaselor mari. Unii ganglioni se află în regiuni profunde (de exemplu, mediastinul dintre plămâni sau în jurul intestinelor) și nu pot fi palpați în mod normal; cei apropiați de suprafață (precum cei cervicali, axilari și inghinali) pot fi simțiți sub piele ca mici umflături când se măresc.

Deoarece ganglionii rețin și distrug agenții dăunători în apărarea corpului, ei se activează și se pot mări în timpul unei infecții sau al unei stări inflamatorii. De exemplu, umflarea ganglionilor cervicali în timpul unei infecții a gâtului reflectă acest mecanism de apărare. Ganglionii normali, în general mici și mobili, se pot prezenta în boală ca un ganglion limfatic umflat (în termeni medicali, limfadenopatie). Aceste umflături pot fi uneori dureroase, iar alteori sunt observate doar ca mase, fără durere.

Figură: Vedere schematică a sistemului limfatic și principalele regiuni ganglionare. Ganglionii în formă de fasole (micile structuri maro) sunt răspândiți în corp de-a lungul vaselor limfatice (liniile maro).

Dimensiunea și palpabilitatea ganglionilor diferă în funcție de regiune. De exemplu, la persoanele sănătoase, ganglionii cervicali sunt de obicei <1 cm, iar cei inghinali pot fi considerați normali până la aproximativ ~1-1,5 cm. Însă un ganglion limfatic mai mare de ~1,5 cm la gât sau de ~2 cm în regiunea inghinală este considerat o mărire anormală, a cărei cauză trebuie investigată. Mai ales ganglionii palpabili din regiunea supraclaviculară (deasupra claviculei) sunt importanți, deoarece pot anunța o afecțiune mai gravă.

De ce se umflă ganglionii limfatici? Cele mai frecvente cauze

Ganglionii umflați sunt ca un mecanism de avertizare că ceva nu funcționează bine în corp. Infecțiile sunt cea mai frecventă cauză a umflării ganglionilor limfatici. Când organismul luptă cu o infecție, ganglionii din regiunea respectivă se măresc prin producerea și acumularea mai multor celule imunitare și pot deveni sensibili. De obicei, umflarea ganglionilor într-o singură regiune (localizată) se datorează unei infecții locale din acea zonă. De exemplu, ganglionii cervicali se pot umfla într-o infecție a gâtului, iar cei submandibulari într-un abces dentar. Dacă se umflă simultan ganglioni din mai multe regiuni (limfadenopatie generalizată), cauza poate fi o infecție mai răspândită, care afectează întregul corp, sau o boală sistemică.

Cele mai frecvente cauze ale umflării ganglionilor sunt:

• Infecții frecvente: Răceala, infecțiile căilor respiratorii superioare, coriza, infecția streptococică a gâtului (microbul beta), amigdalita (inflamația amigdalelor) și sinuzita sunt infecții virale sau bacteriene frecvente care pot umfla mai ales ganglionii cervicali. Infecțiile urechii, infecția dentară (de exemplu, abcesul dentar) și infecțiile pielii/rănilor sunt, de asemenea, cauze frecvente ale măririi ganglionilor regionali. De exemplu, într-un abces dentar se pot umfla ganglionii submandibulari, iar în infecțiile cutanate pot fi afectați ganglionii din apropiere. La copii, în timpul infecțiilor virale sunt frecvenți ganglionii cervicali mici ca lintea, de tip „shotty”, care sunt în general benigni.

• Boli virale: Mononucleoza („boala sărutului”, provocată de virusul Epstein-Barr), rujeola, varicela și alte viroze pot provoca umflarea generalizată a ganglionilor. De exemplu, în mononucleoză ganglionii cervicali se măresc evident, fiind un semn important al bolii. În mod similar, infecția HIV poate provoca, mai ales în stadiul timpuriu, mărirea generalizată a ganglionilor.

• Infecții mai rare: Tuberculoza (oftica) poate produce inflamarea ganglionilor (limfadenită), provocând umflături mari, nedureroase, în special la gât. Sifilisul (luesul) și unele alte boli cu transmitere sexuală pot umfla ganglionii inghinali. Toxoplasmoza este o infecție parazitară transmisă prin fecale de pisică infectate sau carne insuficient preparată și poate provoca mărirea ganglionilor. Boala zgârieturii de pisică (bacteria Bartonella) se poate manifesta, de asemenea, prin ganglioni umflați, mai ales axilar sau cervical. Deși aceste infecții sunt mai rare în populație, trebuie luate în considerare în măririle ganglionare persistente și inexplicabile.

