ESMO 2026 și inovații în cancer – 18 studii cheie: tarlatamab, VOLGA, ADC-uri, imunoterapie fără chimioterapie și avertizare MOIO

18 studii de la Madrid: ce a schimbat și ce nu a schimbat ESMO 2026 în tratamentul cancerului?

Congresul din 2026 al Societății Europene de Oncologie Medicală (ESMO) a avut loc la Madrid, în perioada 23–27 octombrie. Comunicările de ultimă oră prezentate în cele patru Simpozioane Prezidențiale și celelalte prezentări importante ale congresului au redeschis discuția despre standardele de tratament în multe domenii, de la cancerul pulmonar cu celule mici până la cancerul de vezică urinară, de stomac, al căilor biliare, de endometru și osos. În acest articol analizăm pe rând cele 18 studii care s-au remarcat, cu cifrele și limitele lor, și evaluăm care dintre ele pot schimba practica de zi cu zi și care sunt încă premature. Programul congresului poate fi consultat pe pagina oficială ESMO. Înainte de congres am prezentat în articole separate cele 12 studii care urmau să stabilească agenda și noul ghid pentru cancerul gastric și esofagian, iar în timpul congresului am scris despre cancerul pulmonar cu mutație EGFR, terapiile țintite KRAS G12C, studiul OptiTROP-Lung06 în cancerul pulmonar PD-L1 negativ, studiul SANO în cancerul esofagian, studiul KEYNOTE-B49 în cancerul de sân, studiul DEWI în cancerul gastric și studiul STARBOARD în melanom.

De ce este important acest subiect?

Congresul ESMO este, alături de reuniunea anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO), unul dintre cele mai mari două congrese de cancer din lume. Studiile de fază 3 prezentate aici se reflectă adesea, în câteva luni, în aprobări de medicamente și în ghiduri. Congresul din 2026 s-a remarcat prin rezultate pozitive de fază 3 mai ales în boli în care de mult timp nu apăruse nicio opțiune nouă de tratament (cancerul pulmonar cu celule mici, cancerul căilor biliare, osteosarcomul recidivat).

Pe de altă parte, datele de congres sunt analize inițiale: duratele de urmărire sunt scurte, unele rezultate nu au fost încă publicate într-o revistă cu evaluare colegială, iar o parte se bazează pe comunicate ale companiilor. De aceea, la fiecare rezultat, pe lângă întrebarea „Ce s-a constatat?”, trebuie puse și întrebările „Cât de sigur este, pentru cine este valabil și cât de mare este diferența absolută?” (cum să citim corect studiile). În acest articol prezentăm împreună efectul relativ (reducerea riscului) și efectul absolut (diferența în luni sau în puncte procentuale).

Ce se schimbă în tratamentul cancerului după ESMO 2026?

La ESMO 2026 s-au remarcat patru tendințe principale: conjugatele anticorp–medicament au depășit chimioterapia în cinci tipuri diferite de cancer; imunoterapia a fost mutată în perioada dinaintea operației și în prima linie fără chimioterapie; medicamentele țintite din noua generație s-au dovedit superioare celor din generația veche; iar mai puțin tratament s-a dovedit sigur doar acolo unde există dovezi. Cel mai mare câștig de supraviețuire a fost obținut în cancerul pulmonar cu celule mici, cu tarlatamab.

Cele 18 studii într-un singur tabel

Un HR (raport de risc, hazard ratio) sub 1 este în favoarea tratamentului nou, iar peste 1 în defavoarea lui. Rezultatul final de supraviețuire globală din MATTERHORN a fost prezentat pentru prima dată la ESMO 2025; în 2026 a rămas în atenție prin publicarea completă și includerea în ghiduri.

Ce tratamente au adus cel mai mare câștig de supraviețuire la ESMO 2026?

În studiile care au prelungit semnificativ statistic supraviețuirea globală, câștigul median a variat între 2,8 și 8,4 luni. Cel mai mare câștig a fost observat în cancerul pulmonar cu celule mici în stadiu extins, în care durata mediană de viață depășește de obicei cu puțin un an. Trebuie reținut că același câștig nu are aceeași semnificație în fiecare boală: în cancerul gastric în linii avansate, unde supraviețuirea mediană este de 5 luni, un câștig de 5 luni înseamnă dublarea acestei durate.

