Domnul Hasan Cengiz, speranță pentru săteni prin visurile și povestea sa emoționantă

Au trecut aproximativ trei ani și jumătate de când drumurile noastre s-au intersectat cu Hasan Cengiz Tuncay. Motivele deschid drumuri noi, iar drumurile ne leagă unii de alții. De data aceasta motivul este cancerul, care îi înfioară pe mulți dintre noi. Am dorit să vă împărtășesc, prin propriile sale cuvinte, povestea pacientului meu mereu zâmbitor, glumeț și matur în mod firesc.

Ce semne și simptome au condus la diagnosticul de melanom malign cutanat?

Mai întâi a apărut o excrescență între omoplați. Avea cam 3-4 milimetri și o culoare normală, așa că nu i-am dat importanță. Dar după 6 luni a crescut și a devenit aproape neagră.

Cum ați aflat diagnosticul de melanom și ce ați simțit?

Apoi am mers la spital și am îndepărtat alunița. După operație a fost trimisă la anatomie patologică. Mi-au spus că vor comunica telefonic rezultatul după 20 de zile. Dar au trecut 20 de zile fără telefon, așa că am contactat spitalul. Ni s-a spus să venim pentru rezultat.

La spital, o tânără anatomopatologă, foarte tristă, a încercat să explice diagnosticul de melanom malign . Îi era foarte greu să explice. Cum eu nu luam situația în serios, medicul încerca să îmi arate cât de periculos este melanomul malign.

Apoi, observând cât de mult o întrista și pe soția mea, am încercat să destind atmosfera glumind. În final am reușit să le fac să zâmbească atât pe ea, cât și pe medic, iar povestea mea oncologică a început cu zâmbete.

De fapt, aveam senzația că i se întâmplase unui prieten foarte drag; cred că organismul meu nu suporta altfel... Am decis să lupt pentru acest prieten.

Pentru el am început să caut febril medici în Istanbul, folosind toate posibilitățile. Întrebam toate cunoștințele din Ankara și İzmir. Amuzant este că tot o prietenă a soției din Ankara a recomandat un oncolog din Antalya. Am avut gândul: „Dacă este atât de bun, ce caută în Antalya?”. Când alt prieten a spus același nume, am decis să îl întâlnesc. După atâția oncologi devenisem aproape medic. Inițial voiam să îl supun unui examen sever, să îl pun la încercare, dar pe măsură ce explica perspectiva asupra pacientului și bolii, am decis că el este medicul meu. Am căpătat atâta încredere încât eram sigur că va face tot ce este mai bine pentru prietenul meu. Am convins prietenul să urmeze %100 indicațiile și am asigurat respectarea lor până la finalul poveștii.

Cum a fost operația? Ce pregătiri au fost făcute?

După diagnostic s-a făcut urgent un PET. Pe baza rezultatului, oncologul a făcut trimiterea mea la chirurgul plastician care urma să mă opereze. Acesta a explicat riscul mare ca melanomul să ajungă în ganglionul santinelă apropiat și apoi în organele interne, că PET arăta o suspiciune în ganglionii axilei drepte și că locul inițial al aluniței va fi curățat mai profund, îndepărtând și zonele suspecte din axila dreaptă. Am intrat rapid în procesul operator. Prima operație a fost la 15 august 2014.

Ce tratament ați primit după operație?

Chirurgul a spus că a îndepărtat, pe lângă ganglionii axilari drepți, și noduli din axila stângă considerați problematici, trimițându-i la patologie. Rezultatul a venit în 10 zile: dreapta era curată, dar boala ajunsese în axila stângă. Imediat, la 30 august 2014, am fost operat din nou. M-am odihnit apoi aproximativ 1-1.5 luni. Între timp, oncologul mi-a vorbit despre vaccinul cu interferon, aplicabil pacienților cu melanom în situația mea, dar cu efecte adverse frecvente. Cel mai rău era așteptarea îndelungată pentru a vedea dacă funcționează: dintre 10 pacienți tratați până atunci ajutase numai 3-4. Mi-a cerut să mă gândesc. La ieșirea din spital răspunsul era clar: nu voiam tratamentul. Soția a insistat mult. După o nouă discuție cu oncologul, am acceptat. La 24 noiembrie 2015 am început interferonul. A fost greu, din cauza oboselii extreme; lucrurile ușoare de înainte deveniseră foarte dificile. Tratamentul a durat 1 an.

Cum a fost depistată recidiva melanomului la 1 an după tratament și ce ați simțit?

După 1 an de interferon, un nou PET a arătat recidivă, reapariția bolii, în axila stângă. Totul s-a petrecut sub deviza „Nu ne oprim, mergem înainte”.

Ce tratament a fost aplicat după recidivă?