• Tulburări ale sistemului imunitar: Ganglionii se pot mări și în bolile autoimune, în care organismul își atacă propriile țesuturi. De exemplu, în boli inflamatorii cronice precum lupusul eritematos sistemic (SLE) sau în boli reumatice precum artrita reumatoidă, ganglionii pot fi ușor umflați, în special cervical, axilar și inghinal. În aceste boli, umflarea ganglionilor poate fi mai evidentă în perioadele de exacerbare și este de obicei nedureroasă. În afara bolilor autoimune, afecțiuni inflamatorii precum sarcoidoza pot provoca și ele mărirea ganglionilor.

• Unele medicamente: Unele tratamente medicamentoase pot provoca, deși rar, umflarea ganglionilor. De exemplu, un medicament utilizat în tratamentul epilepsiei, precum fenitoina, poate determina o reacție de hipersensibilitate în corp, cu limfadenopatie generalizată. Și după unele vaccinuri (de exemplu, vaccinul COVID-19 sau BCG) se poate observa mărirea temporară a ganglionilor din regiunea respectivă. Umflăturile ganglionare provocate de medicamente sau vaccinuri dispar în general de la sine după oprirea medicamentului sau trecerea unui interval de timp.

Dincolo de cauzele de mai sus, ceea ce îngrijorează cel mai mult oamenii în cazul ganglionilor umflați este posibilitatea de cancer. Totuși, nu trebuie uitat că majoritatea ganglionilor umflați se datorează infecțiilor sau unor cauze benigne (necanceroase), iar probabilitatea de a fi provocați de cancer este mică. Să examinăm acum mai detaliat relația dintre umflarea ganglionilor și cancer, precum și semnele altor boli.

Există o legătură între ganglionii umflați și cancer?

Deși ganglionii se umflă cel mai adesea din cauze precum infecțiile, rareori și unele tipuri de cancer pot mări ganglionii limfatici. Mărirea ganglionilor asociată cancerului apare în principal în două moduri:

1. Ca semn al limfomului (cancer limfatic): Limfomul este un cancer al ganglionilor format prin proliferarea necontrolată a celulelor imunitare numite limfocite. Cu alte cuvinte, cancerul începe chiar în ganglion. Limfoamele se împart în două grupe principale: limfom Hodgkin și limfom non-Hodgkin. Limfomul Hodgkin este caracterizat, la examinarea anatomopatologică, prin prezența unor celule anormale gigante numite Reed–Sternberg, în timp ce în limfoamele non-Hodgkin această celulă particulară nu se întâlnește, iar cancerul provine, de obicei, din limfocite B sau T. Limfomul Hodgkin apare în general la adulți tineri și se răspândește ordonat în anumite grupe ganglionare. Limfoamele non-Hodgkin reprezintă un grup mai larg, pot afecta orice vârstă, de la copii la vârstnici, și pot implica organe din afara sistemului limfatic. Limfoamele sunt cunoscute pentru umflăturile ganglionare nedureroase, cu consistență elastică. Sunt frecvente și simptome precum febră inexplicabilă, transpirații nocturne și scădere în greutate. De aceea, în măririle ganglionare persistente și fără altă explicație poate fi necesară investigarea unui limfom.

2. Ca urmare a răspândirii altui cancer (metastază): O celulă canceroasă formată oriunde în corp se poate desprinde de organul de origine și poate ajunge în ganglioni prin sistemul limfatic. Ganglionii încearcă să captureze aceste celule canceroase circulante asemenea unui filtru. Multe celule canceroase scăpate sunt neutralizate în ganglion, însă unele se pot instala și multiplica aici, formând un nou focar tumoral. Răspândirea cancerului de la locul inițial în ganglioni se numește metastază ganglionară. De exemplu, cancerul mamar poate metastaza inițial în ganglionii axilari de aceeași parte; cancerul oral sau tiroidian se poate răspândi în ganglionii cervicali. Răspândirea celulelor canceroase în ganglioni crește stadiul bolii și influențează planul terapeutic. De aceea, la diagnosticarea cancerului medicii examinează ganglionii corespunzători, îi investighează imagistic și, dacă este necesar, prin biopsie. Nu trebuie uitat că mărirea ganglionilor din cauza cancerului este relativ rară și majoritatea cazurilor de ganglioni umflați au cauze necanceroase.

