Mergi la conținut
Prof. Dr. Mustafa Özdoğan · Medic oncolog

Încă nu avem un vaccin pentru Covid-19! Dar care este situația imunității de grup?

Încă nu avem un vaccin pentru Covid-19! Dar care este situația imunității de grup?

Imunitatea de grup (herd immunity) este un concept esențial pentru controlul unei epidemii. Imunitatea de grup arată că, pentru ca marile epidemii provocate de un microorganism contagios să se oprească, o parte a populației (de exemplu, 60%) trebuie să dobândească imunitate, fie prin depășirea infecției naturale, fie prin vaccinare. Întrebarea esențială în actuala pandemie de COVID-19 este cum, când și cu ce preț va fi obținută imunitatea de grup.

Imunitatea de grup este atinsă atunci când o persoană infectată dintr-o populație generează, în medie, mai puțin de un caz secundar , ceea ce corespunde, în absența intervențiilor, scăderii numărului efectiv de reproducere R0 (adică numărul mediu de persoane infectate de un caz) sub 1.

Majoritatea estimărilor pentru R0 se situează, fără un model geografic clar, în intervalul 2,5 - 4 . R0 = 3, așa cum a fost estimat pentru Franța, ar presupune ca 67% din populație să dezvolte imunitate pentru a atinge pragul imunității de grup pentru SARS-CoV-2. De asemenea, din egalitatea 1 rezultă că, în absența imunității de grup, intensitatea măsurilor de distanțare socială necesare pentru a controla transmiterea scade pe măsură ce imunitatea populației crește. De exemplu, la R0 = 3, pentru a limita răspândirea, ratele de transmitere trebuie reduse cu 67% dacă populația este complet susceptibilă, dar numai cu 50% dacă o treime din populație este deja imună.

Rolul persoanelor care transmit infecția unui număr foarte mare de oameni

Există situații în care, înainte ca imunitatea populației să reducă R0sub 1, poate fi atinsă imunitatea de grup. De exemplu, dacă anumite persoane au o probabilitate mai mare de a se infecta și de a transmite infecția deoarece au mai multe contacte, acești supertransmițători (supertransmițător / superpurtător / superrăspânditor: o persoană infectată care transmite agentul unei boli contagioase unui număr de persoane susceptibile mult mai mare decât cel așteptat) se vor infecta, cel mai probabil, primii. Prin urmare, proporția persoanelor susceptibile se epuizează rapid din cauza superrăspânditorilor, iar viteza transmiterii încetinește. Totuși, cuantificarea efectului acestui fenomen în contextul COVID-19 rămâne dificilă. 

R0 = 3: Britton și colaboratorii au arătat că, dacă iau în calcul tiparele contactelor specifice vârstei (de exemplu, persoanele de >80 de ani au mult mai puține contacte decât cele de 20-40 de ani), pragul imunității de grup scade de la 66,7% la 62,5%. În plus, dacă presupunem că numărul contactelor diferă considerabil între persoanele din aceeași grupă de vârstă, imunitatea de grup ar putea fi atinsă cu numai 50% imunitate în populație.

Dacă superrăspândirea este determinată de evenimente, nu de persoane, sau dacă măsurile de control reduc ori modifică grupul potențialilor superrăspânditori, efectul asupra imunității de grup poate fi limitat . Un alt factor care ar putea contribui la un prag mai mic al imunității de grup pentru COVID-19 este rolul copiilor în transmiterea virală. Primele rapoarte au constatat că, în special sub vârsta de 10 ani, copiii ar putea fi mai puțin susceptibili și mai puțin contagioși decât adulții; în acest caz, ei ar putea fi excluși parțial din calculul imunității de grup.

Poate fi estimat nivelul imunității populației?

Imunitatea populației este estimată, de obicei, prin studii transversale pe eșantioane reprezentative, folosind imunitatea umorală (nivelurile anticorpilor), măsurată prin teste serologice. Studiile realizate în țări afectate timpuriu de pandemia de COVID-19, precum Spania și Italia, arată că pozitivitatea anticorpilor (IgG) la nivel național variază între 1% și 10%, iar în zonele urbane puternic afectate vârfurile sunt de aproximativ 10-15% . Interesant este că aceste valori sunt în concordanță cu estimările anterioare ale modelelor matematice, bazate pe numărul de decese raportat în statisticile naționale și pe estimările ratei mortalității prin infecție. 

