Ce este limfocitul T? Cheia tratamentelor sistemului imunitar

Când mecanismele de imunitate înnăscută ale organismului nu sunt suficiente pentru a combate agenții dăunători, sistemul imunitar dobândit (adaptativ) intră în acțiune. Responsabile pentru imunitatea dobândită sunt limfocitele. Există 3 tipuri principale de limfocite: 

• Limfocitul B: participă la răspunsul umoral (lichidian) al sistemului imunitar dobândit prin anticorpii pe care îi produce.
• Limfocitul T: participă la răspunsul celular al sistemului imunitar dobândit prin efectele sale de distrugere directă și de reglare a celorlalte celule ale sistemului imunitar.
• Limfocitul natural ucigaș (natural killer, NK): distruge celulele infectate și celulele tumorale marcate cu anticorpi și are un rol în sistemul imunitar înnăscut.

Dintre aceste celule ale sistemului de apărare, în special celulele T ocupă un loc aparte în procesele canceroase și în noua generație de imunoterapiiîn care au o importanță deosebită.

Ce este limfocitul T?

Celulele T, care au un rol în apărarea celulară a sistemului imunitar dobândit, se diferențiază, la fel ca toate celulele sanguine din organism, din celulele stem ale măduvei osoase.

În prima etapă a diferențierii se formează celulele T precursoare (precursor), care și-au pierdut parțial proprietățile de celule stem. Dacă celulele T precursoare nu ajung în timus, se transformă în celule NK. Celulele care ajung în timus se diferențiază în două tipuri: celule T citotoxice (CD8+) și celule T helper (CD4+).

Care sunt tipurile de limfocite T? Cum recunosc celulele T antigenele?

Antigenele străine pot fi recunoscute numai dacă sunt prezentate pe proteinele MHC ale celulelor prezentatoare de antigen, de către celulele T prin receptorii lor. Celulele T citotoxice (ucigașe) recunosc antigenul prezentat de proteina MHC din clasa-1 a unei celule normale a organismului. Celulele T helper recunosc antigenul prezentat de proteina MHC din clasa-2. Antigenul rezultat după degradarea agentului patogen în interiorul celulei se asociază cu proteina MHC intracelulară și este încorporat în membrana celulară sub forma unui complex.

În timp ce proteina MHC din clasa-1 se găsește în toate celulele nucleate, MHC din clasa-2 se găsește numai în celulele prezentatoare de antigen. Celulele T citotoxice care recunosc antigenul secretă perforină, determinând formarea unor pori în membrana celulei infectate. O altă cale este activarea mecanismului de apoptoză al acelei celule, provocându-i moartea. Celulele T helper secretă citokine pentru a stimula celelalte celule ale sistemului imunitar sau se leagă de celulele B, determinând transformarea acestora în celule plasmatice care produc anticorpi specifici antigenului respectiv. Toate aceste mecanisme se reunesc și formează imunitatea celulară, ultima linie de apărare după pătrunderea agentului patogen în celulă.

Cel mai avansat exemplu de utilizare a celulelor T în cancer: tratamentul celular CAR-T, un medicament viu

"Chimeric Antigen Receptors" (receptori antigenici himerici) reprezintă expresia ale cărei inițiale stau la baza terapiei celulare CAR-T, o formă complet personalizată de tratament. Celulele T ale pacientului sunt instruite prin tehnici genetice să atace celula canceroasă. Mai întâi, dintr-o probă de sânge prelevată de la pacient sunt izolate celulele T. În laborator, în celulele T sunt transferate gene care le permit să recunoască antigenele de pe suprafața celulelor canceroase. Ulterior, celulele T modificate genetic sunt trimise înapoi pacientului. Producerea acestui medicament personalizat durează aproximativ 3 săptămâni.

Deoarece presupune trimiterea de celule vii în organism, acest tratament se numește și medicament viu datorită acestei caracteristici.

În 2010, la vârsta de 5 ani, a fost diagnosticată cu leucemie limfoblastică acută; prin povestea lui Emily Whitehead întreaga lume oncologică a auzit de tratamentele CAR-T.

Imaginea articolului: sunt reprezentate celule T care atacă o celulă canceroasă.