Și alte cancere în afara limfomului, de exemplu cancerele sanguine precum leucemia, pot provoca mărirea generalizată a ganglionilor. Leucemia este cancerul celulelor sângelui și măduvei osoase, însă, mai ales în unele tipuri de leucemie (de exemplu ALL, CLL), celulele se acumulează și în ganglioni și pot apărea umflături. De asemenea, cancere ale unor organe precum sânul, plămânul, stomacul și pielea (melanom) pot metastaza în ganglionii din apropiere, făcându-i palpabili. De exemplu, ganglionul Virchow, palpabil deasupra claviculei stângi, poate fi primul semn al unui cancer gastric sau al altor organe abdominale. De aceea, este important consultul medical mai ales în măririle ganglionare inexplicabile, dure și persistente.

Pe scurt, umflarea ganglionilor nu este în sine un semn de cancer. Cel mai adesea provine din cauze benigne, precum infecțiile, și în acest caz revine la normal în câteva săptămâni. Mărirea ganglionilor poate fi însă însoțită și de alte manifestări care diferă în funcție de cauză. Să vedem acum ce boli poate semnala umflarea ganglionilor și când trebuie considerată gravă.

Ce boli poate semnala mărirea ganglionilor limfatici?

Am menționat mai sus că ganglionii se pot umfla din cauze diverse, precum infecțiile, bolile imunitare sau cancerul. În această secțiune vom rezuma bolile sau situațiile posibile la care ne putem gândi când observăm un ganglion umflat. În tabelul următor sunt enumerate, pe categorii și cu exemple de boli, situațiile care duc la mărirea ganglionilor:

Privind tabelul de mai sus, observăm că posibilele cauze ale umflării ganglionilor acoperă un spectru foarte larg. Deși infecția este cauza cea mai frecventă, fiecare categorie din tabel poate indica o altă boală. De exemplu, într-o infecție respiratorie superioară se pot umfla ganglionii cervicali; dacă durerea articulară cronică se asociază cu ganglioni umflați cervical și axilar, poate fi luată în considerare o boală autoimună precum lupusul sau artrita reumatoidă; dacă există o rană cutanată infectată, se poate mări ganglionul care drenează zona respectivă.

Este importantă evaluarea împreună cu celelalte manifestări care însoțesc umflarea ganglionilor. Mărirea ganglionilor, luată singură, poate proveni atât dintr-o infecție simplă, cât și dintr-o boală gravă; pentru a le deosebi se analizează simptomele asociate și caracteristicile umflăturii. Să vedem acum când un ganglion umflat este considerat periculos și necesită prezentarea la medic.

Când sunt considerați periculoși ganglionii limfatici umflați?

Am precizat că umflarea ganglionilor este adesea inofensivă și temporară. De exemplu, după o infecție virală, ganglionii revin de obicei la normal în câteva săptămâni. Există însă situații în care umflarea lor poate indica o problemă mai gravă. Dacă apar următoarele semne sau anumite condiții, ganglionii umflați sunt considerați periculoși sau importanți și trebuie să vă adresați unei unități medicale:

• Persistența umflăturii: După o infecție, se așteaptă în general revenirea ganglionilor la normal în 2-4 săptămâni. Dacă, în lipsa unei infecții evidente, umflarea unui ganglion persistă mai mult de două săptămâni sau nu se micșorează în timp, ci continuă să crească, situația este importantă. Mai ales dacă nu există ameliorare nici după 4 săptămâni, trebuie evaluată. Ganglionii tind să se micșoreze după vindecarea infecțiilor obișnuite; când nu se întâmplă astfel, poate exista o altă problemă subiacentă.

• Ganglion dur și imobil: În mod normal, ganglionii umflați din cauza infecției au consistență elastică și sunt mobili față de țesuturile din jur (pot aluneca sub piele). Însă ganglionii tari la palpare, ca piatra, fixați de țesutul din jur (care nu se mișcă) pot sugera o creștere tumorală. Metastazele canceroase sau unele limfoame întăresc structura ganglionului. Și palparea mai multor ganglioni lipiți între ei, în pachete (matte), este suspectă, mai ales în limfadenita tuberculoasă.