I · Stadiul incipient: studii care urmăresc creșterea șanselor de vindecare

1. INTerpath-001: terapia ARNm personalizată în melanom, în faza 3

La 1.137 de pacienți cu melanom în stadiul IIB–IV, îndepărtat complet prin operație, terapia ARNm intismeran autogen (mRNA-4157/V940), produsă pe baza tumorii fiecărui pacient, a fost adăugată la pembrolizumab. Acest tratament nu este un vaccin preventiv în sensul clasic: tumora îndepărtată este secvențiată, se identifică antigenele noi specifice tumorii (neoantigenele) și se produce o moleculă de ARNm personalizată care direcționează sistemul imunitar spre aceste ținte (vaccinurile împotriva cancerului și imunoterapiile).

Riscul de recidivă sau de pierdere a vieții a scăzut cu 42%; în termeni absoluți, la 2 ani, aproximativ 12 din fiecare 100 de pacienți în plus au rămas fără recidivă. Efectele adverse de grad 3 sau mai mare legate de tratament au fost similare (14,2% față de 13,4%). Totuși, datele de supraviețuire globală nu sunt încă mature, iar locul acestui tratament este discutat într-o perioadă în care imunoterapia înainte de operație devine tot mai răspândită. Rezultatele au fost anunțate înainte de prezentare, prin încălcarea embargoului congresului.

2. VOLGA: tratamentul înainte de operație la pacienții cu cancer de vezică urinară care nu pot primi cisplatină

În cancerul de vezică urinară cu invazie musculară, standardul este chimioterapia pe bază de cisplatină, urmată de îndepărtarea vezicii. Totuși, aproximativ jumătate dintre pacienți nu pot primi cisplatină din cauza funcției renale, a vârstei sau a altor boli și, de cele mai multe ori, ajung direct la operație. În VOLGA, la acești pacienți, durvalumab + enfortumab vedotin înainte de operație și durvalumab după operație au fost comparate cu operația directă (695 de pacienți în total; într-un braț s-a adăugat și tremelimumab). Am scris anterior că o abordare similară cu pembrolizumab a primit aprobarea FDA.

Tratamentul dublu a redus cu 49% riscul de eveniment (recidivă, progresie sau pierdere a vieții) și cu 42% riscul de pierdere a vieții. În termeni absoluți, la 2 ani, proporția pacienților fără evenimente a crescut cu 19 puncte, iar a celor în viață cu 9 puncte. Prețul este reprezentat de mai multe efecte adverse: efecte adverse de grad 3–4 la 64% față de 44%; s-au remarcat erupțiile cutanate (49%) și afectarea nervilor (18%) legate de enfortumab vedotin. Brațul triplu (cu adăugarea de tremelimumab) nu a adus un beneficiu suplimentar și a dus la mai multe efecte adverse.

3. DASL-HiCaP: darolutamida în cancerul de prostată cu risc foarte înalt

În cancerul de prostată nerăspândit, dar cu risc foarte înalt (clasificarea riscului), tratamentul standard este terapia de deprivare androgenică de lungă durată plus radioterapia. În studiul DASL-HiCaP, condus de ANZUP, 1.106 pacienți au primit în plus, timp de 96 de săptămâni, darolutamidă sau placebo. 85% dintre pacienți au primit radioterapie ca tratament inițial, iar 15% pentru o recidivă după operație.

Riscul de metastaze sau de pierdere a vieții a scăzut cu 58%; în termeni absoluți, la 4 ani, proporția pacienților în viață fără metastaze a crescut cu 7 puncte. Numărul pacienților la care au apărut metastaze a fost de 9 față de 46. Efectele adverse au fost foarte asemănătoare cu cele din brațul placebo (bufeuri 66% față de 64%, oboseală 64% față de 57%). Datele de supraviețuire globală nu sunt încă mature; este vorba de rezultatul unei analize intermediare.

4. NATALEE: supraviețuirea globală la 6 ani în cancerul de sân în stadiu incipient

În cancerul de sân în stadiu incipient, stadiul II–III, cu receptori hormonali pozitivi și HER2 negativ, adăugarea de ribociclib timp de 3 ani după operație a arătat la 6 ani, pentru prima dată, o diferență și în supraviețuirea globală: 91,9% față de 89,7% (diferență absolută de 2,1 puncte; HR 0,81). Diferența de supraviețuire fără boală invazivă a ajuns la 5,3 puncte (83,2% față de 77,9%). Dacă aproximativ 47 de paciente primesc ribociclib timp de 3 ani, se previne o pierdere a vieții în 6 ani. Valoarea p este nominală; beneficiul este mic, dar crește în timp (criticile privind inhibitorii CDK4/6 și situația actuală).

