Importanța momentului administrării olaparibului în cancerul mamar incipient cu mutații BRCA

BRCA1 sau BRCA2 reprezintă gene în care o mutație ereditară expune femeile purtătoare unui risc mai mare de cancere mamare cu evoluție agresivă, în special cancer mamar triplu negativ (CMTN). Deși au fost dezvoltate terapii țintite suplimentare chimioterapiei clasice, creșterea răspunsului și prelungirea supraviețuirii rămân nevoi importante. Aici se remarcă inhibitorii PARP (în special olaparib), care țintesc sistemul de reparare a ADN-ului, printre tratamentele promițătoare.

Cu rezultate publicate la 13 mai 2025 în  Nature Communications , studiul PARTNER a adus o abordare inovatoare, investigând modul în care momentul administrării olaparibului neoadjuvant (înainte de operație), împreună cu chimioterapia, influențează succesul tratamentului.

Rezumatul studiului PARTNER: ce s-a investigat?

PARTNER este un studiu clinic randomizat de fază II/III, desfășurat în 23 de centre din Regatul Unit, care a inclus femei cu cancer mamar în stadiu incipient și mutații BRCA1/2.

Obiectivul a fost stabilirea momentului în care adăugarea olaparibului la chimioterapie ar fi mai eficientă și mai sigură.

Grupurile de paciente:

• Brațul experimental (gap schedule): Olaparibul a fost început la 48 de ore după chimioterapie.

• Brațul de control: A fost administrată numai chimioterapia standard.

• Brațul anulat (non-gap schedule): Olaparibul a fost început cu 2 zile înainte de chimioterapie.

Rata răspunsului patologic complet

Nu a fost identificată o diferență semnificativă între cele două grupuri în privința obiectivului primar, rata „răspunsului patologic complet (pCR)”:

• Braț experimental: 64,1% (25/39)

• Braț de control: 69,8% (30/43)

• Valoarea p = 0,586

Așadar, acest moment al administrării olaparibului nu a produs o diferență directă în eliminarea completă a cancerului.

Dar datele de supraviețuire sunt mult mai impresionante!

Deși ratele pCR au fost similare, grupul care a primit olaparib a prezentat avantaje clare în privința supraviețuirii:

La urmărirea de 36 de luni:

• Supraviețuirea fără evenimente (EFS):

  • Braț experimental: 96,4%

  • Braț de control: 80,1%

  • p = 0,04

• Supraviețuirea globală (OS):

  • Braț experimental: 100%

  • Braț de control: 88,2%

  • p = 0,04

• Supraviețuirea specifică cancerului mamar:

  • Braț experimental: 100%

  • Braț de control: 88,2%

  • p = 0,04

Aceste rezultate arată că protocolul „gap schedule”, adică începerea olaparibului la 48 de ore după chimioterapie, are un efect puternic asupra prelungirii vieții.

Importanța momentului: de ce face diferența o așteptare de 48 de ore?

Experimentele pe modele preclinice au arătat că olaparibul administrat imediat după chimioterapie crește toxicitatea medulară, însă o întârziere de 48 de ore reduce toxicitatea, menținând efectul antitumoral. Când aceste constatări au fost transpuse în clinică:

• Dacă olaparibul este început înainte (brațul anulat): supraviețuirea scade

• Dacă olaparibul este început după (brațul experimental): supraviețuirea crește

Profil de siguranță și efecte adverse

• Rata efectelor adverse grave (≥ grad 3) a fost de 76,9% în brațul experimental și de 60,0% în brațul de control.

• Ratele întreruperii din cauza tratamentului au fost însă similare: 7,7% în brațul experimental și 8,9% în cel de control.

• Scorurile calității vieții nu au diferit semnificativ între cele două grupuri.

Răspuns patologic ≠ supraviețuire?

Una dintre cele mai interesante constatări a fost că obținerea sau nu a pCR nu a prezis rezultatele de supraviețuire. Și unele paciente fără pCR au avut supraviețuire îndelungată. Aceasta sugerează că pCR ar putea să nu fie un biomarker suficient, în special la pacientele cu mutații BRCA.

Comentariu clinic și științific

• Momentul optim de administrare a olaparibului poate constitui un exemplu nu numai pentru pacientele cu mutații BRCA, ci și pentru alte combinații care includ inhibitori PARP.

• Strategia poate aduce avantaje și în privința păstrării fertilității la pacientele tinere, reducerii toxicității pe termen lung și scurtării duratei tratamentului.

• În plus, se consideră că biomarkeri diferiți de pCR (de exemplu, monitorizarea ctDNA în timpul tratamentului) ar putea permite în viitor o selecție mai bună a pacientelor.

Concluzie: momentul contează enorm

Studiul PARTNER a arătat că, la femeile cu cancer mamar incipient și mutații BRCA1/2, începerea olaparibului la 48 de ore după chimioterapie poate crește semnificativ supraviețuirea. Rezultatul subliniază cât de important este momentul administrării chimioterapiei și a agenților țintiți.

Această constatare, care trebuie confirmată prin studii mai mari, are potențialul de a schimba practica clinică.