O nouă țintă în tumorile cerebrale – gena TUG1, care controlează stresul replicării ADN-ului

Tumorile cerebrale, în special glioblastoamele, sunt printre cancerele cel mai greu de tratat. Un nou studiu a arătat că gena Taurine Upregulated Gene 1 (TUG1) are un rol esențial în capacitatea celulelor canceroase de a face față stresului de replicare. Studiul ar putea oferi o strategie terapeutică potențială împotriva tumorilor cerebrale agresive.

Replicarea este procesul de copiere sau multiplicare a ADN-ului în timpul diviziunii celulare. Molecula de ADN dublu catenar se separă, iar fiecare catenă este folosită ca matriță pentru formarea unei noi catene. Rezultă două molecule de ADN dublu catenar identice genetic. La diviziune, acestea sunt distribuite celor două celule noi, astfel încât fiecare să primească un set complet de informații genetice. Replicarea este esențială pentru păstrarea și transmiterea informației genetice către celulele noi.

Legătura esențială dintre gena TUG1 și stresul de replicare

Un nou studiu a elucidat modul în care celulele canceroase fac față stresului de replicare și rolul genei Taurine Upregulated Gene 1 (TUG1). Folosind un medicament care vizează TUG1, cercetătorii au putut controla creșterea tumorilor cerebrale la șoareci. Aceasta ar putea fi o strategie potențială împotriva tumorilor cerebrale agresive, precum glioblastoamele.

Potențialul de a deveni un tratament

„Aceste rezultate pot fi transpuse în noi aplicații medicamentoase, deoarece TUG1 este puternic exprimată în glioblastom”, afirmă, referindu-se la studiul publicat în Nature Communications, profesorul Yutaka Suzuki, investigatorul principal al cercetării.

Cercetătorii au dezvoltat cu succes un medicament experimental numit TUG1-DDS, care vizează selectiv TUG1. Acesta, în special administrat împreună cu tratamentul standard cu temozolomidă, a inhibat semnificativ creșterea tumorii și a îmbunătățit șansele de supraviețuire.

Cum folosesc celulele canceroase replicarea ADN-ului

Celulele canceroase întorc procesele celulare normale în avantajul lor, creând un mediu favorabil creșterii cancerului. Chiar și procesele fundamentale, precum replicarea, sunt folosite în beneficiul cancerului.

Stresul de replicare și instabilitatea genomică

Celulele canceroase își îmbunătățesc condițiile perturbând procesul natural de replicare a ADN-ului. În mod normal, la fiecare replicare pot apărea diferite erori, precum rupturi sau împerecheri greșite. Prin manipularea replicării, celulele canceroase pot genera stres de replicare (RS). Acest stres duce la ruperea catenelor și la creșterea cantității de ADN monocatenar neîmperecheat, provocând instabilitate genomică ce poate susține creșterea tumorii.

Trebuie însă precizat un aspect: stresul de replicare nu este declanșat numai de celulele canceroase; poate apărea și în celulele normale, dar cele canceroase îl pot folosi în avantajul lor.

ARN-uri codante care nu sunt lungi (lncRNA) și TUG1

Celulele canceroase apelează la ARN-uri codante care nu sunt lungi (lncRNA) pentru a-și repara leziunile ADN și a elimina buclele R nedorite. Cercetătorii au identificat rolul lncRNA TUG1.

1. ARN-uri codante care nu sunt lungi (lncRNA): sunt molecule de ARN care nu codifică proteine, dar ajută la reglarea proceselor celulare.
2. Repararea propriilor leziuni ADN și eliminarea buclelor R: celulele canceroase folosesc lncRNA pentru a repara leziunile ADN și a elimina structurile hibride ADN:ARN numite bucle R. Acestea pot crea probleme în timpul replicării, de aceea controlul lor este important.
3. Rolul lncRNA TUG1: cercetătorii au descoperit că o lncRNA numită TUG1 are un rol important în acest proces. TUG1 contribuie la repararea leziunilor ADN și la controlul buclelor R.
4. Proteinele DHX9 și RPA32: aceste două proteine acționează împreună cu lncRNA TUG1 pentru a suprima buclele R. Astfel, cele trei molecule pot controla împreună buclele R potențial dăunătoare.

Pe scurt, celulele canceroase folosesc lncRNA TUG1 și proteinele DHX9 și RPA32 pentru a repara leziunile ADN și a elimina buclele R. Mecanismul le ajută să rezolve problemele care pot apărea în timpul replicării ADN-ului.

Concluzie: există speranță și pentru alte tipuri de cancer

S-a constatat că inhibitorii TUG1 sunt eficienți și în alte cancere, precum cel pancreatic și cel ovarian. Prin urmare, noul candidat terapeutic TUG1-DDS ar putea fi eficient și în alte tipuri de cancer care exprimă TUG1.

Studiul oferă o strategie terapeutică potențială împotriva tumorilor cerebrale agresive și deschide noi perspective pentru tratamentul cancerului.