Terapia cu protoni, superioară fotonilor (radioterapia clasică) în cancerul esofagian

Cancerul esofagian este un tip de cancer al cărui tratament este complex și dificil și care este diagnosticat adesea în stadii avansate. La diagnostic, aproximativ 30-40% dintre pacienți pot avea boală local avansată (stadiul II sau III). În aceste stadii, cancerul poate să fi depășit esofagul și să fi ajuns la ganglionii limfatici din apropiere, fără să se fi răspândit la alte organe.

„Tratamentul standard” al cancerului esofagian local avansat este, de obicei, multimodal, adică include mai multe metode terapeutice. Acestea sunt prezentate mai jos:

• Chimioterapie și/sau radioterapie neoadjuvantă: Chimioterapia și/sau radioterapia sunt administrate înaintea operației, cu scopul de a reduce dimensiunea tumorii și de a facilita intervenția chirurgicală.
• Rezecție chirurgicală: Se efectuează o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea completă sau în mare parte a tumorii. Printre cele mai frecvente proceduri se numără esofagectomia (îndepărtarea unei părți sau a întregului esofag).
• Tratament adjuvant: După operație, se poate administra chimioterapie și/sau radioterapie pentru a distruge celulele canceroase rămase sau a preveni recidiva cancerului.

Totuși, metodele de radioterapie prezintă riscuri de reacții adverse. În acest context, alegerea între cele două tipuri principale, terapia cu protoni și cea cu fotoni, este esențială pentru eficacitatea tratamentului și reacțiile adverse.

Terapia cu protoni și terapia cu fotoni: diferențe fundamentale

• Terapia cu fotoni: Radiația este administrată celulelor canceroase folosind raze X. Aceasta este metoda la care ne gândim în primul rând când vorbim despre radioterapia clasică.
• Terapia cu protoni: Sunt folosite fascicule de protoni cu energie înaltă. Protonii își eliberează energia când ajung în țesutul-țintă, reducând astfel riscul de lezare a țesuturilor sănătoase.

În ce cancere se remarcă terapia cu protoni?

Terapia cu protoni este preferată în cancerele în care riscul ca radiația să afecteze țesuturile sănătoase este mare, precum tumorile cerebrale, inclusiv cele de la baza craniului, tumorile măduvei spinării și cancerele de cap și gât.

În anumite tipuri de cancer, precum unele cancere cutanate și limfoame, nu s-au observat diferențe semnificative între terapia cu protoni și cea cu fotoni.

Meta-analiza prezentată în acest articol arată că terapia cu protoni este mai eficientă și mai sigură decât cea cu fotoni în tratamentul cancerului esofagian. Aceasta ar putea deschide noi perspective și extinde opțiunile terapeutice.

Principalele rezultate ale studiului

Cercetătorii au analizat 45 de studii despre terapia cu protoni și/sau fotoni pentru cancerul esofagian.

• În ansamblu, tratamentul cu fotoni este asociat cu o supraviețuire globală mai slabă decât cel cu protoni (raportul hazardurilor [HR], 1,31; 95% CI, 1,07-1,61; I^2= 11%).
  • Un raport al hazardurilor de 1,31 arată că pacienții tratați cu fotoni au un risc de deces cu 31% mai mare decât cei tratați cu protoni. 
  • I^2= 11%: Aceasta exprimă eterogenitatea (diferențele) dintre studii. O valoare I^2 mică (intervalul 0-25% fiind considerat de obicei redus) arată că studiile analizate sunt în mare măsură concordante. Cu alte cuvinte, în acest caz, studiile nu diferă mult în privința constatării că terapia cu fotoni are rezultate mai slabe.
• Supraviețuirea fără progresie (PFS) nu diferă semnificativ între grupurile de tratament (HR, 1,29; 95% CI, 0,87-1,92; I^2= 40%).

Analize pe subgrupuri

• La pacienții care au primit tratament radical, cei tratați cu fotoni au avut o supraviețuire globală și o PFS mai slabe decât cei tratați cu protoni.

• Tratamentul neoadjuvant (înaintea operației): la pacienții care l-au primit, nu există diferențe semnificative de supraviețuire globală între grupul tratat cu fotoni și cel tratat cu protoni.

Reacții adverse

Pacienții tratați cu protoni au prezentat o reducere semnificativă a riscului anumitor reacții adverse, printre care:

• Pneumonită de iradiere de grad 2 sau mai mare (inflamație pulmonară)
• Revărsat pericardic de grad 2 sau mai mare (lichid între foile pleurale)
• Limfopenie de grad 4 sau mai mare (scăderea numărului de globule albe)

Concluzie

Cercetătorii au concluzionat că terapia cu protoni reduce reacțiile adverse și îmbunătățește evoluția bolii, dar au subliniat necesitatea unor studii clinice randomizate „pentru confirmarea suplimentară” a acestor rezultate.

Meta-analizele și studiile observaționale pot oferi informații despre rezultate și tendințe importante, însă constatările lor trebuie, în general, confirmate prin studii clinice randomizate (SCR). SCR sunt considerate „standardul de aur” pentru evaluarea eficacității și siguranței tratamentelor, deoarece randomizarea (selecția aleatorie a pacienților) reduce la minimum părtinirea și crește fiabilitatea rezultatelor.