• Dimensiune foarte mare: Așa cum am menționat, ganglionii cu dimensiuni >1,5-2 cm depășesc limitele considerate normale. Un ganglion care depășește dimensiunea unui bob de mazăre sau fasole și ajunge, de exemplu, cât o nucă trebuie luat în serios, mai ales în absența infecției. Chiar și o umflătură foarte mică supraclaviculară poate fi malignă în proporție de 25-90%, iar în regiuni precum cea inghinală sunt relevante umflăturile de peste 2 cm.

• Simptome sistemice asociate umflăturii: Prezența altor semne de alarmă în corp, împreună cu mărirea ganglionilor, este și ea un semn de pericol. Febra inexplicabilă (mai ales febra persistentă însoțită de transpirații nocturne), transpirațiile nocturne, scăderea în greutate și pierderea apetitului pot anunța afecțiuni grave, inclusiv limfomul. De exemplu, la pacienții cu limfom, pierderea involuntară a peste 10% din greutatea corpului în 6 luni este o manifestare tipică. De asemenea, slăbiciunea severă, oboseala persistentă și erupțiile cutanate inexplicabile, mărirea splinei sau ficatului și tusea persistentă sunt importante când apar împreună cu ganglioni măriți. Dacă se asociază mai multe dintre aceste simptome, umflarea ganglionilor trebuie investigată în detaliu, fără a fi considerată o simplă infecție.

• Umflarea nedureroasă a ganglionilor: Limfadenopatiile provocate de infecții sunt, în general, sensibile și dureroase (inflamația produce durere). În schimb, ganglionii care cresc insidios și nu provoacă deloc durere atrag mai mult atenția. Mai ales umflăturile care cresc lent, în săptămâni sau luni, fără să doară, pot apărea în afecțiuni precum limfadenita tuberculoasă sau limfomul. Lipsa durerii nu înseamnă neapărat ceva grav, dar trebuie să sugereze și o cauză neinfecțioasă.

• Manifestări cutanate: Dacă pe pielea de deasupra unui ganglion umflat există roșeață și căldură locală crescută, aceasta indică de obicei inflamarea ganglionului (limfadenită). Poate fi vorba de o infecție bacteriană, care uneori necesită antibiotice sau drenaj. Pe de altă parte, trebuie să atragă atenția și ganglionii care cresc ca o masă dură în profunzime, fără modificarea culorii pielii.

Pe scurt, situațiile de mai sus sunt cele în care umflarea ganglionilor depășește limitele obișnuite și trebuie evaluată de un medic. Într-o asemenea situație, medicul va investiga cauza prin anamneză și examinare detaliate și, dacă este necesar, prin investigații.

Care sunt simptomele umflării ganglionilor limfatici?

Când ganglionii se umflă, pot apărea diferite manifestări care vă ajută să observați acest lucru. De fapt, umflarea ganglionilor este un simptom și se asociază, în general, cu manifestări diferite în funcție de cauza subiacentă. Manifestările frecvente ale unui ganglion umflat și simptomele care le pot însoți pot fi rezumate astfel:

• Umflătură palpabilă: Un ganglion umflat este observat sub piele ca o umflătură sau un nodul. Dimensiunea poate varia de la un bob de mazăre la unul de fasole sau chiar la o nucă. De exemplu, o umflătură ganglionară simțită brusc pe partea laterală a gâtului sau sub mandibulă indică acest lucru. Poate fi într-un singur punct sau simțită simultan în mai multe regiuni (de exemplu, atât cervical, cât și inghinal).

• Sensibilitate și durere: În măririle ganglionare provocate de infecții, în regiunea respectivă sunt frecvente sensibilitatea la atingere sau durerea. De exemplu, într-o infecție a gâtului puteți simți durere când apăsați ganglionii cervicali umflați. Totuși, nu orice ganglion umflat trebuie să fie dureros; unii se pot mări fără durere, mai ales cei care cresc lent.

• Roșeață și încălzirea pielii: Pielea de deasupra ganglionului umflat poate fi uneori roșie și caldă. Aceasta indică o inflamație activă în ganglion, numită limfadenită. De exemplu, într-o infecție de tip furuncul axilar, ganglionul din regiune se poate umfla și înroși. Ganglionii umflați aflați profund, fără modificări cutanate, sunt observați din exterior doar ca umflături.

