Tratamentele oncologice moderne scriu adevărata poveste a istoriei.. Cei trei mușchetari strălucitori ai tratamentelor oncologice: Ipilimumab (Atos), Nivolumab (Porthos), Pembrolizumab (Aramis)

Alexandre Dumas a lăsat o amprentă în minți și inimi prin eroii creați, ducând istoria unei epoci dincolo de realitate. Aceste noi evoluții din oncologie, cu molecule noi care amintesc de acest trio și chiar de D'Artagnan, par să îi transmită lui Dumas: noi scriem o adevărată poveste de succes în spiritul celor trei mușchetari.
Să vedem împreună ce sunt aceste noi tratamente și ce rază de speranță oferă pacienților noștri.
În cercetările desfășurate de aproape 100 de ani în domeniul tratamentului cancerului, obiectivul au fost metodele care ucid direct celula canceroasă. Însă puterea sistemului imun (sistemul de apărare), unul dintre cele mai importante mecanisme prin care corpul se protejează, a fost ignorată sau insuficiența sa a fost pusă pe seama puterii celulei canceroase. Sistemul nostru imun este ca un cuțit cu două tăișuri. Când funcționează excesiv și necontrolat, apar boli însoțite de leziuni ale diverselor organe, pe care le putem descrie ca exces imun. Când funcționează insuficient, apar situații nefavorabile, de la infecții până la predispoziție la cancer.
În anii 1990, când oamenii de știință își pierduseră speranța privind dezvoltarea unor medicamente care să combată cancerul prin intermediul sistemului imun, prof. James Allison a fost unul dintre cercetătorii care nu au renunțat. În timp ce era director al Laboratorului de Cercetare a Cancerului de la UC Berkeley, la sfârșitul anilor 1990, o moleculă biologică specială numită CTLA-4 i-a atras atenția. Allison și colaboratorii săi au demonstrat că această moleculă, aflată pe cele mai importante celule ale sistemului imunitar, numite celule T, acționează prin frânarea (inhibarea) activității lor. Se știa că celulele T au un rol critic în organizarea atacului sistemului imunitar. Curioși ce beneficiu ar aduce înlăturarea acestei inhibiții în tratamentul cancerului, cei trei au început să lucreze pe modele de șoareci cu cancer. Într-un articol publicat în 1996, Jim Allison, Max Krummel și Dana Leach au arătat că, la șoarecii la care activarea CTLA-4 era blocată printr-un anticorp, creșterea tumorii putea fi eliminată. Acest studiu a inspirat noile medicamente revoluționare dezvoltate și cunoscute drept regulatori ai punctelor de control imun. După această evoluție, medicamentul numit Ipilimumab (YERVOY), un tip de anticorp (asemănător unui vaccin) cu proprietăți de blocare a CTLA-4, a fost utilizat la pacienți cu melanom malign, un cancer de piele în stadiu avansat cu evoluție extrem de agresivă. Studiile clinice timpurii pe oameni au avut succes și au arătat că YERVOY contribuie semnificativ la prelungirea vieții în melanomul malign avansat (metastatic), iar rezultatele favorabile au fost publicate în 2010 în New England Journal of Medicine, una dintre cele mai respectate reviste științifice.
După medicamentele țintite dezvoltate împotriva celulei canceroase, acest studiu a adus o nouă revoluție și, odată cu aceasta, o poveste de succes. Pornind de la aceste informații, au fost identificate noi mecanisme de frânare care ar putea mobiliza sistemul imun doborât al pacientului cu cancer. PD-1 este cunoscut și ca proteina morții celulare programate și este un receptor aflat pe suprafața celulei. Ligandul de natură proteică numit PD-L1 se leagă de acest receptor și pune în funcțiune mecanismul de frânare al sistemului imun împotriva cancerului. Cele două medicamente dezvoltate împotriva acestor structuri proteice, Nivolumab (Opdivo) și Pembrolizumab (Keytruda), nu numai că și-au dovedit eficacitatea în melanomul malign, ci și într-un alt tip de cancer extrem de dificil de gestionat, cancerul pulmonar. Această aventură în tratamentul cancerului, începută cu ipilimumab și continuată cu aceste două medicamente noi de tip anticorp dezvoltate împotriva receptorului PD-1, mi-a amintit de amprenta lăsată de cei trei mușchetari în inimi și memorie. Această aventură promițătoare începută în cancerul de piele și cancerul pulmonar pare că va continua și în alte tipuri de cancer.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.