De ce facem cancer? Ce știm, ce nu știm și ce subestimăm

Pacienții cu cancer nu se pot abține să se întrebe de ce au făcut această boală. Care au fost cauzele? A fost ceva ce au făcut sau ceva ce ar fi putut preveni?

Ca specialiști în oncologie, considerăm că 40% dintre toate cancerele pot fi explicate prin factori de risc cunoscuți și, de obicei, modificabili; așadar, aproape jumătate ar putea fi prevenite! Fumatul și obezitatea sunt factorii principali, dar mulți alții (mutații germinale [ereditare], alcoolul, infecțiile și poluanți precum azbestul) cresc și ei riscul de cancer.

Dar ce știm despre celelalte 60%?

O nouă cercetare a arătat că, pentru această parte rămasă, cancerele sunt probabil influențate de factori de stil de viață sau de mediu, însă specialiștii încă nu înțeleg adevărata lor istorie de apariție. Un număr mic, dar important, ar putea fi legat de (ghinion).

Iată ce suspectează cercetătorii din oncologie în privința cauzelor încă necunoscute ale cancerului și de ce este atât de dificil să le confirme.

Posibilitatea 1: Factorii de risc cunoscuți ar putea conta mai mult decât credem

Să începem, de exemplu, cu fumatul. După decenii de cercetări, oamenii de știință au identificat clar efectele cancerigene ale tutunului. Cercetătorii au constatat că celulele crescute într-o placă de cultură, când sunt expuse la carcinogenii din tutun, suferă o serie unică de mutații întâlnite în tumorile dezvoltate la fumători.

De asemenea, specialiștii pot aduna date solide din studii epidemiologice privind răspândirea fumatului, riscurile oncologice și decesele asociate, în mare parte deoarece expunerea unei persoane la tutun de-a lungul vieții este relativ ușor de măsurat.

Epidemiologul Paul Brennan, de la Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății, spune: „dovezile împotriva fumatului sunt incredibil de consecvente”.

Pentru alți factori cunoscuți, precum obezitatea și poluarea aerului, există mai multe întrebări decât răspunsuri. Prof. Richard Martin, specialist în epidemiologie clinică la Universitatea Bristol din Regatul Unit, spune că probabil le subestimăm efectele din cauza limitelor metodelor de măsurare.

Să luăm obezitatea. Kilogramele în plus cresc riscul de apariție a cel puțin 13 tipuri de cancer. Deși estimările diferă între studii și tipuri de cancer, excesul de greutate sau obezitatea explică aproximativ 4% dintre cancerele din întreaga lume — 1% în țările cu venituri mici și 8% în cele cu venituri mari.

Brennan consideră însă că subestimăm efectul obezității asupra cancerului.

El spune că motivul principal este folosirea indicelui de masă corporală (IMC) pentru evaluarea excesului ponderal, un instrument slab pentru măsurarea grăsimii corporale. IMC nu face diferența între grăsime și mușchi; astfel, un sportiv care consumă carne slabă și legume poate avea același IMC ca o persoană de aceeași înălțime și greutate, dar sedentară, care consumă multe alimente procesate și alcool.

În plus, studiile asupra IMC îl calculează o singură dată, iar o măsurare nu arată cum a fluctuat greutatea în ultimii ani sau în diferite etape ale vieții. Analize recente sugerează însă că obezitatea urmărită în timp ar putea fi mai strâns legată de riscul de cancer decât măsurările unice. Numeroase studii sugerează și că modificările microbiotei intestinale și nivelul ridicat al insulinei în sânge — frecvent la persoanele obeze sau supraponderale — ar putea crește riscul de cancer și accelera creșterea tumorală.

Luând în calcul acești factori suplimentari, grăsimea corporală în exces ar putea avea, în cele din urmă, un rol mult mai important în riscul de cancer. De fapt, potrivit lui Brennan, „dacă am putea estima corect efectele obezității, am putea vedea că devine principala cauză a cancerului”.

Posibilitatea 2: Factori de stil de viață sau de mediu care trec sub radar

Cercetătorii au asociat cancerul cu numeroase substanțe consumate sau întâlnite în viața de zi cu zi. Totuși, natura completă și amploarea efectelor potențialilor carcinogeni din mediu, mai ales ale celor aproape omniprezenți, rămân în mare parte necunoscute.

Un motiv simplu este dificultatea evaluării efectelor multora dintre aceste substanțe. De exemplu, putem compara o persoană care fumează un pachet pe zi cu un nefumător, dar este mai greu să studiem, într-o populație, efectele poluanților din apă și alimente decât pe cele ale tutunului.

