Coarnele iepurelui: Richard Shope și descoperirea papilomavirusului

Coarnele iepurelui: Richard Shope și descoperirea papilomavirusului

O poveste cu iepuri la Princeton

La începutul anilor 1930, în unitatea de patologie animală a Institutului Rockefeller de la Princeton, pe masa de lucru a lui Richard Shope se aflau iepuri. În 1931 Shope, împreună cu Paul Lewis, descrisese virusul gripei porcine, iar în 1932 publicase un fibrom transmisibil la iepuri, o umflătură asemănătoare unei tumori, purtată de un virus. Potrivit unei relatări păstrate din propriile lui însemnări, în timp ce experimentele erau în curs, într-o zi un vizitator a trecut prin laborator: tatăl soției unui coleg, un om în vârstă din Iowa care vânase toată viața. S-a uitat disprețuitor la fibrom și a spus că în Iowa văzuse lucruri mult mai de neînchipuit: iepuri cu excrescențe ieșind ca niște coarne din părțile laterale ale capului sau din vârful nasului.

Detaliile diferă de la o sursă la alta. Potrivit lui Michael Branch, un bărbat din Cherokee, Iowa, i-a spus lui Shope că astfel de iepuri nu sunt rari în stat; Shope a mers cu el în Iowa și a căutat câteva zile iepuri cu coarne; apoi a sosit din Kansas un transport de iepuri sălbatici, iar în cele din urmă au fost adunați din Vestul Mijlociu șaptezeci și cinci de iepuri cu coadă de bumbac (cottontail). Aceste animale erau numite popular iepuri „cu coarne” sau „cu negi”.

Raționamentul lui Shope era simplu. Dacă coarnele erau produsul unei infecții, țesutul putea fi zdrobit, transformat într-o suspensie și frecat pe pielea ușor zgâriată a unui iepure sănătos. După surse secundare, amestecul a fost trecut printr-un filtru de porțelan care reține bacteriile. La iepurii sănătoși au apărut negi. Cornul era o excrescență purtată de un virus.

Shope a arătat negul, Rous a arătat cancerul

Relatările populare șterg aici o distincție. În 1933 Shope a descris un papilom, adică o excrescență benignă, asemănătoare unui neg; nu a pretins nimic despre cancer. Veriga cancerului a venit de la Peyton Rous și J. W. Beard, din același institut. În trei lucrări din 1934 ei au susținut că acest papilom are caracterele definitorii ale tumorilor, dar că frecvența lui este cea a unui proces infecțios și că cauza lui a fost demonstrată.

Pasul hotărâtor a venit în 1935. Cu virus luat de la iepuri cu coadă de bumbac, au produs papiloame la iepuri domestici. Din zece animale care purtau papiloame și au fost urmărite mai mult de 200 de zile, șapte au dezvoltat cancer; la al optulea a apărut o tumoră cu malignitate incertă. La zece iepuri sălbatici cu coadă de bumbac, care purtau negi mult mai mult timp, nu s-a observat cancer. Rous și Beard au concluzionat că virusul trebuie considerat cauza primară a acestor cancere. Kidd și Rous au raportat mai târziu că, în condiții naturale, papilomele iepurilor cu coadă de bumbac din vest devin doar ocazional maligne, în timp ce la iepurii-măgar (jackrabbit) și la iepurii cu labe late (snowshoe hare) acest lucru se întâmplă mult mai des.

În 1938, Rous și Kidd au obținut un rezultat și mai interesant: când virusul ajungea pe calea sângelui la pielea de iepure vopsită cu gudron, apăreau imediat carcinoame, alături de papiloame. Cauzele nu se excludeau reciproc. Gudronul lui Yamagiwa (ziua 99) și virusul lui Shope se întâlniseră pe aceeași piele; împreună cu povestea hormonului (ziua 105), a căpătat greutate ideea că cancerul poate fi intersecția mai multor factori, mai degrabă decât o „cauză unică”.

