Stresul posttraumatic la apropiații pacienților oncologici: o epidemie tăcută?

În fiecare an, milioane de oameni își îngrijesc apropiații care luptă cu cancerul. Acest proces reprezintă o povară psihologică majoră atât pentru pacienți, cât și pentru membrii familiei și prietenii care îi îngrijesc. O analiză științifică recent publicată a arătat că, dintre adulții care îngrijesc pacienți oncologici, mai mult de 15% dezvoltă tulburare de stres posttraumatic (TSPT) . În special la apropiații pacienților cu cancere ale capului și gâtului sau cu leucemie acută, proporția poate ajunge la 37%!

Publicat la 14 martie 2025 în revista Archives of Gerontology and Geriatrics Plus , acest studiu remarcabil aduce în atenție sănătatea mintală a unui grup invizibil, dar esențial în lupta cu cancerul: persoanele care îngrijesc pacienții.

Persoanele care îngrijesc pacienții sunt încă neglijate în oncologia psihosocială

Apropiații persoanelor tratate pentru cancer le sunt alături într-un proces dificil de îngrijire, care durează uneori luni sau chiar ani. Totuși, adesea nu primesc suficient sprijin din partea serviciilor de oncologie psihosocială. Autoarea principală, asistenta socială Elizaveta Klekovkina, afirmă:

„Persoanele care îngrijesc pacienții sunt încă în mare măsură neglijate în oncologia psihosocială, iar majoritatea nu primesc sprijinul necesar.”

Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT): povara invizibilă

Cercetătorii au analizat 23 de studii despre simptomele stresului posttraumatic la adulții care îngrijesc pacienți oncologici. Majoritatea au fost limitate de eșantioane mici, lipsa diversității rasiale și de gen .

Rezultatele sunt frapante:

• Dintre persoanele care îngrijesc pacienți oncologici, peste 15%îndeplinesc criteriile pentru TSPT.

• La persoanele care îngrijesc pacienți cu cancer al capului și gâtului sau cu leucemie acută , proporția ajunge până la 37% .

• Cele mai frecvente simptome sunt: gândurile intruzive (flashbackuri) și starea de alertă excesivă (hipervigilență).

• Însă, spre deosebire de alte traume, comportamentul de evitare este aproape imposibil pentru persoana care îngrijește pacientul. Aceasta este implicată în procesul de îngrijire și nu se poate desprinde de el.

Ce factori cresc riscul de TSPT?

Studiul a identificat și diverși factori individuali și legați de pacient care cresc riscul apariției TSPT:

• Probleme de sănătate mintală preexistente (depresie, anxietate etc.)

• O rețea redusă de sprijin social

• Povara intensă a îngrijirii

• Factori legați de starea pacientului:

  • Gravitatea bolii

  • Povara simptomelor

  • Percepția probabilității de deces

Coautoarea studiului, asistenta socială Maya Stern, subliniază:

„Identificarea acestor factori de risc ne permite să dezvoltăm intervenții țintite pentru prevenirea și reducerea stresului traumatic la persoanele care îngrijesc pacienții.”

Efectele pe termen lung ale traumei și nevoia urgentă de cercetare

Studiul atrage atenția și asupra unei lacune importante: cercetările din acest domeniu sunt puține și limitate metodologic. Această situație împiedică dezvoltarea unor practici preventive și bazate pe dovezi științifice pentru sănătatea mintală a persoanelor care îngrijesc pacienții.

Dr. Carmine Malfitano, unul dintre coautori, afirmă:

„Ne-a surprins numărul atât de mic de studii despre stresul traumatic la persoanele care îngrijesc adulți cu cancer. Sunt necesare urgent noi cercetări pentru a acoperi această lacună și a integra sprijinul pentru îngrijitori în serviciile oncologice.”

Intervenția precoce este vitală: screeningul trebuie să devină proactiv

Studiul subliniază și că neglijarea stresului traumatic la persoanele care îngrijesc pacienții poate afecta pe termen lung atât sănătatea mintală, cât și pe cea fizică . Mai ales în momente-cheie precum diagnosticul, recidiva sau schimbarea tratamentului, intervenția precoce și programele de sprijin sunt vitale.

Prof. dr. Esme Fuller-Thomson, una dintre autoarele de la finalul listei de autori, rezumă astfel:

„Frecvența atât de mare a TSPT la persoanele care îngrijesc adulți cu cancer arată că acestea trebuie să beneficieze de sprijin precoce, încă de la diagnostic.”

Concluzie: cancerul afectează întreaga familie, nu doar pacientul

Această analiză amplă transmite un apel important comunității oncologice: Lupta cu cancerul este atât medicală, cât și psihosocială. În această luptă trebuie protejat nu doar pacientul, ci și persoanele care îl îngrijesc. Pentru prevenirea problemelor mintale grave, precum TSPT, sunt esențiale investiții mai mari în screening, intervenție precoce și programe de sprijin psihosocial.