Aparatele auditive 1899 – De la cornetele acustice la dispozitivele moderne

Dispozitivele care amplifică sunetele pentru a ajuta persoanele cu deficiențe de auz datează din Antichitate. Pe atunci, oamenii foloseau coarne de animale goale în interior, așezate lângă ureche pentru amplificarea sunetelor. 

• În cartea sa din 1558, Natural Magick, savantul italian Giambattista della Porta descrie aparate auditive din lemn, în formă de urechi de animale. 
• Începând din anii 1600, au fost folosite diverse „cornete acustice” în formă de pâlnie pentru a dirija sunetul spre ureche. 
• În 1899, inventatorul american Miller Hutchison a construit unul dintre primele aparate auditive electrice, alcătuit din mai multe căști și folosind un microfon cu carbon. 

Din anii 1600, un mic „cornet acustic”. Un sistem uriaș cu două goarne la Bolling Field din Washington, D.C. (1921).

Aparatele auditive electrice „utile” din anii 1900 nu erau practice din cauza dimensiunilor mari ale sistemului cu vid folosit pentru amplificarea sunetului. Din anii 1950, tranzistoarele au permis aparatelor auditive să devină mai mici și mai sofisticate, oferind totodată funcții mai avansate de prelucrare și transmitere a sunetelor. Unele aparate puteau fi integrate chiar în ramele ochelarilor. 

Astăzi există numeroase modele de aparate auditive. Printre ele sunt cele purtate în spatele urechii: la acest tip, o carcasă (împreună cu sistemul de amplificare) se află în spatele pliului din spatele urechii, iar un tub se îndreaptă spre conductul auditiv. Alte aparate se pot afla în întregime în conductul auditiv. Aparatele fixate în os produc vibrații ale craniului și urechii interne.

În general, aparatele auditive sunt dispozitive pentru captarea sunetului (microfon), amplificare și asigurarea clarității. Aparatele de astăzi sunt foarte sofisticate și pot include circuite de reducere a zgomotului, programabilitate și moduri selectabile. Pot utiliza atât microfoane omnidirecționale, cât și direcționale, acestea din urmă fiind utile în comunicarea cu o persoană. 

În interiorul aparatului auditiv se află un mic fir înfășurat pe o tijă, numit „telecoil”, care funcționează ca o antenă ce captează semnalele magnetice și le transformă în sunete.

Descrierea imaginii articolului: Fotografie a unor soldați suedezi care folosesc un localizator acustic în 1940. Aceste dispozitive erau folosite pentru localizarea avioanelor înainte ca radarul să devină răspândit.

Personalitățile istorice menționate în articol: Giambattista della Porta (1535–1615), Thomas W. Graydon (1850–1900), Miller Reese Hutchison (1876–1944)

• Subiectul anterior: Defibrilatorul 1899 – Șocul electric care salvează vieți
• Subiectul următor: Psihanaliza 1899 – Ascultarea persoanelor cu anomalii de comportament