Codurile etice ale reținerii chirurgicale: Noli Me Tangere (Nu mă atinge)

Unul dintre conceptele care au dominat cel mai mult timp istoria oncologiei și poate unul dintre cele mai greșit înțelese este principiul „Noli Me Tangere” (Nu mă atinge) . Timp de secole, expresia a reprezentat atât mărturisirea neputinței medicilor în fața cancerului, cât și o poziție etică menită să protejeze pacientul de o suferință mai mare.

Chirurgii antici știau foarte bine un lucru: uneori, „a pune bisturiul în teacă” salva mai multe vieți decât folosirea lui.

1. De la textele sacre la avertismentele medicale

În medicina Evului Mediu și a Renașterii, termenul a fost folosit pentru leziuni ulcerative, în special faciale, cu evoluție lentă, dar care deveneau agresive când erau atinse prin bisturiu sau cauterizare. În 1710, chirurgul Pierre Dionis rezuma astfel situația: „Îl numim Noli me tangere (nu mă atinge), pentru că atingerea îl înfurie și provoacă o distrugere mai mare.”

2. Constituția hipocratică: aforismul 6.38

Rațiunea medicală a acestui principiu al „neatingerii” se bazează pe celebra lucrare a lui Hipocrate, Aforisme , capitolul 6, articolul 38. Acest aforism a constituit, timp de secole, constituția neschimbată a chirurgiei oncologice:

De ce era interzisă atingerea?

Observația lui Hipocrate se baza pe o experiență clinică surprinzător de exactă. Încercând să taie o tumoră închisă, încă neulcerată, chirurgii antici se confruntau cu:

• Creștere rapidă: Creșterea și răspândirea rapidă a tumorii după intervenția cu bisturiul (astăzi putem explica aceasta prin influența traumatismului chirurgical asupra micromediului tumoral).
• Infecție fatală: În lipsa antisepsiei, plaga nu se închidea, iar pacientul murea de sepsis.
• Sângerare: Nu existau metode moderne pentru oprirea sângerării.

În teoria antică, această situație era interpretată ca „trezirea monstrului adormit (crabul)” .

3. Matricea decizională a chirurgului antic

Medicii nu întorceau spatele tuturor tumorilor. Viziunea hipocratică, unită cu clasificarea lui Celsus din epoca romană (subiectul zilei 20), îi oferea chirurgului un algoritm simplu:

Această abordare este forma cea mai primitivă a distincției moderne dintre tratamentul „curativ” (vindecător) și cel „paliativ” (de alinare).

O notă culturală: cancerul în literatură

Principiul „intangibilității” era atât de puternic, încât, secole mai târziu, a dat titlul celebrului roman al scriitorului și eroului național filipinez Jose Rizal(Noli Me Tangere). Rizal a descris corupția societății prin metafora „unui cancer imposibil de tratat, care provoacă durere pacientului când este atins”.