• Simptome generale de infecție: Dacă umflarea ganglionilor este provocată de o infecție, apar și simptomele acelei infecții. Febra, senzația de frig, frisoanele, slăbiciunea pot însoți infecția ca simptome generale. Mai ales dacă este legată de o infecție respiratorie superioară apar manifestări precum secreții nazale, durere în gât și tuse. De exemplu, dacă aveți ganglioni cervicali umflați, secreții nazale și febră, probabil cauza este o răceală.

• Manifestări ale limfadenopatiei generalizate: Când se umflă ganglioni din mai multe regiuni (limfadenopatie generalizată), poate exista o cauză sistemică. În această situație se pot observa ganglioni umflați în întregul corp. De exemplu, dacă sunt palpabili atât ganglionii cervicali, cât și cei axilari și inghinali, aceasta poate indica infecții răspândite precum mononucleoza sau HIV ori o boală imunitară generalizată precum lupusul. Limfadenopatia generalizată este însoțită, de obicei, de simptome sistemice precum slăbiciune, transpirații nocturne și scădere în greutate.

• Duritate sau mobilitate redusă: Și structura ganglionului umflat oferă indicii. O umflătură moale, elastică și mobilă este cel mai adesea benignă (de exemplu, provocată de infecție), în timp ce o masă foarte dură, ca de cauciuc sau aderentă la țesuturile din jur (imobilă) poate fi mai gravă (de exemplu, tumorală). Pentru a stabili acest lucru, medicii evaluează prin palpare consistența și mobilitatea ganglionului.

• Alte simptome asociate: În funcție de cauză, umflarea ganglionilor poate fi însoțită de multe manifestări. De exemplu: transpirații nocturne și febră persistentă (pot fi semne de limfom), erupții sau răni cutanate (de exemplu, erupție în toxoplasmoză, fistulă cutanată în limfadenita tuberculoasă), dureri articulare (în artrita reumatoidă), durere abdominală sau balonare (din cauza măririi splinei și ficatului). Într-o situație particulară, durerea în ganglionul umflat după consumul de alcool este un semn rar, dar specific limfomului Hodgkin. Manifestările umflării ganglionilor pot fi, așadar, foarte variate, reflectând boala subiacentă.

Pe scurt, cea mai frecventă manifestare a unui ganglion umflat este umflătura palpabilă și sensibilitatea din acea regiune. Cauza trebuie însă înțeleasă împreună cu celelalte indicii. Aici intervin profesioniștii din sănătate, care încearcă să clarifice cauza prin metode de diagnostic.

Evaluarea medicală și metodele de diagnostic pentru ganglionii limfatici umflați

Când vă prezentați la medic pentru un ganglion umflat, acesta va începe prin a obține un istoric medical detaliat și printr-un examen fizic. În această etapă, informații precum momentul apariției umflăturilor, creșterea rapidă sau nu, prezența durerii și a altor simptome (febră, scădere în greutate etc.) sunt foarte valoroase pentru diagnostic. Medicul palpează apoi regiuni precum capul și gâtul, axilele și regiunea inghinală, evaluând dimensiunea, consistența, sensibilitatea și mobilitatea ganglionilor. Se efectuează o examinare ganglionară completă a corpului; prin examinarea abdomenului se poate verifica și mărirea splinei sau ficatului (organomegalie).

Analize de sânge: După evaluarea inițială se solicită unele teste de laborator pentru cauzele posibile. Unul dintre testele de bază este hemoleucograma completă (hemograma), prin care se caută semne de infecție (precum leucocite crescute) sau de cancer sanguin (celule anormale). În funcție de suspiciune se pot efectua teste de biochimie (markeri inflamatori, funcții hepatice și renale etc.) și teste pentru infecții specifice (de exemplu, EBV pentru mononucleoză, anticorpi antitoxoplasma, test HIV, test cutanat PPD sau test sanguin Quantiferon pentru tuberculoză). De asemenea, când se suspectează o boală autoimună, se pot solicita teste reumatologice precum ANA și RF. Aceste analize ajută la restrângerea cauzelor posibile ale umflării ganglionilor.