5. MATTERHORN: durvalumab s-a consolidat în cancerul gastric operabil

În cancerul gastric și al joncțiunii eso-gastrice operabil (948 de pacienți), adăugarea de durvalumab la chimioterapia FLOT înainte și după operație crescuse răspunsul patologic complet de la 7,2% la 19,2%, iar supraviețuirea fără evenimente la 2 ani de la 58,5% la 67,4%. În analiza finală, proporția pacienților în viață la 3 ani a crescut de la 61,9% la 68,6% (diferență absolută de 6,7 puncte; HR 0,78). Acest rezultat a fost prezentat pentru prima dată la ESMO 2025; în 2026, prin publicarea completă și includerea în ghidul ESMO, noul standard s-a consolidat. Beneficiul pare mai evident la pacienții cu un răspuns patologic bun după operație (ghidul despre cancerul gastric).

II · Stadiul avansat: medicamente noi și combinații noi

6. DeLLphi-305: rezultatul anului în cancerul pulmonar cu celule mici

În CPCM în stadiu extins, standardul în prima linie este platină-etoposid + imunoterapie, urmate de imunoterapie de întreținere; totuși, durata mediană de viață este de aproximativ un an. Tarlatamab este un activator bispecific al celulelor T care leagă proteina DLL3 de pe celula tumorală de celulele imune. În DeLLphi-305, la 563 de pacienți fără progresie după 4 cicluri de inducție, tarlatamab a fost adăugat la durvalumab în tratamentul de întreținere.

Riscul de pierdere a vieții a scăzut cu 58%, iar supraviețuirea globală mediană s-a prelungit cu 8,4 luni. Rata de răspuns a fost de 26,4% față de 4,1%. Sindromul de eliberare de citokine a apărut la aproximativ jumătate dintre pacienți, dar în marea majoritate a cazurilor a fost ușor; gradul 3 a apărut la un singur pacient. Întreruperea tratamentului din cauza tarlatamabului a rămas la 3,2%. Rezultatele au fost publicate simultan în NEJM. Am prezentat subiectul în detaliu în articolul nostru despre tratamentele noi și harta accesului în CPCM.

7. Krascendo 1: noua generație față de vechea generație în KRAS G12C

În cancerul pulmonar cu mutație KRAS G12C tratat anterior (338 de pacienți), divarasib, din a doua generație, a crescut supraviețuirea mediană fără progresie de la 5,7 la 9,8 luni (HR 0,58) și supraviețuirea globală de la 12,0 la 17,7 luni (HR 0,56), comparativ cu sotorasib sau adagrasib, deja aprobate. Rata de răspuns a fost de 58% față de 32%. Rezultatele au fost publicate în NEJM. Remarcabil, deși divarasib a fost administrat mai mult timp, efectele adverse de grad 3 sau mai mare au fost mai puține (24,6% față de 34,5%).

8. SAFFRON: o opțiune fără chimioterapie în creșterea MET după osimertinib

În cancerul pulmonar cu mutație EGFR, una dintre cauzele importante ale rezistenței după osimertinib este creșterea MET. În SAFFRON, la 338 de pacienți cu supraexpresie sau amplificare MET de nivel înalt, combinația de comprimate osimertinib + savolitinib a prelungit, comparativ cu chimioterapia cu platină-pemetrexed, supraviețuirea fără progresie (7,6 față de 5,4 luni; HR 0,55) și supraviețuirea globală (17,8 față de 12,9 luni; HR 0,68). Rata de răspuns a fost de 51% față de 27%. Efectele adverse de grad 3 sau mai mare au fost similare (64% față de 63%); totuși, pierderea vieții legată de efectele adverse a apărut la 12 pacienți (7%) din brațul cu combinația și la niciun pacient din brațul cu chimioterapie. Pentru a alege pacientul potrivit, este necesară o nouă biopsie în momentul progresiei.

9. CLARITY-Gastric01: un conjugat țintit pe claudin 18.2 în linii avansate

Claudin 18.2 este o proteină frecvent prezentă pe suprafața celulelor de cancer gastric; primul medicament țintit pe ea a fost zolbetuximab. Sonesitatug vedotin (sone-ve) este, în schimb, un conjugat anticorp–medicament care se leagă de această proteină și transportă chimioterapia în interiorul celulei. În studiu au fost incluși 594 de pacienți tratați anterior, cu claudin 18.2 prezent în cel puțin 25% dintre celulele tumorale; aproximativ două treimi se aflau în linia a treia sau ulterioară.

