O nouă armă care țintește tumora în cancerul pulmonar: nanoparticulele

Un studiu nou publicat în revista ACS Nano a arătat cum pot fi utilizate nanoparticulele în lupta noastră împotriva cancerului pulmonar.

Nanotehnologia este controlul materiei la nivel atomic și molecular, o ramură nouă a științei. Nanotehnologia este definită și ca „controlul materiei care are cel puțin o dimensiune cuprinsă între 1 nanometru și 100 de nanometri”.

De ceva timp, nanotehnologia a început să contribuie important la medicina clinică, în special la oncologie. Nanomaterialele au diverse caracteristici ideale pentru aplicațiile oncologice. Mai ales „acumularea preferențială în tumori și distribuția redusă în țesutul normal” le-au oferit un avantaj față de alte molecule mici.

În medicină, nanotehnologia și nanoparticulele (NT) pot fi legate de molecule biologice cu etichete de adresare, capabile de deplasare țintită, pentru a fi direcționate către anumite regiuni ale corpului sau chiar către anumite organite din interiorul celulei.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cancerul pulmonar este principala cauză de deces prin cancer la nivel mondial; numai în 2012, pierderile de vieți din cauza sa au fost de 1.59 milioane.

Când cancerul începe în plămân, se împarte în două grupe: cancer pulmonar cu celule mici și cancer pulmonar fără celule mici.

Cele mai importante 2 aspecte în tratamentul cancerului pulmonar sunt dimensiunea cancerului și dacă s-a răspândit. Opțiunile terapeutice disponibile în prezent sunt chirurgia, chimioterapia, radioterapia sau utilizarea lor combinată.

Chimioterapia este componenta principală a tratamentului cancerului pulmonar cu celule mici și este utilizată frecvent și în cel fără celule mici.

Un studiu nou publicat în ACS Nano a arătat cum pot fi utilizate nanoparticulele în lupta împotriva cancerului pulmonar. În studiu s-a asigurat că nanoparticulele eliberează medicamentele transportate numai în zona tumorală, astfel încât zonele fără tumoră nu au fost expuse medicamentului. Cum au reușit nanotransportorii acest lucru?

Nanoparticulele își pierd învelișul numai în interiorul tumorii, deoarece acolo nivelul enzimei numite protează, care declanșează pierderea învelișului și eliberarea medicamentului, este ridicat.

Proteazele sunt un grup de enzime responsabile de descompunerea proteinelor. Se găsesc atât în țesutul normal, cât și în cel canceros, însă se știe că sunt mai concentrate în țesutul canceros. Echipa de cercetare a îmbrăcat nanoparticulele într-un înveliș care le protejează de expunerea la concentrații mici de proteaze, precum cele din țesuturile normale.

Când nanoparticulele au intrat în zona tumorii, concentrația mare de proteaze le-a făcut să își piardă învelișul protector, iar medicamentul transportat a fost eliberat numai în țesutul tumoral. Această proprietate le transformă într-un transportor ideal de medicamente.

În studiu a fost administrat medicamentul chimioterapic numit cisplatină, utilizat pe scară largă în cancerul pulmonar și în unele alte cancere, dar cunoscut ca afectând și țesutul sănătos. Oamenii de știință au reușit să trimită cisplatina numai în interiorul tumorii folosind nanotransportori.

Prin această metodă s-a observat că eficacitatea medicamentului în țesutul tumoral era de 10-25 de ori mai mare decât atunci când medicamentele erau utilizate singure.

Prin această metodă oferită de nanotehnologie, pe lângă beneficiile enumerate, medicamentele anticancer pot fi făcute să acționeze în doze mult mai mici, reducând astfel și efectele adverse nedorite. În concluzie, nanotehnologia și nanotransportorii au adus un suflu nou în tratamentul cancerului și mai ales în conceptul de tratament țintit. În perioada următoare vom urmări îndeaproape evoluțiile și le vom împărtăși cu dumneavoastră.