Metode imagistice: Imagistica este folosită pentru examinarea structurii interne a ganglionilor și evaluarea celor din regiunile profunde. Ecografia este o metodă fără radiații, folosită frecvent mai ales pentru evaluarea ganglionilor superficiali (cervicali, axilari și inghinali). Ecografia măsoară precis dimensiunea ganglionului și arată caracteristici precum omogenitatea structurii interne și fluxul sanguin. Când este necesar se efectuează radiografii și, în special, investigații avansate precum tomografia computerizată (BT) sau rezonanța magnetică (MR), pentru vizualizarea ganglionilor din torace, abdomen și alte regiuni. De exemplu, în limfadenopatia cervicală persistentă se poate efectua o radiografie pulmonară pentru investigarea tuberculozei sau o examinare PET-BT a întregului corp pentru evaluarea extinderii limfomului. Rezultatele imagistice arată care ganglioni sunt anormali și dacă este necesară o biopsie.

Biopsia ganglionului limfatic: Dacă după evaluările de mai sus diagnosticul rămâne neclar sau medicul are o suspiciune serioasă, biopsia este metoda cea mai sigură de diagnostic. Prin biopsie se prelevează o probă din ganglionul umflat, examinată la microscop. De obicei se îndepărtează chirurgical întregul ganglion sau o parte a sa; uneori se poate preleva proba prin biopsie cu ac (aspirație cu ac fin sau tru-cut). Anatomopatologul verifică prezența celulelor canceroase în țesutul ganglionar și, dacă există infecție, tipul acesteia (precum tuberculoza). Biopsia este în special indispensabilă în diagnosticul limfomului, deoarece tipul și caracteristicile limfomului pot fi înțelese doar prin examinare anatomopatologică. În mod similar, dacă se suspectează un cancer metastatic, biopsia ganglionului poate identifica tipul celular al tumorii primare. Rezultatele biopsiei ghidează și planificarea tratamentului.

Alte investigații: Rareori sunt necesare teste suplimentare pentru identificarea cauzei unui ganglion mărit. De exemplu, se poate face o cultură din lichidul ganglionar (mai ales în ganglionii supurativi, adică plini cu puroi) sau teste moleculare precum PCR pentru tuberculoză și toxoplasmă. Totuși, în majoritatea cazurilor, etapele de examinare fizică, analize sanguine, imagistică și biopsie sunt suficiente pentru diagnostic.

În urma evaluării, medicul va identifica motivul umflării ganglionilor și va recomanda un plan terapeutic corespunzător. Cum se tratează, așadar, ganglionii umflați? Vom aborda acest subiect în ultima secțiune.

Cum se tratează ganglionii limfatici umflați? Opțiuni terapeutice

Tratamentul ganglionilor umflați trebuie îndreptat în întregime spre cauza subiacentă. Nu există un medicament destinat doar micșorării ganglionului; când cauza dispare, umflătura se retrage de obicei singură. De aceea, se adoptă abordări terapeutice diferite în funcție de cauza identificată la diagnostic:

• Ganglioni umflați din cauza infecției: Deoarece cauza cea mai frecventă este infecția, tratamentul vizează, de obicei, eliminarea acesteia. În infecțiile bacteriene, tratamentul antibiotic este abordarea principală. De exemplu, dacă un abces dentar bacterian a umflat ganglionul, se tratează cu antibiotic adecvat și drenaj; într-o infecție streptococică a gâtului, ganglionii cervicali se micșorează după administrarea antibioticului. În infecțiile virale, antibioticele nu sunt utile. În această situație, tratamentul de susținere și timpul sunt cea mai bună soluție. După ce organismul învinge virusul, ganglionii revin la normal. De exemplu, în răceală se folosesc repausul, consumul de lichide din abundență și, dacă este nevoie, antipiretice; ganglionii se dezumflă și ei în câteva săptămâni. Un abces ganglionar infectat, dacă s-a format (s-a umplut cu puroi), poate necesita evacuare printr-o mică intervenție chirurgicală (drenaj), urmată de antibiotice. În infecțiile fungice sau parazitare se folosesc medicamente antifungice sau antiparazitare. În infecția HIV și alte situații specifice, tratamentul antiviral pentru HIV (ART) poate controla și umflăturile ganglionare.