În linia a treia și ulterior, supraviețuirea globală mediană s-a dublat (de la 5,0 la 10,0 luni); proporția pacienților în viață la 12 luni a crescut cu 20 de puncte. În schimb, la toți pacienții, diferența de supraviețuire fără progresie nu a fost semnificativă la evaluarea independentă (4,2 față de 3,8 luni). Greața, lipsa poftei de mâncare și vărsăturile au fost semnificativ mai frecvente; efectele adverse de grad 3 sau mai mare au fost însă mai puține (52,9% față de 61,1%).

10. G-HOPE-001: un al doilea conjugat pentru aceeași țintă

În China și Japonia, la 464 de pacienți care primiseră cel puțin două linii de tratament și aveau claudin 18.2 puternic pozitiv în 75% sau mai mult din tumoră, arcotatug tavatecan a crescut, comparativ cu chimioterapia aleasă de medic, supraviețuirea mediană fără progresie de la 3,1 la 7,1 luni (HR 0,45) și supraviețuirea globală de la 6,9 la 10,2 luni (HR 0,57). Rata de răspuns a fost de 37,4% față de 7,7%. Rezultatele se bazează pe comunicatul companiei; aplicabilitatea lor la pacienții din Europa și din Turcia trebuie confirmată.

11. HARMONi-GI1: un anticorp dublu PD-1/VEGF în cancerul căilor biliare

În cancerul căilor biliare avansat (colangiocarcinomul și terapiile țintite), standardul în prima linie este gemcitabină-cisplatină + durvalumab sau pembrolizumab. Ivonescimab este un anticorp dublu (bispecific) care țintește, într-o singură moleculă, atât PD-1, cât și factorul de creștere vasculară VEGF. În studiul efectuat în China, 682 de pacienți au primit, împreună cu aceeași chimioterapie, ivonescimab sau durvalumab.

Față de un standard activ și eficient, riscul de pierdere a vieții a scăzut cu 25%; câștigul median a fost de 2,8 luni, iar la 18 luni proporția pacienților în viață a fost mai mare cu 11,5 puncte. Efectele adverse de grad 3–4 au fost mai frecvente. În studiul HARMONi în cancerul pulmonar, care a inclus și pacienți occidentali, diferența de supraviețuire globală cu ivonescimab + chimioterapie nu atinsese pragul de semnificație; de aceea, rezultatul din cancerul căilor biliare trebuie confirmat la pacienții din afara Chinei.

12. PANKU-Breast01: un conjugat EGFR×HER3 în cancerul de sân hormonopozitiv

În cancerul de sân metastatic HR pozitiv și HER2 negativ, aflat în progresie după hormonoterapie și cel puțin o linie de chimioterapie (383 de paciente, China), izalontamab brengitecan (iza-bren) a redus cu 59% riscul de progresie comparativ cu chimioterapia: supraviețuirea mediană fără progresie a crescut de la 4,0 la 8,2 luni, iar rata de răspuns de la 20,2% la 40,5%. Totuși, efectele adverse de grad 3 sau mai mare legate de tratament au fost semnificativ mai numeroase (85,3% față de 65,8%), iar datele de supraviețuire globală nu sunt încă mature. Nu s-a făcut o comparație cu celelalte conjugate deja folosite la acest grup de paciente (opțiuni noi în cancerul de sân HR pozitiv, conjugatele anticorp–medicament în cancerul de sân).

13. TroFuse-005: primul beneficiu de supraviețuire al unui conjugat în cancerul de endometru

În cancerul de endometru (al mucoasei interne a uterului), opțiunile după chimioterapia cu platină și imunoterapie sunt limitate; ratele de răspuns cu doxorubicină sau paclitaxel sunt scăzute. În TroFuse-005, la 776 de paciente din 31 de țări, sacituzumab tirumotecan (sac-TMT), țintit pe TROP2, a fost comparat cu chimioterapia aleasă de medic. La aproximativ 84% dintre paciente, sistemul de reparare a ADN-ului din tumoră era intact (pMMR).

Riscul de pierdere a vieții a scăzut cu 32%, iar riscul de progresie cu 41%; supraviețuirea globală mediană s-a prelungit cu 6,9 luni. Este primul studiu de fază 3 în care un conjugat țintit pe TROP2 a prelungit supraviețuirea globală în cancerul de endometru. Anemia, rănile din gură și problemele de la suprafața ochiului au fost mai frecvente; pentru aceste efecte adverse este importantă îngrijirea preventivă a gurii și a ochilor.