Unii au susținut că imunitatea umorală nu surprinde întregul spectru al imunității protectoare împotriva SARS-CoV-2 și că primul val epidemic a produs un nivel de imunitate mai ridicat decât cel măsurat prin studiile transversale ale anticorpilor. Într-adevăr, reactivitatea celulelor T a fost documentată în rândul contacților pacienților în absența imunității umorale detectabile, deși caracterul protector și durata răspunsului observat nu sunt cunoscute.

O altă necunoscută este dacă imunitatea preexistentă față de coronavirusurile mai vechi, care provoacă răceala obișnuită, ar putea oferi un anumit grad de protecție încrucișată. În numeroase studii, la persoanele susceptibile la SARS-CoV-2, într-o proporție de 20-50%au fost raportate celule T cu reactivitate încrucișată. Totuși, dacă aceste celule T pot preveni infecția cu SARS-CoV-2 sau pot proteja împotriva unei forme grave de boală nu s-a stabilit.

Rapoartele preliminare ale studiilor la copii arată că, între infecțiile anterioare cu coronavirusuri sezoniere și susceptibilitatea la infecția cu SARS-CoV-2, nu există o asociere. În mod evident, în timpul focarului de SARS-CoV-2 de pe portavionul Charles de Gaulle nu a fost observată o imunitate sterilizantă prin protecție încrucișată; acolo, 70% dintre marinarii adulți tineri s-au infectat înainte ca focarul să se oprească.

Când se va termina?

Ținând cont de aceste aspecte, există foarte puține dovezi că răspândirea SARS-CoV-2 s-ar putea opri în mod natural înainte ca cel puțin 50% din populație să dobândească imunitate. O altă întrebare este ce trebuie făcut pentru a ajunge la 50% imunitate în populație (imunitatea față de coronavirusurile sezoniere este, de obicei, relativ scurtă). În prezent, despre imunitatea dobândită natural împotriva SARS-CoV-2 nu știm cât durează aceasta, în special la persoanele cu forme ușoare de boală, și câte episoade de reinfectare ar putea apărea înainte de obținerea unei imunități solide. Însă există dovezi că nivelul anticorpilor după infecția cu Covid-19 scade rapid începând din luna 1 și că o persoană se poate îmbolnăvi din nou de Covid-19 în jurul lunii 2. Acesta este un avertisment important că, și după ce o persoană s-a infectat și a trecut prin boală, nu trebuie să renunțe la măsurile de precauție.

Totuși, reinfectarea a fost documentată cu certitudine până acum numai într-un număr foarte limitat de cazuri și nu este clar dacă este un fenomen rar sau va deveni unul frecvent. De asemenea, nu se știe cum va influența o infecție anterioară evoluția bolii la reinfectare și dacă un anumit grad de imunitate preexistentă afectează transmiterea și contagiozitatea virală.

Care este situația în alte pandemii?

În pandemiile de gripă, imunitatea de grup este obținută, de obicei, după două până la trei valuri epidemice, fiecare dintre acestea fiind întrerupt prin intervenții precum protecția încrucișată dobândită prin imunitatea față de virusul gripal sezonier obișnuit sau, mai rar, față de virusuri gripale întâlnite anterior, precum și cu ajutorul vaccinurilor, atunci când sunt disponibile. Rata estimată a mortalității prin infecție este de 0,3-1,3% pentru COVID-19, costul atingerii imunității de grup prin infecție naturală ar fi foarte mare, mai ales în absența unui management îmbunătățit al pacienților și a unei protecții optime a persoanelor cu risc de complicații grave.