Legendă, farsă și virus

Jackalope este povestea unui animal pe jumătate iepure, pe jumătate antilopă, din Vestul american. Potrivit relatării, frații Douglas și Ralph Herrick din Douglas, Wyoming, au pus coarne unui iepure împăiat și l-au vândut unui proprietar de hotel; Ralph a spus că s-a întâmplat în 1932. În același an Shope era pe urmele iepurilor cu coarne, dar nu se cunoaște nicio legătură între cele două. Povești despre iepuri cu coarne există și în folclorul Europei, Asiei și Africii; unii cercetători cred că o parte dintre ele ar fi putut porni de la iepuri infectați cu papilomavirus. Aceasta este o posibilitate, nu o origine stabilită.

Virusul circula de mult înainte de Shope. Într-un exemplar de iepure de la muzeul de istorie naturală al Universității din Kansas, colectat în 1915 în comitatul Cherokee din Kansas, virusul Shope a fost confirmat prin metode moleculare: după un studiu din 2015, cel mai vechi caz confirmat în laborator. Contribuția lui Shope nu a fost să vadă primul virusul, ci să arate ce era, cum se răspândea și cum se comporta în funcție de gazdă.

Patruzeci de ani de la iepure la om

În 1933 iepurele lui Shope nu spunea nimic despre om. În 1976, Harald zur Hausen a formulat ipoteza că papilomavirusurile umane ar putea provoca cancerul de col uterin; în cuvintele anunțului Nobel, împotriva părerii dominante a anilor 1970. În 1983 a arătat în biopsii tumorale un tip nou, producător de tumori, HPV16; în 1984 a clonat HPV16 și HPV18. Aceste două tipuri se găseau în aproximativ 70 la sută din biopsiile de cancer de col uterin din lume. În 2008 a primit jumătate din Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină.

Între timp, modelul pe iepure a continuat să lucreze. În 1985, Giri, Danos și Yaniv au secvențiat genomul virusului Shope. În 1995, Breitburd și colegii au arătat că iepurii domestici vaccinați cu particule asemănătoare virusului, făcute din proteina capsidei L1, au fost protejați împotriva negilor produși de virusul Shope; protecția a fost mediată de anticorpi și specifică tipului. Papilomavirusul iepurelui cu coadă de bumbac a devenit unul dintre modelele folosite la dezvoltarea vaccinurilor de protecție împotriva papilomavirusurilor. Cele patru fronturi ale cancerului de col uterin se reunesc astfel: tratamentul (ziua 93), diagnosticul precoce (ziua 103), cauza (începută astăzi) și prevenția (mai târziu în serie).

Papilomavirusul în programul de screening de astăzi

Potrivit datelor Ministerului Sănătății, screeningul național al cancerului de col uterin din Turcia se face cu un test ADN HPV gratuit, la fiecare cinci ani, pentru femeile între 30 și 65 de ani; după surse din presă, în 2014 programul a trecut de la o structură bazată pe Papanicolau la una bazată pe ADN HPV, iar în 2024 au fost efectuate aproximativ 3,5 milioane de screeninguri pentru cancerul de col uterin. Când o femeie face un test ADN HPV la un KETEM (centru de depistare precoce, screening și instruire în cancer), ceea ce se caută se bazează pe cunoașterea lanțului început cu iepurele lui Shope, adică a relației dintre papilomavirus și cancer.

Pe frontul prevenției situația este diferită: o declarație a Asociației Medicale Turce și știri din august 2026 spun că vaccinul HPV nu face încă parte din programul național de imunizare. Această informație trebuie reverificată înainte de publicare.

Acest articol este ziua 106 a seriei „Istoria cancerului în 365 de zile”. Richard Shope, care lucra la Institutul Rockefeller din Princeton, a publicat în 1933, împreună cu Hurst, că negii iepurilor sălbatici „cu coarne” cu coadă de bumbac din Iowa și Kansas sunt provocați de un virus filtrabil. Trecerea de la neg la cancer a fost arătată în 1935 la iepuri domestici de Peyton Rous și J. W. Beard. Aceste constatări sunt experimente pe iepuri; nu conțin o concluzie directă pentru sănătatea umană și nu reprezintă îndrumare de diagnostic sau tratament. Articolul a fost pregătit dintr-o perspectivă istorico-populară. Datele, numele și informațiile au fost verificate pe baza unor surse precum Shope-Hurst 1933, Rous-Beard 1935, Rous-Kidd 1938, Breitburd și colab. 1995 și anunțul Nobel din 2008.