Protonoterapie sau radioterapie cu intensitate modulată în cancerul de prostată – Care este mai eficientă?

Importanța opțiunilor terapeutice în cancerul de prostată

Cancerul de prostată este unul dintre cele mai frecvente cancere la bărbați, iar opțiunile sunt numeroase, mai ales pentru boala localizată (precoce). În acest stadiu, radioterapia are un rol important. Printre tehnicile avansate folosite astăzi se numără protonoterapia și radioterapia cu intensitate modulată (IMRT = Intensity-Modulated Radiation Therapy), oferite pacienților cu rate ridicate de succes și profiluri reduse de reacții adverse. Eficacitatea comparativă și efectele pe termen lung asupra calității vieții sunt însă discutate de mult. Studiul randomizat controlat de fază 3 PARTIQoL, care abordează aceste întrebări, a fost prezentat la 30 septembrie 2024 la reuniunea anuală a Societății Americane de Radio-Oncologie (ASTRO 2024). Rezultatele pot ghida tratamentul, comparând în detaliu superioritatea relativă a metodelor și efectele asupra pacienților.

PARTIQoL: comparație între IMRT și protonoterapie

PARTIQoL este un studiu randomizat controlat amplu de fază 3, care compară eficacitatea și siguranța protonoterapiei și IMRT în cancerul de prostată localizat, cu risc scăzut sau intermediar. Cei 450 de pacienți au fost repartizați aleatoriu pentru IMRT sau protonoterapie și urmăriți. Scopul a fost evaluarea efectelor asupra unor aspecte ale calității vieții , precum funcția intestinală, incontinența urinară și funcția sexuală. Au fost analizate și rezultate terapeutice precum supraviețuirea fără boală.

Protonoterapie și IMRT: ce arată rezultatele?

• După doi ani de la tratament, în ambele grupuri au fost constatate rate de control al bolii de peste 90% în studiu.
• Nu au existat diferențe semnificative între metode privind funcția intestinală sau alte măsuri ale calității vieții.
• Constatările arată că ambele metode sunt la fel de eficiente și sigure în tratamentul cancerului de prostată cu risc scăzut sau intermediar.
• Investigatorul principal, dr. Jason Efstathiou, a spus că rezultatele "arată că am obținut rezultate egale atât pentru controlul bolii, cât și pentru toxicitate". Nu s-au găsit, așadar, diferențe semnificative în funcția intestinală, incontinență urinară sau funcție sexuală.

Rezultatele în detaliu: calitate și supraviețuire

La 24 de luni, ambele grupuri au avut o scădere mică, de numai 2%, a funcției intestinale, fără relevanță clinică. Aceasta indică efecte minime și absența unei diferențe între metode. Au fost obținute rezultate similare și pentru incontinență și funcția sexuală.

Nici supraviețuirea fără boală nu a diferit semnificativ. În grupul IMRT, rata a fost de 99% la luna 24 și 93,7% la luna 60; în grupul protonoterapiei, 98,1% și, respectiv, 93,4%. Ambele metode au astfel efecte similare asupra controlului bolii și prevenirii progresiei pe termen lung.

Costul protonoterapiei: avantaje și dificultăți

Protonoterapia oferă avantaje dozimetrice și poate reduce probleme suplimentare la unii pacienți. Este însă mai costisitoare și necesită mai multe resurse decât IMRT. Întrebarea dacă este clinic superioară în raport cu costul rămâne fără răspuns. PARTIQoL nu a găsit o diferență clinică între metode; într-un context fără limitări financiare, protonoterapia poate rămâne o opțiune viabilă.

Urmărirea pe termen lung: ce vom afla?

Continuarea urmăririi va oferi informații suplimentare. Studiul a inclus însă numai boală localizată cu risc scăzut sau intermediar și nu oferă date pentru pacienții cu risc ridicat, cu extindere ganglionară care necesită tratament în acele regiuni sau cu tratamente sistemice precum hormonoterapia.

Viitorul studiu COMPARE ar putea oferi date mai ample, comparând efectele metodelor asupra funcției intestinale, urinare și sexuale.

Concluzie: două opțiuni terapeutice puternice

PARTIQoL arată că nu există o diferență evidentă între IMRT și protonoterapie în cancerul de prostată și că ambele sunt sigure și eficiente pentru riscul scăzut sau intermediar. Rezultatele permit luarea în considerare a calității vieții în deciziile terapeutice. Studiile viitoare vor continua evaluarea rezultatelor mai ample.

Ambele sunt opțiuni importante, care pot ajuta pacienții să ia decizii mai bine informate împreună cu medicii.