Foarte curând, la 30 noiembrie 2015, am fost operat iar de chirurgul plastician. Înaintea ultimei operații nu am avut tratament special: au fost făcute testele necesare, apoi intervenția. După aceasta am început comprimatele de chimioterapie temodal în doză mică. La mijlocul lui decembrie a început radioterapia. Medicul explicase că trebuie puține ședințe, dar intense. Mi s-a spus că voi primi la intervale de 15 zile, 6 ședințe, continuate până la începutul lui martie. Apoi am început imunoterapia, nou utilizată în această boală, pentru reducerea riscului de recidivă, în total 11 cure.

Cum v-ați simțit când a apărut paralizia parțială a brațului stâng după operații repetate și radioterapie? Ce tratamente ați primit pentru braț?

Acesta a fost cel mai rău episod al poveștii, paralizia parțială. M-am simțit foarte rău, dar sentimentele s-au schimbat foarte repede. Deviza era aceeași: nu ne oprim, mergem înainte!.. Am urmat pe rând recomandările medicului. Mai întâi fizioterapie, apoi am mers la Istanbul pentru masajul limfedemului, negăsit în Antalya. Soția mi-a oferit aici cel mai mare ajutor: a învățat masajul și l-a aplicat ea după revenirea în Antalya.

Ceyda Aras Tuncay a fost cel mai mare sprijin al soțului și motivația sa în tot acest proces dificil. Își petrec majoritatea timpului în căsuța lor din satul Dutalan

În ciuda bolii grele și tratamentelor, trăiți acum fără semne de cancer. Cum vă simțiți?

Sunt, desigur, foarte fericit pentru cel mai bun prieten. De aceea îi sunt infinit recunoscător medicului și echipei. Mă bucur că există...

Vă cunoaștem ca iubitor de natură. V-a apropiat boala și mai mult de ea? Ne povestiți aventura vieții naturale?

Da, iubesc mult natura; cine nu își iubește fiul... Mai ales un asemenea fiu, Domnul să ofere un copil ca el tuturor celor care doresc. Lăsând gluma, și fiul meu se numește Doğa, Natură. Îmi place natura și viața departe de fast și haos. Firește, sentimentele s-au intensificat după boală.

Dar și lipsa ocupației poate deranja. Așa am decis să cresc gâște. Dutalan, unde trăiesc acum, este un paradis: la 1 oră de Antalya, în păduri, la altitudinea de 1000 de metri, cu aer, apă, oameni și priveliști minunate. M-am gândit: de ce să fie numai pentru oameni?... Am inclus și gâștele în paradis. Recomand tuturor, acum că vine Anul Nou, să aleagă în loc de curcan gâscă, mult mai sănătoasă și cu o istorie adâncă în cultura anatoliană :)

La recomandarea medicului am început să mănânc gâscă și pot spune că viața a fost influențată pozitiv. Mai întâi am slăbit și am descoperit energia pentru cel puțin 2-3 ore zilnic de plimbare în pădure cu câinii Kangal. Regiunea este și un paradis al ciupercilor. În sezon, de pe masă nu lipsesc 2 produse: gâsca și ciupercile.

V-ar putea interesa:

• Ce este grăsimea sănătoasă? Ar putea grăsimea de gâscă să fie cea mai sănătoasă grăsime animală?

Oricum cultivăm și recoltăm totul singuri. Vara alimentație naturală, toamna conserve... Totul este produs de noi. Categoric fără pesticide și îngrășăminte chimice. Totul este natural; natura oferă suficient, nu trebuie mai mult. Măsline și ulei din măslini, melasă, must și oțet de struguri din vie. Oțet de mere, sos acru de prune, melasă de dude, nuci, migdale și conserve din grădină ne ajută iarna. De ani nu am cumpărat pentru casă nici 1 kilogram de roșii. În grădină cresc singure plante sănătoase: măcriș, iarbă grasă, ștevie, salvie, cimbru, mentă sălbatică, sunătoare, măceș; nouă ne rămâne să le culegem.

Prin viziune și visuri oferiți speranță sătenilor. Ne vorbiți despre proiectele de viață naturală?

Viața într-un asemenea loc inspiră. Gândești mult și te simți îndatorat. Tocmai de aceea te întrebi mereu ce poți oferi oamenilor și naturii. Sătenii de aici culeg și vând ciuperci și plante diverse.

De exemplu, este în proiect o unitate de uscare, prelucrare și ambalare care să le valorifice produsele. Anul acesta am găsit în pădurile de cedru o ciupercă Matsutake, vândută în Japonia cu o mie de dolari kilogramul. Este o ciupercă de iarnă; toamna există și zbârciogi foarte valoroși, ba am găsit și trufe. Sperăm să aducem un venit suplimentar important sătenilor doar prin culegerea ciupercilor sălbatice.

De fapt, și numărul gâștelor l-am crescut din acest motiv. Anul viitor vreau să împart pui sătenilor doritori și, dincolo de aceasta, visez la turism natural și durabil, fără să stricăm locurile...