Garrett, la 5 ani, a făcut întreaga lume să plângă prin ultimele sale dorințe și maturitatea sa

Moartea! Realitatea inevitabilă a vieții despre care evităm să vorbim și pe care, de cele mai multe ori, nici nu suportăm să o auzim. Cum pot oamenii unei țări în care nu se vorbește despre moarte să gestioneze bine procesul morții și ceea ce urmează? Când eram mic, bunica paternă spunea despre ea însăși: „Să-mi dea Dumnezeu o moarte bună, copilul meu” și nu înțelegeam ce voia să spună. Acum am 50 de ani. Dacă, în calitate de oncolog martor la mii de procese ale morții, nu pot vorbi despre moarte și nu reușesc să explic acest proces, nu poate fi doar neajunsul meu. Nu credeți că a venit timpul să reflectăm ca societate asupra morții și să îi acordăm locul cel mai bun pe care îl merită? Credeți-mă, societățile care nu pot vorbi despre moarte nu pot vorbi nici despre viața însăși și nu îi cunosc valoarea. Astăzi vă voi prezenta povestea unui copil cu cancer, care a adus în fața mea durerea interioară, obosită de atâtea întrebări. Cu dorința de a prețui moartea la fel de mult ca viața...

Povestea lui Garrett Matthias, plină de zâmbete și lacrimi

Garrett Matthias, care a murit la 6 iulie, la doar 5 ani, în Iowa, SUA, fusese diagnosticat cu unul dintre cancerele rare. Lupta cu un cancer care afecta osul temporal și nervul cranian. Când părinții au aflat că boala era în fază terminală, au hotărât să discute cu Garrett chestiuni la care chiar și adulții ezită să se gândească, precum înmormântarea . Au întrebat cum ar dori să fie ceremonia și au pregătit împreună anunțul mortuar.

Când Garrett a fost întrebat despre supereroii săi preferați , „Batman… și Thor, Iron Man și Hulk și Cyborg” a fost răspunsul său.

În privința culorilor preferate era atât foarte hotărât, cât și foarte nehotărât: „Albastru… și roșu și negru și verde”

Când va crește, spunea că vrea să devină boxer profesionist și se descria ca un „Bulldog!” .

Lista persoanelor preferate începea cu mama, tata și sora sa. După familia apropiată, continua astfel: bunicii care cumpăraseră o casă nouă, apoi bunicii cu rulota… Urmau verii, unchiul cel puturos, mătușica și ceilalți unchi. Ultimul era Batman!!!.

Printre lucrurile pe care le iubea cel mai mult se numărau joaca alături de sora sa, muzica trash metal și iepurele său albastru . Batman își găsea și el locul pe listă. Lucrurile pe care le ura erau pantalonii și cancerul cel nenorocit și prost.

Garrett spunea că, după moarte, va deveni o gorilă și va arunca cu caca în tatăl său. "

Vrei să fii incinerat sau îngropat?” La această întrebare răspundea că dorește „Să fiu incinerat ca mama lui Thor și transformat într-un copac în care să trăiesc atunci când voi fi gorilă” .

Întrebat ce fel de ceremonie ar dori, Garrett a răspuns: „Înmormântările sunt triste: eu, pentru că am 5 ani, vreau 5 castele gonflabile, Batman și înghețată”

Familia lui Garrett a anunțat că aproape toate dorințele copilului vor fi îndeplinite la ceremonia din 14 iulie. Va avea o atmosferă de festival, cu cinci castele gonflabile, alte jocuri și focuri de artificii. Un arcaș va lansa o săgeată aprinsă către mica barcă ce va purta cenușa lui Garrett pe iazul vecinilor.

Totuși, familia a hotărât să păstreze cenușa lui Garrett până când va afla cum să facă un copac din cenușă .

Anunțul mortuar al lui Garrett, care ne-a lăsat zâmbetul său când și-a luat rămas-bun de la viață la 5 ani, „Ne vedem mai târziu, fraierilor! — Minunatul Garrett Chiloței Scurți” se încheie cu aceste cuvinte.