De ce nu putem lăsa telefonul din mână? Lupta tăcută a creierului modern

Este aceasta, într-adevăr, „dependență de telefon”?

În limbajul cotidian, cuvântul „dependență” este folosit frecvent pentru utilizarea smartphone-ului. Literatura științifică preferă însă o formulare mai prudentă: utilizare problematică a smartphone-ului. Nu orice utilizare intensă înseamnă dependență. Folosirea frecventă poate fi normală în contextul muncii, studiilor sau vieții sociale. Problema apare când utilizarea nu poate fi controlată și afectează somnul, atenția, dispoziția și relațiile sociale.

Creierul reacționează cel mai puternic la recompensa incertă

Unul dintre motivele pentru care telefonul este atât de atractiv este că nu știm ce vom întâlni de fiecare dată când îl verificăm. Uneori există un mesaj important, alteori o apreciere, alteori nimic. Această incertitudine este un stimul puternic pentru sistemele cerebrale de învățare prin recompensă.

În neuroștiință, sistemul dopaminergic nu este privit doar ca o „substanță a plăcerii”. Dopamina este legată mai ales de anticipare, învățare, motivație și predicția recompensei . Modelul erorii de predicție a recompensei al lui Wolfram Schultz și al colegilor săi a arătat sensibilitatea creierului la diferența dintre recompensa așteptată și cea obținută. Așadar, creierul nu reacționează doar la recompensă, ci și la posibilitatea unei recompense .

Sunetul unei notificări este mic, dar efectul poate fi mare

Sunetul unei notificări, lumina ecranului sau vibrația nu reprezintă doar o alertă tehnică. În timp, capătă semnificație pentru creier: „Poate mi-a scris cineva”, „Poate s-a întâmplat ceva important”, „Poate pierd o oportunitate”. Notificările nu doar atrag atenția, ci generează anticipare.

Aspectul cel mai remarcabil al acestui ciclu este că nu necesită întotdeauna o recompensă reală. Uneori, chiar dacă nu apare nimic, persoana verifică din nou telefonul. Creierul este deja legat nu doar de recompensă, ci și de posibilitatea ei.

Ați simțit vreodată că telefonul a sunat, deși nu a sunat?

Mulți oameni spun că simt vibrații chiar când telefonul nu este în buzunar sau percep că sună, deși nu a sunat. În literatură, această situație este numită sindromul vibrației fantomă sau sonerie fantomă . De obicei nu este un semn al unei boli grave, dar este un fenomen interesant al vieții moderne, care arată cât de sensibil poate deveni creierul la semnalele telefonului.

Fenomenul este interesant fiindcă creierul poate uneori percepe un stimul mereu așteptat înainte ca acesta să apară efectiv. Telefonul nu mai este deci doar un semnal din lumea exterioară, ci a devenit parte din sistemul de anticipare al minții.

Telefonul nu doar întrerupe atenția; poate face și aprofundarea ei mai dificilă

În timpul utilizării telefonului, creierul schimbă frecvent sarcina: mesaj, știre, videoclip, e-mail, rețele sociale, din nou mesaj. Deși aceste treceri rapide pot da senzația că „fac multe lucruri”, ele pot întrerupe continuitatea necesară atenției profunde.

Telefonul nu doar consumă timp; poate reduce și capacitatea minții de a se implica în profunzime. Chiar când persoana vrea să lucreze, mâna se îndreaptă spre telefon, deoarece creierul s-a obișnuit cu cicluri scurte care oferă recompense rapide.

Telefonul menține creierul activ și la sfârșitul zilei

Au fost raportate asocieri puternice între utilizarea problematică a smartphone-ului și calitatea slabă a somnului. Revizuirile sistematice și meta-analizele arată asocieri cu somnul slab, depresia și anxietatea. Există câteva explicații posibile: lumina ecranului, activarea emoțională, pierderea percepției timpului, prelungirea perioadei petrecute în pat și amânarea orei de somn.

Senzația de „Pierd oare ceva?” întărește atracția telefonului

Verificarea telefonului nu este întotdeauna o căutare a plăcerii; uneori este un comportament pentru reducerea anxietății. Persoana se liniștește pentru scurt timp când verifică: dacă nu există mesaj, spune „bine”; dacă există, „nu l-am ratat”. Dar această ușurare durează puțin, iar ciclul începe din nou.

Acest lucru este asociat în special cu FOMO , adică „fear of missing out”, teama de a pierde ceva. Frica de a rata evenimentele din cercul social, de a nu ști ce se întâmplă, de a răspunde târziu sau de a fi exclus social poate intensifica verificarea telefonului.

Stimularea digitală poate influența sănătatea prin biologia somnului și a stresului

Nu este corect științific să prezentăm utilizarea telefonului ca „provocând cancer” în mod direct. Totuși, utilizarea problematică poate afecta sănătatea generală prin perturbarea somnului, inactivitate, creșterea stresului, expunerea nocturnă la lumină și simptome de depresie și anxietate. Pentru oncologie sunt importante mai ales somnul, ritmul circadian și biologia stresului cronic.

La pacienții cu cancer sau după tratamentul oncologic, utilizarea telefonului are și o altă dimensiune: căutarea permanentă a simptomelor, așteptarea rezultatelor analizelor, șederea îndelungată pe forumuri de sănătate și citirea scenariilor negative pot amplifica anxietatea. Acest lucru seamănă cu ciclul anxietății digitale de sănătate descris anterior drept „cybercondrie”.

Ruperea ciclului, nu abandonarea telefonului

Smartphone-urile au devenit instrumente indispensabile ale vieții. Obiectivul realist nu este deci „renunțarea completă la telefon”. Obiectivul principal este să nu permitem telefonului să controleze atenția, somnul și dispoziția.

Acest articol are scop de informare medicală. Utilizarea telefonului în sine nu înseamnă o boală psihiatrică sau dependență. Însă, dacă afectează semnificativ somnul, atenția, dispoziția, funcționalitatea și relațiile sociale, poate fi potrivită solicitarea sprijinului profesional. La pacienții cu cancer sau la persoanele cu anxietate mare de sănătate, căutarea simptomelor toată noaptea, citirea scenariilor negative pe forumuri și deciziile terapeutice bazate pe experiențe din rețele sociale pot crește anxietatea; informațiile de sănătate trebuie evaluate împreună cu echipa de tratament.