Presupunând un prag optimist al imunității de grup de 50% pentru țări precum Franța și SUA, acest lucru ar însemna 100.000–450.000, respectiv 500.000–2.100.000 de decese. Bărbații, vârstnicii și persoanele cu boli asociate sunt afectați disproporționat; pentru cei de peste 60 de ani, rata mortalității prin infecție este de 3,3% , iar persoanele cu diabet, boli de inimă, boli respiratorii cronice sau obezitate au rate ale mortalității crescute . Efectul așteptat ar fi mult mai mic în populațiile tinere.

Care este rolul vaccinului?

Un vaccin eficace oferă calea cea mai sigură spre atingerea imunității de grup. În septembrie 2020, numărul vaccinurilor anti-SARS-CoV-2 care ajunseseră în faza III era de 11; prin urmare, este posibil ca unele să devină disponibile la începutul anului 2021, dar siguranța și eficacitatea lor nu au fost încă stabilite. Având în vedere că producția și distribuția unui vaccin vor fi inițial limitate, chiar și în societățile cu acces larg la vaccin va fi importantă prioritizarea persoanelor cu risc de morbiditate gravă. 

Vaccinurile sunt deosebit de potrivite pentru crearea imunității de grup , deoarece distribuția lor poate viza grupurile foarte expuse la virus, precum personalul medical sau persoanele care au contacte frecvente cu clienții. În plus, deși se anticipează că vaccinurile ar putea fi mai puțin eficace la persoanele în vârstă , decesele pot fi prevenite prin prioritizarea populațiilor foarte vulnerabile. Prin urmare, vaccinurile ar putea avea un efect mult mai mare decât imunitatea dobândită natural asupra reducerii circulației virale, în special dacă imunitatea protectoare dobândită natural are nevoie de consolidare prin reinfectări (dacă este necesar, vaccinurile pot oferi în mod curent această consolidare). În plus, având în vedere numărul tot mai mare de rapoarte privind complicațiile pe termen lung chiar și după forme ușoare de COVID-19, este probabil ca vaccinurile să ofere o opțiune mai sigură și persoanelor care nu sunt clasificate ca având risc.

Pentru țările din emisfera nordică, toamna și iarna care urmează vor fi dificile din cauza intensificării probabile a circulației virale, așa cum s-a observat recent în emisfera sudică odată cu revenirea sezonului rece. În acest stadiu, numai intervențiile nefarmacologice , precum distanțarea socială, izolarea bolnavilor, măștile faciale și igiena mâinilor, s-au dovedit eficace în controlul circulației virusului și, prin urmare, trebuie aplicate cu strictețe .

Eventualele medicamente antivirale care reduc încărcătura virală și, prin urmare, transmiterea, sau tratamentele care previn complicațiile și decesele ar putea deveni importante pentru controlul epidemiei în lunile următoare. Acestea sunt mijloacele de care dispunem până când vor fi disponibile vaccinurile care ne vor permite să atingem imunitatea de grup în cel mai sigur mod posibil.

Surse

Fontanet, A., Cauchemez, S. COVID-19 herd immunity: where are we?. Nat Rev Immunol 20, 583–584 (2020).

Cerere de programare

IA DROZDOGAN

Să explorăm acest articol împreună

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

IA DROZDOGAN

Asistentul Drozdogan

Încă nu avem un vaccin pentru Covid-19! Dar care este situația imunității de grup?

Pune întrebări despre articol și citește răspunsurile alături de sursele publicate pe site.

Informații despre conversație și confidențialitate

Asistentul Drozdogan răspunde în această conversație. Administratorii autorizați o pot verifica pentru calitate. Nu divulga informații personale.

Răspunsurile folosesc infrastructura OpenAI. Întrebările și răspunsurile sunt prelucrate de acel serviciu; conversațiile sunt stocate pe site-ul nostru. Nu divulga date de identificare, de contact sau informații personale de sănătate.

0 / 1000

Doar pentru informare; fără diagnostic personal sau recomandări de tratament.

Articole conexe

Explorează alte articole despre acest subiect.

Rămâi informat

Primește articole noi și noutăți științifice prin email.

Google Analytics funcționează pe paginile publice independent de această fereastră și poate utiliza cookie-uri analitice. Alegerea de aici controlează doar serviciile externe.