Prima vindecare prin lumină: razele X, Emil Grubbé și nașterea controversată a radioterapiei

Tratamentul care a precedat biologia

Transformarea unei noi descoperiri științifice într-un tratament durează de obicei ani, chiar decenii. Pentru razele X însă, acest lucru s-a întâmplat aproape imediat. Când descoperirea lui Röntgen s-a răspândit în ziare în primele săptămâni ale anului 1896, desenele aparatelor pentru producerea razelor (tubul Crookes, bobina de inducție) au circulat odată cu știrile. Medicii și inventatorii curioși și-au construit rapid propriile aparate și au început să experimenteze.

Raționamentul care conducea spre tratament era simplu, dar periculos. Cei care lucrau mult timp cu razele X au observat că pe piele apăreau roșeață, inflamație și arsuri. Raționamentul era: dacă această rază distruge țesutul sănătos, poate că poate distruge și țesutul bolnav — tumora. Această intuiție avea să se dovedească corectă; dar la vremea respectivă nimeni nu știa de ce și cum deteriora raza țesuturile (conceptul de leziune a DNA avea să apară mult mai târziu). Așa cum Beatson a inițiat tratamentul hormonal fără să cunoască estrogenul, radioterapia s-a născut cu decenii înainte de elucidarea mecanismului său, numai din observație și curaj.

Un banc de lucru la Chicago și o dată controversată

Numele cel mai des menționat este cel al lui Emil Herman Grubbé din Chicago (1875-1960). Grubbé studia la o școală de homeopatie (Colegiul Medical Hahnemann), lucra totodată ca chimist și se ocupa de aparate electronice. Pe bancul său de lucru se aflau tuburi Crookes și copii ale aparatului lui Röntgen; a avut atât de mult contact cu aceste raze, încât a dezvoltat la mâini o dermatită severă provocată de razele X (arsură prin radiații) — potrivit propriei relatări, era printre primii oameni care au dezvoltat dermatită provocată de razele X.

Potrivit afirmației lui Grubbé, un coleg, pornind de la aceste arsuri, a propus: „dacă această rază arde țesutul, de ce să nu fie încercată asupra unei tumori?”. Grubbé a spus că la 29 ianuarie 1896 a tratat cu raze X o femeie de 55 de ani, pe nume Rose Lee, care avea cancer mamar recidivat și inoperabil. Problema este că: nu a scris această afirmație în 1896, ci exact treizeci și șapte de ani mai târziu, în 1933 („Prioritatea în utilizarea terapeutică a razelor X”). Deoarece nu există un document contemporan și fiabil din 1896, această revendicare a întâietății este astăzi serios contestată. Este posibil ca Grubbé să fi fost într-adevăr un pionier timpuriu; dar nu există o înregistrare din acea perioadă care să dovedească faptul că a fost „primul”.

Primul caz publicat, o teorie greșită

În privința primului tratament documentat printr-o înregistrare contemporană, majoritatea istoricilor îl indică pe medicul francez Victor Despeignes (1866-1937). În iulie 1896, în apropiere de Lyon, Despeignes a tratat cu raze X un bărbat de 52 de ani despre care se credea că avea cancer gastric și a publicat cazul în același an în revista Lyon Médical . Aici se află diferența: spre deosebire de afirmația lui Grubbé, cazul lui Despeignes a fost consemnat în scris chiar în acea perioadă.

Dar aici se află și ironia poveștii. Despeignes își baza tratamentul pe o teorie abandonată astăzi — ideea că un „parazit” provoacă cancerul; spera că razele X vor ucide acești paraziți. În plus, se consideră că pacientul probabil nici nu avea în realitate cancer gastric. Așadar, „primul radioterapeut documentat” făcuse lucrul corect din motive greșite. Așa cum se întâmplă adesea în istoria științei, un prim pas se poate naște dintr-o înțelegere incompletă și eronată.

Nașterea metodei și a verificării

Doi aliați pentru chirurgie

Din perspectiva istoriei cancerului, 1896 este un an extraordinar. În același an, chirurgiei i s-au alăturat două abordări terapeutice complet noi. Una era tratamentul hormonal al lui Beatson: învingerea cancerului prin modificarea chimiei interne a corpului (ziua 91.). Cealaltă era radioterapia: distrugerea cancerului cu o rază invizibilă. La sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, bisturiul era singura armă în lupta împotriva cancerului; în câteva luni, aveam la dispoziție trei căi diferite.

Ambele abordări noi aveau o caracteristică comună: ambele s-au născut din observație curajoasă, înainte de a le fi înțelese mecanismele. Într-o epocă în care nu erau cunoscute nici estrogenul, nici leziunile DNA, medicii au văzut „că funcționează”, fără să știe „de ce funcționează”. Acești trei piloni — chirurgia, radioterapia și tratamentul sistemic — aveau să se maturizeze de-a lungul unui secol și să formeze baza oncologiei moderne.

De la acea primă rază curajoasă la radioterapia precisă de astăzi

Acele prime raze aplicate în 1896 prin încercări, fără protecție și fără dozare, s-au transformat astăzi într-o știință matură, precisă și sigură în clinicile de oncologie radioterapeutică din Turcia. Radioterapia modernă se aplică prin tehnici care țintesc tumora cu precizie milimetrică și protejează pe cât posibil țesutul sănătos din jur (radioterapie cu intensitate modulată, tratament ghidat imagistic, metode stereotactice). Aproximativ jumătate dintre pacienții cu cancer primesc radioterapie într-o etapă a parcursului bolii.

Când astăzi se planifică „tratamentul cu raze” pentru un pacient, în spatele lui se află o moștenire de o sută de ani, începută în 1896 la Chicago, Lyon și Viena, împletită din revendicări, documente, greșeli și curaj. Prețul plătit fără protecție de acei pionieri este și sursa standardelor riguroase de siguranță de astăzi.

Acest articol reprezintă ziua 92. a Seriei Istoria cancerului în 365 de zile. Razele X descoperite de Röntgen în 1895 au început să fie folosite pentru tratament după doar câteva luni — fără înțelegerea mecanismului biologic, numai prin observație și curaj. Întâietatea în radioterapie este controversată: Emil Grubbé a revendicat-o (dar fără documente), Victor Despeignes a documentat-o (dar pe baza unei teorii greșite), Léopold Freund a practicat-o printr-o metodă științifică, iar Sjögren și Stenbeck au obținut prima vindecare demonstrată. În același an (1896) s-au născut atât radioterapia, cât și tratamentul hormonal al lui Beatson; chirurgiei i s-au alăturat două arme noi. Prețul acestei perioade de pionierat a fost greu; Grubbé însuși a murit din cauza cancerelor induse de radiații. Acest articol a fost realizat dintr-o perspectivă istorică de popularizare; nu conține îndrumări pentru diagnostic sau tratament. Radioterapia modernă este aplicată astăzi cu reguli riguroase de siguranță și dozare; consultați propria echipă oncologică pentru fiecare decizie privind sănătatea dumneavoastră. Toate datele istorice, numele și informațiile din articol au fost verificate în Leszczynski-Boyko 1997, Mould 1995/2018, Despeignes 1896 și sursele academice relevante; revendicările de a fi „primul” au fost prezentate cu prudență.