O pacientă atipică recomandă: VERIFICAȚI-VĂ PRESUPUNERILE

Ani de zile, Jacqueline Smith a avut răbdare și simțul umorului față de oamenii care nu îi înțelegeau istoricul bolii și spuneau sau făceau lucruri supărătoare. Înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani, ea dezvoltase de două ori melanom în stadiul 3 (cancer de piele). Smith, o femeie de culoare, recunoaște că este „o anomalie completă” și „un caz atipic” datorită combinației dintre culoarea pielii, vârsta și alți factori.
Smith avea forma cea mai frecventă de melanom, cunoscută ca melanom cu extensie superficială, și recunoaște că și ea avusese cândva convingeri greșite.
„Până când am fost diagnosticată cu melanom, nu am crezut niciodată că cineva care arată ca mine ar fi expus riscului vreunui cancer de piele – nu văzusem niciodată, în nicio campanie de conștientizare, pe cineva cu piele măslinie sau mai închisă la culoare”, adaugă ea.
Smith, acum la începutul decadei de 40 de ani, spune că buna sa dispoziție și dorința de a fi înțelegătoare s-au transformat în cele din urmă în „resentiment”. Motivul era că nu numai oamenii obișnuiți erau „șocați” sau insensibili față de boala ei. Erau și profesioniști din sănătate și alți susținători ai pacienților.
Smith consideră că a participa la un panel despre melanom unde se distribuiau autocolante „Pielea palidă face furori (Pale Skin Rocks)” și la un eveniment de susținere în care oamenii îi lăudau pe alții pentru pielea lor palidă și ofereau tricouri cu mesajul „Pielea palidă este la modă” era „descurajant și dezumanizant”, în opinia sa.
Același lucru este valabil și pentru furnizorii de servicii medicale, dintre care unii rămâneau fără suflare și exclamau: „O clipă, pielea dumneavoastră chiar s-a ars?”
Smith confirmă că astfel de comentarii au un impact profund. „Aceste interacțiuni nu doar că au dus la marginalizarea mea în comunitățile în care ar fi trebuit să mă simt binevenită și în siguranță, ci mi-au impus și tăcerea.”, adaugă ea.
Pe măsură ce răbdarea îi era pusă la încercare, Smith și-a format o perspectivă asupra îngrijirii medicale bune, în parte pentru că primise și îngrijiri medicale proaste.
În timpul sesiunii de povestiri „ASCO Voices”, la cea mai recentă reuniune anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO), desfășurată virtual anul acesta din cauza pandemiei, Smith a spus: „Totul începe prin verificarea presupunerilor la ușă”.
În discursul său, Smith a explicat cum acest act de reținere duce la o serie de lucruri bune, purtând promisiunea de „promovare a echității pentru fiecare pacient, în fiecare zi, oriunde”, tema reuniunii ASCO din acest an.
Mesajul lui Smith a rezonat cu Heather Hannon de la Institutul pentru Sănătatea Femeii și Cancer din Virginia, aflată în publicul ASCO Voices. Hannon a scris pe Twitter: „Mulțumim că ne-ai împărtășit gândurile, Jacqueline Smith. Înțelepciunea și înțelegerea ta sunt foarte valoroase și trebuie să le punem în practică. 1. Verificați-vă presupunerile la ușă. 2. Gândiți-vă la calitatea vieții în fiecare decizie.”
Lista presupunerilor și a concepțiilor greșite
Smith spune că încearcă să practice ceea ce predică. Referindu-se la lipsa sa anterioară de informații despre riscul de melanom și culoarea pielii, explică: „Înainte să îi provoc pe alții și presupunerile lor, a trebuit să îmi verific propriile presupuneri”. Apoi a descris o serie de presupuneri și concepții greșite pe care le întâlnise repetat la profesioniști din sănătate și la alte persoane.
În primul rând, spune ea, persoanele de culoare dezvoltă totuși melanom, chiar dacă este relativ rar.
Într-adevăr, rata melanomului la persoanele de culoare este mult mai mică decât la persoanele albe sau la alte grupuri etnice. În general, potrivit Societății Americane de Cancer (ACS), riscul de melanom pe parcursul vieții este de aproximativ 2,6% la persoanele albe (1 din 38), 0,6% la hispanici (1 din 167) și 0,1% la persoanele de culoare (1 din 1000).
