Chimioterapia intraperitoneală hipertermică (HIPEC) în cancerul ovarian recidivat

Cancerul ovarian este diagnosticat de cele mai multe ori într-un stadiu avansat. Opțiunile terapeutice sunt variate, dar procesul este de obicei lung și dificil. Combinația dintre chirurgie și chimioterapie reprezintă abordarea standard. Recidiva cancerului este însă un eveniment important care afectează negativ evoluția bolii.

Publicat la 13 noiembrie 2024 în The Lancet Oncology , studiul clinic de fază III CHIPOR a arătat că adăugarea chimioterapiei intraperitoneale hipertermice (HIPEC) în cancerul ovarian recidivat sensibil la platină poate crește semnificativ supraviețuirea. Articolul examinează detaliile studiului și efectele potențiale ale abordării.

Chimioterapia intraperitoneală hipertermică (HIPEC) presupune administrarea directă a chimioterapiei în abdomen și încălzirea medicamentelor pentru creșterea eficacității. În timpul intervenției chirurgicale, medicamentele încălzite la 40-42°C sunt circulate prin cavitatea abdominală pentru a viza celulele tumorale microscopice rămase. HIPEC este utilizată de obicei în cancerele intraabdominale avansate sau recidivate, în special ovarian și gastric.

Principalele rezultate ale studiului CHIPOR

Realizat în 31 de centre din Franța, Belgia, Spania și Canada, CHIPOR este un studiu amplu efectuat în centre cu competență chirurgicală ridicată . Au fost incluși pacienți cu cancer ovarian epitelial recidivat la cel puțin 6 luni după prima chimioterapie cu platină. După chimioterapia de a doua linie pe bază de platină, participanții au fost randomizați în două grupuri: chirurgie citoreductivă completă cu sau fără HIPEC.

Chirurgia citoreductivă este o intervenție care urmărește reducerea cât mai amplă a țesutului canceros și minimizarea încărcăturii tumorale.

Protocol terapeutic:

• În grupul HIPEC s-a administrat intraoperator cisplatină 75 mg/m², timp de 60 de minute, la 41ºC ± 1ºC.
• Grupurile au fost stratificate după factori precum statusul de performanță, intervalul fără platină și utilizarea inhibitorilor PARP după chirurgie.

Îmbunătățire remarcabilă a supraviețuirii globale

Datele obținute după o urmărire mediană de 6,2 ani au arătat o creștere semnificativă a supraviețuirii globale cu HIPEC:

• Supraviețuire globală: Supraviețuirea mediană a pacienților tratați cu HIPEC a fost de 54,3 luni , față de 45,8 luni în grupul fără HIPEC. O diferență de aproximativ 10 luni.
• Reducerea riscului: HIPEC a redus riscul de deces cu 27% (HR = 0,73; IC 95% = 0,56–0,96; P = 0,024).

Constatările sugerează că HIPEC poate fi o opțiune promițătoare pentru pacienții cu cancer ovarian recidivat sensibil la platină.

Reacții adverse și profil de siguranță

Pe lângă beneficiul de supraviețuire, au fost observate reacții adverse asociate tratamentului. În special în primele 60 de zile după chirurgie, reacțiile adverse grave au fost mai frecvente în grupul HIPEC (49% față de 27%). Cele mai frecvente au inclus:

• Anemie: 23% (grupul HIPEC) și 14% (grupul de control)
• Tulburări electrolitice: 14% (grupul HIPEC) și 1% (grupul de control)
• Insuficiență renală: 10% (grupul HIPEC) și 1% (grupul de control)

S-a precizat însă că aceste toxicități pot fi gestionate prin măsurile luate în centre specializate în timpul HIPEC.

Pentru cine este HIPEC cea mai potrivită?

Cercetătorii au subliniat concordanța dintre rezultatele CHIPOR și cele ale studiului anterior OVHIPEC-1 și posibilul rol important al HIPEC în creșterea supraviețuirii în cancerul ovarian avansat. Este recomandată în special pentru următoarele grupuri:

• Recidivă sensibilă la platină: Pacienți fără recidivă timp de cel puțin 6 luni după primul tratament cu platină.
• După citoreducție completă: Situații în care țesutul tumoral a fost îndepărtat complet prin chirurgie.

S-a subliniat însă că tratamentul trebuie efectuat exclusiv în centre cu experiență în gestionarea toxicității și cu tratament suportiv adecvat (de exemplu, tiosulfat protector).

Concluzie: un nou standard terapeutic în cancerul ovarian?

CHIPOR a arătat că HIPEC poate crește supraviețuirea globală în cancerul ovarian recidivat și că toxicitățile sunt gestionabile. Abordarea necesită însă expertiză avansată chirurgicală și de oncologie medicală. Includerea HIPEC în practica de rutină va fi clarificată de datele pe termen lung ale studiilor viitoare.

Rezultatele promițătoare subliniază din nou importanța abordărilor individualizate în cancerul ovarian. Utilizarea HIPEC la pacienții selectați adecvat, în centre specializate, ar putea redefini standardele terapeutice.