• Umflarea provocată de boli ale sistemului imunitar: Dacă mărirea ganglionului este cauzată de o boală autoimună precum lupusul sau artrita reumatoidă, prioritatea tratamentului este controlul acestor boli. Când boala este suprimată prin corticosteroizi, imunosupresoare sau agenți biologici prescriși de specialiști, scad și umflăturile ganglionare reactive. De exemplu, dacă inflamația articulară a unui pacient cu artrită reumatoidă regresează sub tratament, se micșorează și ganglionul axilar. Sarcoidoza și alte boli pot răspunde la tratamente care reglează sistemul imunitar (cortizon etc.), cu reducerea dimensiunilor ganglionare.

• În caz de cancer (malignitate): Dacă investigațiile arată că un cancer provoacă umflarea ganglionilor, tratamentul se planifică după tipul și stadiul acelui cancer. Dacă este identificat un limfom, în funcție de subtip (Hodgkin sau non-Hodgkin) și de gradul de extindere, poate fi necesară chimioterapie, imunoterapie și/sau radioterapie. În unele limfoame, opțiunile includ și chimioterapia în doze mari, urmată de transplant de măduvă osoasă (celule stem). În leucemie, chimioterapia este tratamentul principal și, dacă este necesar, se poate recurge la transplant de măduvă osoasă. În metastazele ganglionare ale cancerelor organelor solide, de obicei, printr-o intervenție chirurgicală sunt îndepărtate atât tumora primară, cât și ganglionii afectați (de exemplu, disecția ganglionilor axilari în cancerul mamar). Apoi, prin radioterapie sau chimioterapie, se încearcă distrugerea celulelor rămase. Cu alte cuvinte, în măririle ganglionare provocate de cancer se folosesc tratamente chirurgicale și oncologice îndreptate împotriva cancerului însuși. Deoarece ganglionul poate fi un indicator al evoluției cancerului, oncologii vor continua să urmărească ganglionii corespunzători și după tratament.

• Tratamentul altor cauze: Dacă o reacție adversă medicamentoasă a umflat ganglionul, problema se rezolvă prin oprirea medicamentului și, dacă este necesar, înlocuirea sa (de exemplu, începerea altui antiepileptic în locul fenitoinei). După vaccinare, limfadenopatiile regresează în general spontan în câteva săptămâni; dacă provoacă mult disconfort, se pot folosi analgezice sau antiinflamatoare. În limfadenopatiile idiopatice (fără o cauză identificată), pacientul este urmărit o perioadă; dacă nu apar simptome și umflăturile dispar cu timpul, nu este necesară intervenția.

• Tratament de susținere și simptomatic: Pe lângă tratamentul cauzei, se pot lua măsuri de susținere pentru reducerea disconfortului provocat de ganglionii umflați. Aplicarea de căldură (compresă caldă), prin așezarea unei pânze calde și umede pe regiune, poate reduce într-o anumită măsură durerea și umflătura prin creșterea circulației. Se recomandă comprese calde de 10-15 minute, de câteva ori pe zi. Dacă există durere sau sensibilitate, se pot lua paracetamol (acetaminofen) sau ibuprofen, ca exemple de analgezice/antipiretice fără rețetă. Consumul de lichide din abundență și repausul pot accelera vindecarea prin susținerea rezistenței organismului. Desigur, aceste tratamente de susținere nu elimină cauza subiacentă, dar calmează pacientul și ajută vindecarea, mai ales în umflăturile provocate de infecție.

În concluzie, tratamentul ganglionilor umflați nu se limitează la un singur medicament sau o metodă; depinde în întregime de cauza umflăturii. Este important să deosebim când aceste umflături reprezintă o reacție normală a corpului și când sunt semne de boală. Măririle ganglionare provocate de infecții sunt, în general, temporare și se ameliorează după vindecarea infecției. Totuși, în situații neclare și mai ales când sunt prezente caracteristicile descrise mai sus ca „periculoase”, trebuie să vă adresați neapărat unei unități medicale. Când diagnosticul este precoce, tratamentul oferă de obicei rezultate bune, fie că este vorba de infecție sau de altă boală. Ganglionii, santinelele eroice ale sistemului nostru imunitar, ne transmit semnale importante despre ce se întâmplă în corp; evaluarea lor corectă este esențială pentru sănătate.