În plus, deși riscul de melanom crește cu vârsta (în SUA, vârsta medie la diagnostic este de 65 de ani), melanomul „nu este rar nici printre cei sub 30 de ani”, spune ACS. De fapt, este unul dintre cele mai frecvente cancere la adulții tineri, în special la femeile tinere.
Într-un studiu din 2009 al lui William Anderson și colegilor de la Institutul Național al Cancerului din SUA, când melanomul apare la tineri, ereditatea pare să aibă un rol. Ei scriu: „Melanomul la adolescenți și adulții tineri pare să apară la persoanele susceptibile prin interacțiuni genetice cu expunerea la UV la vârste mici”. Echipa a explicat și că „melanomul la adulții vârstnici reflectă probabil expunerea cumulată la lumina ultravioletă de-a lungul vieții la persoanele mai puțin susceptibile”.
Totuși, melanomul nu este întotdeauna asociat expunerii excesive la UV, iar aceasta este a doua concepție greșită menționată de Smith. Nu era „o mare iubitoare de soare” și nu fusese niciodată la solar, cum presupuneau unii.
În al treilea rând, Smith nu are nici melanom lentiginos acral, cum presupuneau unii: o formă rară la care persoanele de culoare sunt mai susceptibile decât alții și care tinde să apară în palme, pe tălpi și sub unghii. Legenda muzicii reggae Bob Marley a decedat din cauza acestui tip de melanom, după ce boala a apărut pentru prima dată sub o unghie de la picior.
În al patrulea rând, Smith a fost întotdeauna atentă la sănătate. „Am petrecut ani făcând autoexaminări ale sânilor, controlând aportul de sare și încercând să scap de diabet”, explică ea.
În al cincilea rând, melanomul lui Smith s-a răspândit dincolo de piele. „Da, persoanele cu cancer de piele pot călători, iar melanomul poate fi mai mult decât o simplă aluniță”, spune ea.
Într-un articol publicat de Fundația Claire Marie, Smith a spus că melanomul în stadiul 3 a recidivat la 28 de ani, în primul semestru al programului său doctoral de sociologie la Universitatea Syracuse din New York. „Am fost devastată. Boala pe care credeam că o învinsesem la 23 de ani își arăta din nou fața urâtă. În plus, nodulul descoperit în zona bikinilor cu aproape un an și jumătate în urmă nu era ganglionul limfatic inflamat despre care mă asigurase ginecologul meu. Nu era nici rezultatul unei mici infecții diagnosticate de medicul meu de familie. Era un ganglion limfatic plin de cancer.”
În al șaselea rând, Smith, care din exterior pare întruchiparea sănătății, spune că are „urme” ale bolii: cicatrici operatorii, radiații și injecții cu interferon, precum și limfedem.
În al șaptelea rând, Smith susține că, pentru un pacient cu cancer, „simpla supraviețuire nu este suficientă”. Aceasta este o presupunere pe care au avut-o oncologii radioterapeuți. „Când am întrebat despre posibilele leziuni ale ovarelor mele prin radiația pelvină și despre păstrarea fertilității, mi-au spus: «Nu avem timp să ne îngrijorăm pentru asta, încercăm să îți salvăm viața.» A fi complice și docilă în timpul acestei discuții este o alegere pe care o regret chiar și astăzi.”
În discursul de încheiere, Smith a spus că medicina și societatea americană lucrează pentru „asigurarea echității în serviciile medicale și dincolo de ele”. „A venit timpul să lucrăm împreună pentru promovarea unor spații incluzive. Pentru aceasta trebuie să ne deschidem mințile. A venit timpul să înțelegem că există cazuri atipice și că merită să fie tratate cu respect și demnitate.”
Smith a concluzionat: „Pe măsură ce lucrăm pentru a încuraja deschiderea și a amplifica vocile marginalizate, vom începe să punem pacientul cu adevărat în centru și să dezvoltăm respectul reciproc, deschiderea și înțelegerea care promovează echitatea pentru fiecare pacient, în fiecare zi, oriunde.”
*
Surse
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.





Comentariile cititorilor
Împărtășește comentariul tău
Numele și comentariul dumneavoastră sunt publicate numai după aprobarea administratorului. Adresa de e-mail nu este afișată niciodată vizitatorilor.
Fii primul care comentează.