Pot injecțiile pentru slăbit precum Mounjuro și Ozempic să reducă mâncatul compulsiv?
Agoniștii receptorului GLP-1 (precum semaglutida, liraglutida, tirzepatida) sunt acum un nume familiar în scăderea în greutate și tratamentul diabetului de tip 2. O nouă sinteză sistematică și meta-analiză publicată sub coordonarea University College London (UCL) indică un alt efect al acestor medicamente: reducerea simptomelor de mâncat compulsiv (binge eating).
După combinarea datelor din 25 de studii randomizate controlate și de la 8069 de participanți, la persoanele care utilizau GLP-1RA s-au raportat mai puțin mâncat necontrolat, mai puțină dezinhibiție alimentară și mai puțin mâncat emoțional decât în grupul de control. Însă calitatea dovezilor care stau la baza acestei constatări este la fel de importantă ca rezultatele în sine.
Tulburarea de mâncat compulsiv (BED): O tulburare de alimentație definită în DSM-5, caracterizată prin episoade de consum al unei cantități excesive de alimente într-un interval scurt, însoțite de senzația pierderii controlului. Afectează mai mult de 17 milioane de persoane la nivel mondial, iar aproximativ două treimi dintre acestea sunt și supraponderale sau obeze.
Mâncatul cu pierderea controlului: Un tipar comportamental în care persoana simte că nu poate opri cantitatea de alimente consumate, chiar dacă nu are diagnosticul de BED.
Dezinhibiția alimentară: Tendința de a mânca excesiv ca răspuns la factori declanșatori emoționali sau de mediu, independent de semnalele de foame.
Mâncatul emoțional: Reacția prin alimentație la stări emoționale precum stresul, anxietatea sau tristețea.
Restricția cognitivă/alimentară: Tendința de a limita conștient cantitatea de alimente consumate — poate fi o autoreglare sănătoasă sau, atunci când este excesivă, un tipar care crește riscul de tulburări de alimentație.
Cercetătorii au căutat în bazele de date MEDLINE, EMBASE, PsycINFO și Cochrane CENTRAL între ianuarie 2005 (prima aprobare GLP-1RA) și aprilie 2026. Au fost incluse studii randomizate controlate care comparau tratamentul cu placebo, cu un medicament activ sau cu îngrijirea standard și raportau comportamentul alimentar folosind scale validate. Participanții cu comorbidități fizice grave (de exemplu, cancer) au fost excluși din studiu — vom reveni asupra acestui aspect la sfârșitul articolului.
30.732 înregistrări analizate → 25 RCT incluse în sinteza sistematică, iar 24 incluse în meta-analiză.
8069 participanți, 12 țări, 4 continente (84% din țări occidentale cu venituri mari).
Vârsta mediană 47,3; dintre participanți, 67,5% erau femei; BMI inițial median 35,8 kg/m².
Durata tratamentului a variat între 6-104 săptămâni.
| Medicament | Țintă | Numărul de studii | Administrare |
|---|---|---|---|
| Liraglutidă | GLP-1R | 12 (%48) | Injecție zilnică |
| Semaglutidă | GLP-1R | 6 (%24) | Injecție săptămânală sau administrare orală |
| Retatrutidă | GLP-1R, GIP, GCG | 2 (%8) | Injecție săptămânală |
| Dulaglutidă | GLP-1R | 2 (%8) | Injecție săptămânală |
| Exenatidă | GLP-1R | 2 (%8) | Injecție de două ori pe zi |
| Tirzepatidă | GLP-1R, GIP | 2 (%8) | Injecție săptămânală |
| Survodutidă | GLP-1R, GCGR | 1 (%4) | Injecție săptămânală/zilnică |
| Cagrilintidă | Analog de amilină | 1 (%4) | Injecție săptămânală |
Notă: Majoritatea dovezilor provin din liraglutidă, cel mai vechi GLP-1RA și cel prezent de cel mai mult timp pe piață. Datele despre medicamente mai noi, cu un efect mai puternic de suprimare a apetitului, precum tirzepatida și retatrutida, sunt foarte limitate.
Într-o analiză separată, mâncatul cu pierderea controlului a fost evaluat pe o scală de 0-100 de puncte, iar în grupul GLP-1RA s-a constatat, în medie, o valoare cu 18,4 puncte mai mică (IÎ de 95%: 13,4-23,3 puncte) decât în grupul de control (n=362, k=5) — o reducere de o amploare perceptibilă clinic.
Această ultimă linie este deosebit de interesantă: în cele 3 studii cu participanți diagnosticați cu BED sau care au vizat direct mâncatul compulsiv, mărimea efectului (g=-0,60) pare numeric mai mare decât efectul din celelalte 14 studii (g=-0,27). Însă diferența nu este semnificativă statistic (interacțiune p=0,10) și se bazează pe date de la numai 129 de persoane — puterea nu este încă suficientă pentru a concluziona că „este mai eficient la pacienții cu BED”.
- Dintre cele 25 de studii, 12 au fost evaluate ca având „risc ridicat”, iar restul ca având „unele îngrijorări” (Cochrane RoB-2) — niciun studiu nu a fost evaluat ca având „risc scăzut”.
- Cele mai frecvente surse de probleme: abateri de la intervenția planificată și date lipsă privind rezultatele (efectele adverse cunoscute ale GLP-1RA prezintă riscul de a compromite orbirea studiului).
- Eterogenitatea în analizele rezultatului global combinat și ale dezinhibiției este ridicată; în analizele pierderii controlului și ale mâncatului compulsiv este moderată spre scăzută.
- În unele studii, datele nu au fost prezentate numeric în articolul original, ci au fost estimate prin „citirea” digitală a graficelor.
- Toate studiile sunt pe termen scurt spre mediu (6-104 săptămâni); nu există date privind persistența efectului după oprirea tratamentului.
