Intrarea în zona interzisă: Evarts Graham și prima pneumonectomie

Intrarea în zona interzisă: Evarts Graham și prima pneumonectomie

Regulile cutiei toracice

A deschide abdomenul cerea curaj la începutul secolului; a deschide toracele era adesea socotit dincolo de curaj. Plămânul împarte o colivie cu inima și cu vasele mari; când deschizi o parte, plămânul se prăbușește, iar echilibrul presiunilor din torace se strică. A scoate un plămân întreg pentru cancer nu însemna doar a extrage o tumoră, ci a reconstrui acest echilibru de la zero.

În introducerea lucrării lor, Graham și Singer scriu că cancerul pornit din bronhii reprezintă aproximativ 5-10 la sută din toate carcinoamele și este cam la fel de frecvent ca cancerul de colon (rezumat conceptual; este o estimare din 1933, nu cifra de azi). Boala nu era deci o „raritate”, dar tratamentul ei era strâns într-o singură cale: îndepărtarea chirurgicală.

Au existat încercări, iar cele mai multe s-au sfârșit rău. Conform surselor, în 1895 Macewen a făcut o pneumonectomie în mai mulți timpi (pentru o colecție de puroi de origine tuberculoasă, nu pentru cancer). În 1910, Kümmell a prins rădăcina plămânului cu cleme la un pacient cu cancer pulmonar și a lăsat clemele pe loc; pacientul și-a pierdut viața în ziua a șasea. În 1922, Hinz a legat separat structurile rădăcinii pulmonare; pacientul și-a pierdut viața în ziua a treia. La Berlin, Rudolf Nissen a efectuat cu succes în 1930-31 o pneumonectomie stângă în doi timpi, pentru o boală alta decât cancerul, primul caz reușit din Europa. Pentru cancer nu exista un succes documentat.

Evarts Ambrose Graham s-a născut în 1883 la Chicago și era chirurg la Universitatea Washington și la Spitalul Barnes din St. Louis. Se făcuse cunoscut anterior prin tratarea puroiului din cavitatea toracică (empiem) și printr-o metodă de vizualizare a vezicii biliare (colecistografia). Era un chirurg care cunoștea bine fizica toracelui și îl vedea ca pe un produs, nu ca pe o regulă.

Aici este necesară o distincție: supraviețuirea unui singur pacient arată că o operație este posibilă, nu că funcționează. Lucrarea lui Graham din 1933 este o prezentare de caz, nu o comparație. Treptele ulterioare ale dovezii, adică seriile, rezultatele din mai multe centre și studiile care compară operația cu alte opțiuni, au fost construite de alții de-a lungul deceniilor. Partea lui Graham a fost că a făcut întrebarea posibil de pus.

Fumatul și povestea lui Graham însuși

Graham nu era doar chirurg, ci și un cercetător care căuta cauza cancerului pulmonar. În 1950, împreună cu Ernest Wynder, a publicat în JAMA un studiu despre istoricul de fumat al 684 de cazuri confirmate de cancer pulmonar. Studiul este considerat una dintre primele încercări mari de a investiga sistematic rolul fumatului în cancerul pulmonar. Povestea aceasta o vom spune separat, când vom ajunge la subiectul fumatului și al cancerului pulmonar.

Aceeași sursă populară relatează că Gilmore a continuat să fumeze după operație; este o observație care dă de gândit, pentru că arată că rolul fumatului nu era cunoscut în 1933. Potrivit unei sinteze, Graham a fumat mulți ani și a renunțat în 1951; în 1956 s-a pensionat. În același an i s-a descoperit un cancer pulmonar, iar pe 4 martie 1957, cu boala răspândită la oase și la creier, și-a pierdut viața. Faptul că un chirurg care operase cu succes un cancer pulmonar și încercase să lămurească una dintre cauzele lui și-a pierdut viața din cauza aceleiași boli este încheierea tăcută și dureroasă a acestei povești.

Chiar și povestea unei singure operații arată că progresul vine mereu împreună cu un preț și cu o întrebare.

Urma lui Graham în chirurgia toracică de azi

Nu am găsit o poveste locală turcă legată de această relatare și nu vrem să inventăm una. Concluzia generală este: chirurgia cancerului pulmonar este azi un spectru care depinde de stadiul bolii și de locul tumorii. La mulți pacienți în stadiu incipient se scoate doar un lob sau o parte mai mică a plămânului; scoaterea întregului plămân este o opțiune folosită mai rar, rezervată unor situații anume. Drumul deschis de Graham ne învață să întrebăm de fiecare dată, la fiecare pacient: „Cât trebuie scos?”

Pentru pacienți și apropiați, practic, aceasta înseamnă: decizia de operație nu depinde doar de întrebarea „unde este tumora?”, ci și de funcția pulmonară rămasă, de starea generală de sănătate și de stadiul bolii. Discutarea acestor întrebări înainte de operație, împreună cu echipa de chirurgie toracică și oncologie, se sprijină pe mult mai multe criterii decât în vremea lui Graham.

Acest articol este ziua 107 din seria „365 de zile de istorie a cancerului”. La St. Louis, chirurgul Evarts Graham și J. J. Singer au efectuat în aprilie 1933, la un pacient cu cancer pulmonar, o pneumonectomie stângă într-un singur timp și au publicat cazul în același an în JAMA; pacientul a trăit aproximativ treizeci de ani. Relatările despre data operației, mărimea tumorii și momentul deciziei diferă între surse; aceste diferențe sunt marcate în caseta de verificare a faptelor. Articolul este scris dintr-o perspectivă istorico-populară; nu conține recomandări de diagnostic sau de tratament. Datele, numele și informațiile din articol au fost verificate pe baza unor surse precum Graham-Singer 1933, Pai-Kumar 2017, Wynder-Graham 1950 și literatura științifică relevantă; detaliile care se sprijină pe surse populare sunt marcate în caseta de verificare a faptelor.