Costul ascuns al operației pentru cancer de prostată: regretul pacientului

Potrivit unui sondaj efectuat la 2072 de pacienți, bărbații cu cancer de prostată în stadiu precoce care aleg operația numită prostatectomie radicală pentru cancerul de prostată au o probabilitate mai mare de a-și regreta decizia decât cei care aleg radioterapia sau supravegherea activă.

La 5 ani, 13% dintre bărbații chestionați au regretat tratamentul, proporția variind după tipul acestuia:

• 16% dintre cei operați (183) și-au regretat decizia,
• față de 11% dintre cei care au ales radioterapia (76) și
• 7% dintre cei care au ales supravegherea activă (20).

NOTĂ: Supraveghere activă:  Pentru o persoană cu cancer cu risc scăzut, supravegherea activă poate fi o opțiune bună. Poate fi recomandată celor cu un cancer cu creștere lentă sau cu alte probleme grave de sănătate. Această abordare presupune monitorizarea cancerului prin teste și biopsii regulate. Supravegherea activă este preferată când considerăm că boala nu reprezintă o amenințare imediată, ci un proces care trebuie urmărit în timp.

Motivele regretului

În toate cele 3 grupuri, principalul motiv al regretului a fost sentimentul că, despre riscurile și beneficiile acestor metode și în special despre riscurile operației, nu fuseseră informați pe deplin.

La regretul legat de tratament contribuiau și alți factori:

• neconcordanța dintre așteptările pacientului și rezultatele tratamentului, atât în privința eficacității, cât și a reacțiilor adverse,
• disfuncția erectilă,
• incontinența urinară și
• rezultatele funcționale raportate de pacienți, inclusiv disfuncția intestinală.

Studiul a fost publicat online la 18 noiembrie 2021 în JAMA Oncology.

Acest studiu oferă dovezi puternice privind necesitatea informării detaliate despre intervențiile medicale și a deciziei comune asupra tratamentului.

Având în vedere potențialul de a îmbunătăți calitatea vieții și de a reduce regretul decizional, medicii trebuie să aloce timp pentru a evalua și aborda preocupările pacienților legate de tratament.

Detaliile studiului

Bărbații chestionați fuseseră diagnosticați cu cancer de prostată cu risc scăzut în diferite centre din SUA, între ianuarie 2011 și decembrie 2012.

Participanții erau membri ai studiului de Analiză Comparativă a Eficacității Chirurgiei și Radioterapiei (CEASAR), inițiat cu zece ani înainte în principal pentru a compara eficacitatea operației și a iradierii.

Vârsta mediană la diagnostic era 64 de ani. Pacienții cu radioterapie (32%) erau mai vârstnici, aveau mai multe comorbidități (boli asociate) și un cancer de prostată cu risc ușor mai mare decât cei operați (55%). Bărbații care alegeau supravegherea activă (13%) erau de obicei mai vârstnici decât cei operați, dar mai tineri decât cei din grupul de radioterapie, și aveau mai frecvent boală cu risc scăzut.

Autorii au folosit expresii precum:

„Cu un alt tratament aș fi fost într-o situație mai bună”,

„Cred că tratamentul a fost greșit”,

„Dacă aș fi putut, aș fi ales un alt tratament”,

„Aș vrea să îmi pot schimba părerea despre tratamentul ales” într-un chestionar pentru a măsura regretul pacienților.

Pacienții cu cancer de prostată chestionați au fost evaluați la 6 luni, 1 an, 3 ani și 5 ani după diagnostic. La anul 5, rata de răspuns la sondaj a fost 71%.

După ajustarea pentru diferențele inițiale, bărbații operați aveau, față de cei care aleseseră supravegherea activă, la 5 ani o probabilitate de două ori mai mare de a-și regreta decizia.

Deloc surprinzător, regretul era mult mai frecvent la bărbații care considerau că tratamentul lor fusese mult mai puțin eficient și reacțiile adverse mult mai severe decât se așteptaseră.

Interesant este că decizia participativă și sprijinul social păreau să protejeze împotriva regretului.

Autorii au remarcat că, potrivit recomandărilor Rețelei Naționale Comprehensive pentru Cancer din SUA, multor bărbați cu risc scăzut operați sau iradiați în trecut li s-ar putea recomanda astăzi supravegherea activă.

Totuși, o informare îmbunătățită la diagnostic și înaintea tratamentului, inclusiv identificarea valorilor și priorităților pacientului, poate reduce regretul acestor pacienți.