- Finanțatori: Wellcome Trust și Medical Research Foundation — se precizează că nu au avut niciun rol în conceperea studiului, analiză sau decizia de publicare.
- Printre autori nu se află angajați ai companiilor farmaceutice.
Calea biologică/metabolică (dovezi solide): Efect anorexigen direct asupra sistemului nervos central, creșterea secreției de insulină, întârzierea golirii gastrice — toate acestea pot reduce indirect mâncatul necontrolat.
Calea emoțională/a recompensei (dovezi încă preclinice/speculative): GLP-1RA pot traversa bariera hematoencefalică, iar studiile pe animale/imagistice sugerează că ar putea influența și circuitele de recompensă asociate cu pofta de alimente și impulsivitatea. Însă această meta-analiză nu a testat direct această cale — nu s-a putut diferenția care mecanism este responsabil (scăderea în greutate, suprimarea directă a apetitului sau modificarea circuitelor de recompensă).
- „Medicamentele GLP-1 tratează tulburarea de mâncat compulsiv”
- „Aceste medicamente sunt acum o soluție aprobată și dovedită și pentru BED”
- „Creșterea restricției arată că aceste medicamente corectează complet controlul alimentației”
- Niciun GLP-1RA nu este aprobat pentru indicația BED; efectul este complementar și de amploare mică spre moderată
- Doar 3/25 de studii au vizat direct BED; majoritatea dovezilor sunt exploratorii
- Niciunul dintre cele 25 de studii nu a fost evaluat ca având „risc scăzut”
- Nu este clar dacă creșterea restricției este benefică sau dăunătoare; pacienții cu cancer au fost excluși din studiu
Cercetătorii au organizat două întâlniri de participare a pacienților cu 11 persoane care aveau experiență trăită. Câteva dintre comentariile participanților:
„Acesta este doar un instrument, nu o soluție. Ajută pe termen scurt, însă sprijinul psihologic trebuie neapărat să fie prezent.”
„Mai multe lucruri ne-au adus aici; pentru a ieși de aici vor fi necesare, de asemenea, mai multe lucruri.”
- După cum se precizează explicit în secțiunea de metodologie, „participanții cu comorbidități fizice grave (de exemplu, cancer)” au fost excluși. Dacă acest efect al GLP-1RA asupra mâncatului compulsiv este valabil la persoanele aflate sub tratament pentru cancer sau care trăiesc după cancer nu se știe.
- Obezitatea este, potrivit IARC, un factor de risc recunoscut pentru 13 tipuri diferite de cancer; pe site-ul nostru am abordat GLP-1RA anterior în contextul scăderii în greutate și al riscului de cancer — însă acest nou studiu se concentrează pe efectul asupra comportamentului alimentar, independent de scăderea în greutate.
- În Turcia, semaglutida (Ozempic/Wegovy), tirzepatida (Mounjaro) și liraglutida (Saxenda) sunt autorizate pentru indicațiile diabet de tip 2 și obezitate; nu există o indicație separată sau rambursare SGK pentru tulburarea de mâncat compulsiv.
- În timpul tratamentului oncologic, mâncatul emoțional, modificările apetitului și problemele legate de imaginea corporală sunt frecvente — însă aceasta nu justifică încercarea unui GLP-1RA fără a discuta cu echipa dumneavoastră oncologică.
Există foarte puține opțiuni medicamentoase aprobate pentru BED; deoarece GLP-1RA sunt deja prescrise pe scară largă, un beneficiu suplimentar ar putea influența rapid practica clinică. Aceasta este cea mai cuprinzătoare sinteză sistematică de până acum.
În meta-analiza a 25 RCT / 8069 de participanți, în grupul GLP-1RA, comparativ cu controlul, au scăzut severitatea mâncatului compulsiv (g=-0,23), dezinhibiția alimentară (g=-0,54), mâncatul cu pierderea controlului (-18,4 puncte/100) și mâncatul emoțional (g=-0,30); restricția cognitivă a crescut (g=+0,31). Efectul global combinat a fost g=-0,50.
Doar 3 studii au vizat direct BED; niciunul dintre cele 25 de studii nu a primit evaluarea „risc scăzut”; participanții erau în majoritate albi, de vârstă mijlocie, occidentali; urmărirea a fost pe termen scurt spre mediu; pacienții cu cancer au fost excluși; majoritatea studiilor incluse au fost finanțate de industrie.
GLP-1RA pot reprezenta o opțiune complementară pentru pacienții cu obezitate care au BED/simptome de mâncat compulsiv — însă nu înlocuiesc psihoterapia, sprijinul dieteticianului și sprijinul social. La pacienții cu cancer, decizia trebuie luată împreună cu echipa oncologică.
Care este rata recăderilor atunci când tratamentul este oprit? Agenții mai puternici (tirzepatida, retatrutida) au un efect mai mare? Efectul este independent de scăderea în greutate sau dependent de aceasta? Care ar fi siguranța și eficacitatea la pacienții cu cancer?
Surse:
- Emptage I, Kozmér S, Cobham-Wilson A, Sousa B, Sugden K, Wheeler L, Llewellyn C, Makarondis J, Bulik C, Solmi F, Costantini I. Eficacitatea agoniștilor receptorului peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1RAs) asupra mâncatului compulsiv la pacienții cu obezitate: o sinteză sistematică și o meta-analiză. eClinicalMedicine. 2026;104007. doi:10.1016/j.eclinm.2026.104007
- Lauby-Secretan B și colab. Adipozitatea corporală și cancerul — punctul de vedere al grupului de lucru IARC. N Engl J Med. 2016;375:794-798.
Ți-a fost util acest articol?
Feedbackul tău ne ajută să îmbunătățim conținutul.