Martin spune: „Dacă există factori de risc omniprezenți la care suntem expuși, poate fi dificil să separăm rolul fiecăruia. Există probabil multe cauze pe care nu le cunoaștem cu adevărat și la care este expusă toată lumea.”

Graham Colditz, epidemiolog și specialist în sănătate publică la Universitatea Washington, spune: „Oamenii ajunși la 40 de ani pot să nu reflecte expunerile de pe terenul de joacă sau de fotbal de la 5 până la 10 ani. Tehnologia continuă să se schimbe, așa că astăzi putem măsura mai bine expunerile, dar legătura lor cu cele de acum 5, 10 sau 15 ani a fost probabil foarte variabilă.”

Cercetătorii au constatat și că majoritatea carcinogenilor nu produc direct mutații specifice în ADN-ul unei celule; dimpotrivă, sugerează că majoritatea provoacă modificări celulare favorizante pentru cancer, precum inflamația.

Brennan spune: „Trebuie să ne gândim cum provoacă potențialii carcinogeni cancerul. În loc să provoace mutații, aceștia pot reprezenta o cale cu totul diferită.” De exemplu, inflamația devenită cronică poate stimula o succesiune de evenimente care duce în final la cancer.

Majoritatea cercetărilor de până acum s-au desfășurat în țări cu venituri mari, precum SUA, Australia și unele regiuni ale Europei. De aceea, știm relativ puține despre cauzele cancerului în țările cu venituri mici și medii. Referitor la această necunoscută, epidemiologul molecular Marc Gunter, de la Agenția Internațională de Cercetare a Cancerului, subliniază „lipsa unor studii epidemiologice solide în alte regiuni ale lumii, în Africa, America Latină și unele părți ale Asiei”.

Posibilitatea 3: Unele cancere apar din întâmplare

Când vorbim despre riscul de cancer, (ghinionul) poate avea și el un rol.

Cancerele apar adesea la persoane expuse unor carcinogeni cunoscuți sau cu antecedente familiale de cancer. Totuși, Gunter spune: „Cunoaștem cu toții persoane care mănâncă foarte sănătos, nu au fost niciodată supraponderale și nu au fumat, dar au făcut cancer. Există și situația opusă: persoane care nu fac cancer.”

Ce proporție a cancerelor poate fi atribuită întâmplării?

În 2017, în revista Science a fost publicat un studiu controversat care, pe baza ratei de turnover celular (numărului de reînnoiri) din țesuturile sănătoase ale plămânului, pancreasului și altor regiuni, sugera că numai aproximativ o treime dintre cancere ar putea fi legate de factori de mediu sau genetici. Pentru restul, autorii susțin că apar din cauza mutațiilor aleatorii care se acumulează în ADN-ul persoanei — cu alte cuvinte, din ghinion.

Studiul a fost criticat intens de oameni de știință care au indicat defecte grave, ce i-au determinat pe cercetători să supraestimeze mult proporția cancerelor apărute din întâmplare. Potrivit lui Brennan, această proporție este mai mică. „Dacă priviți comparațiile internaționale ale ratelor de cancer și faceți o estimare prudentă, vedeți că poate 10% sau 15% dintre cancere se datorează cu adevărat întâmplării” spune el.

Concluzie

Întrebarea dacă unele cancere provin din ghinion sau din alți factori de risc nedescoperiți rămâne încă fără răspuns.

Concluzia reală este însă că multe dintre cauzele necunoscute ale cancerului sunt, cel mai probabil, legate de stilul de viață sau de mediu, ceea ce înseamnă că, teoretic, ele pot fi modificate și chiar prevenite.

Gunter spune: „va exista întotdeauna și un element de (ghinion), dar vă puteți schimba șansele în funcție de stilul de viață și, poate, de alți factori pe care încă nu îi înțelegem pe deplin”.

Vestea bună este că, în privința prevenției, există multe moduri de a ne schimba comportamentul pentru a crește șansa unei vieți fără cancer: să consumăm mai puțină carne procesată și alimente procesate, să facem zilnic mișcare, să mergem pe jos sau să ne vaccinăm împotriva virusurilor care provoacă cancer.

Pe măsură ce oamenii de știință înțeleg mai bine cauzele cancerului, vor crește și posibilitățile de prevenție. Cancerul este, în fond, un grup de boli cu o istorie mai veche decât cea a omenirii. Cunoștințele care reduc riscul de cancer cresc lent și continuu; deși nu vom elimina niciodată cancerul, poate că ziua în care îl vom controla ca boală nu este foarte îndepărtată.