A murit donatorul de sânge care a salvat 2,4 milioane de copii

Eroii științei nu sunt doar cercetători

Povestea extraordinară a lui James Harrison, „omul cu brațul de aur”

James Harrison, unul dintre cei mai prolifici donatori de sânge, a cărui plasmă a salvat peste 2 milioane de copii, a murit în somn la 17 februarie în New South Wales, Australia. Familia și-a exprimat profunda durere pentru voluntarul decedat la 88 de ani.

Avea un sânge deosebit

Cunoscut în Australia ca „omul cu brațul de aur”, Harrison avea în sânge un anticorp rar numit Anti-D . Acesta era utilizat pentru medicamente care împiedică sistemul imunitar matern să atace celulele sanguine fetale în sarcină. Astfel poate fi prevenită HDFN, boala hemolitică ce poate provoca anemie severă, insuficiență cardiacă și deces.

Ce este HDFN și de ce este periculoasă?

HDFN (Hemolytic Disease of the Fetus and Newborn), pe scurt boala hemolitică, este o problemă gravă produsă când grupa sanguină maternă este incompatibilă cu cea fetală. Sistemul imunitar matern recunoaște globulele roșii ale copilului ca străine și produce anticorpi. Aceștia ajung în sângele fetal, distrug eritrocitele și pot provoca anemie severă, insuficiențe de organ și deces. Injecția Anti-D poate preveni procesul, permițând dezvoltarea sănătoasă.

În ce situații apare boala hemolitică (HDFN)?

1. Incompatibilitate sanguină între mamă și copil:

• Cea mai frecventă cauză este incompatibilitatea Rh . Riscul apare când o mamă Rh negativă este însărcinată cu un copil Rh pozitiv.
• Incompatibilitatea ABO poate provoca și ea boala; de exemplu, când mama are grupa O, iar copilul A sau B.

2. Sarcină anterioară sau transfuzie:

• O mamă Rh negativă care a avut anterior un copil Rh pozitiv este expusă celulelor sanguine ale acestuia la naștere și produce anticorpi.
• Și transfuziile pot provoca un răspuns imunitar matern la eritrocite incompatibile.

3. Trecerea anticorpilor prin placentă:

• Produși de mamă, Anti-D sau alți anticorpi traversează placenta, distrug eritrocitele copilului și provoacă boala hemolitică.

4. Alte incompatibilități rare:

• Antigenul Kell și alți factori sanguini rari pot provoca boala.

În urma acestor situații, copilul poate avea anemie severă, icter, insuficiență cardiacă și, în cazuri grave, hidrops fetal (acumulare letală de lichid) . Totuși, vaccinul Anti-D poate preveni în mare măsură cazurile prin incompatibilitate Rh.

O viață dedicată donării de sânge

La 14 ani, James Harrison a avut o operație toracică majoră și transfuzii care i-au salvat viața. Atunci a decis să devină donator. A început la 18 ani să doneze regulat plasmă și a continuat o dată la două săptămâni până la 81 de ani.

În 2005 a intrat în Cartea Recordurilor Guinness ca persoana cu cele mai multe donări de plasmă și a păstrat titlul până în 2022, când un donator din SUA l-a depășit.

Cum a început sângele lui Harrison să producă Anti-D?

Nu se știe sigur cum a dobândit capacitatea de a produce Anti-D. Unii experți o leagă de transfuziile masive din timpul operației toracice de la 14 ani. Se sugerează că organismul a dezvoltat atunci un răspuns la eritrocite Rh pozitive și a început producția. Nu orice persoană produce Anti-D; aceasta poate apărea doar după anumite procese imunitare, de obicei la persoane Rh negative expuse sângelui Rh pozitiv.

„Fără durere, fără costuri, dar cu vieți salvate”

Fiica sa, Tracey Mellowship, a spus că tatăl era extrem de mândru de generozitatea căreia îi dedicase viața: „Tatăl meu era foarte fericit să fi salvat atât de multe vieți fără durere și fără costuri. Spunea mereu: «Nu doare deloc, iar viața pe care o salvezi poate fi cândva chiar a ta.»”

Și doi dintre nepoții săi, precum și fiica, au putut trăi sănătos datorită vaccinului Anti-D. Mellowship a adăugat: „Tatăl meu era foarte fericit să știe că a ajutat multe familii ca a noastră să existe”.

Efectul salvator al Anti-D

Până la mijlocul anilor 1960, jumătate dintre copiii diagnosticați cu HDFN mureau. Injecțiile Anti-D au redus mult mortalitatea, dar donatorii sunt încă puțini. Australia are sub 200 de donatori cu anticorpi speciali, precum Harrison. Totuși, ei ajută anual la salvarea a aproximativ 45000 de mame și copii.

Obiectivul cercetării: producerea Anti-D în laborator

Serviciile de sânge ale Crucii Roșii Australiene (Lifeblood) și Institutul de Cercetare Medicală Walter & Eliza Hall lucrează la producerea în laborator. Cercetătorii urmăresc un tratament Anti-D sintetic prin multiplicarea sângelui și celulelor imunitare de la Harrison și alți donatori.

Directorul de cercetare Lifeblood, David Irving, a declarat: „Dezvoltarea unui nou tratament este de mult timp «sfântul Graal» al cercetării. Dar găsirea donatorilor care pot dona regulat și produce anticorpi de calitate și cantitate suficiente este extrem de dificilă”.

Sacrificiile lui Harrison au influențat milioane de vieți din Australia și din lume. Moștenirea sa va fi amintită mulți ani în medicină și în cultura donării.