14. ARTEMIS-011: un conjugat țintit pe B7-H3 în osteosarcomul recidivat

Osteosarcomul este un cancer osos care apare mai ales la adolescenți și adulți tineri. Când recidivează, există foarte puține opțiuni eficiente și aproape niciun studiu randomizat. În ARTEMIS-011, efectuat în China, 122 de pacienți care primiseră cel puțin două linii de tratament (vârsta mediană 21–22 de ani; aproximativ un sfert adolescenți) au primit risvutatug rezetecan (ris-rez), țintit pe B7-H3, sau gemcitabină + docetaxel.

Supraviețuirea mediană fără progresie a crescut de la 1,4 la 5,5 luni (HR 0,33); la 4 luni, proporția pacienților fără progresie a fost de 65% față de 33%. Tendința de supraviețuire globală este favorabilă, dar încă nesemnificativă (HR 0,51), iar 17 pacienți din brațul de control au trecut ulterior la ris-rez. Efectele adverse de grad 3 sau mai mare legate de tratament (în special scăderea globulelor albe) au fost foarte frecvente (93% față de 83%). Este un studiu mic, cu urmărire scurtă; un studiu global care include și pacienți din afara Chinei (EMBOLD Sarcoma-202) este în desfășurare.

15. LITESPARK-011: diferența de supraviețuire în cancerul renal nu este semnificativă

În cancerul renal cu celule clare aflat în progresie după imunoterapie, belzutifan + lenvatinib prelungise, comparativ cu cabozantinib, supraviețuirea fără progresie și, pe baza acestui rezultat, primise aprobarea FDA. În analiza finală prezentată la ESMO 2026 (747 de pacienți, urmărire mediană de 38,8 luni), supraviețuirea globală mediană a fost de 33,7 față de 28,6 luni; totuși, diferența nu a atins pragul statistic stabilit dinainte (HR 0,85; IÎ 95% 0,70–1,03). Diferențele privind supraviețuirea fără progresie (14,8 față de 10,8 luni) și rata de răspuns (53,1% față de 40,2%) s-au menținut; efectele adverse de grad 3 sau mai mare au fost similare. Concluzie: combinația rămâne o opțiune, dar nu există o dovadă puternică de supraviețuire care să justifice înlocuirea cabozantinibului.

III · Mai puțin tratament: când este sigur și când nu?

16. KEYNOTE-C93: prima linie fără chimioterapie în cancerul de endometru dMMR

În aproximativ un sfert dintre cancerele de endometru, sistemul de reparare a ADN-ului este deficitar (dMMR); aceste tumori răspund foarte bine la imunoterapie. În prezent, standardul în prima linie este chimioterapia + imunoterapia. În KEYNOTE-C93, la 299 de paciente, pembrolizumab în monoterapie (la 6 săptămâni) a fost comparat cu carboplatină + paclitaxel.

Supraviețuirea mediană fără progresie a crescut de la 8,4 la 38,2 luni; riscul de progresie a scăzut cu 43%. Ratele de răspuns au fost similare (64,1% față de 62,1%), dar răspunsurile cu pembrolizumab au fost mult mai durabile. Efectele adverse de grad 3 sau mai mare s-au redus la o treime. Diferența de supraviețuire globală nu a fost semnificativă; acest lucru era însă de așteptat, deoarece marea majoritate a pacientelor din brațul cu chimioterapie care au avut progresie au primit ulterior imunoterapie. O avertizare importantă: în primele 6 luni, la unele paciente boala a progresat mai devreme cu pembrolizumab; sunt necesari markeri noi pentru a prezice cine nu va răspunde la imunoterapia în monoterapie. Studiul a făcut comparația doar cu chimioterapia, nu cu combinația chimioterapie + imunoterapie.

17. MOIO: este sigură rărirea imunoterapiei?

La pacienții care răspund la imunoterapie, cât timp și cât de des trebuie administrat tratamentul este o întrebare importantă: un tratament mai rar poate reduce vizitele la spital, efectele adverse și costurile. În studiul francez MOIO, 340 de pacienți care răspundeau după 6 luni de imunoterapie (cei mai mulți cu cancer pulmonar, de vezică urinară sau renal) au fost repartizați la tratament la intervale standard sau o dată la 12 săptămâni.

Pentru supraviețuirea fără progresie nu s-a putut demonstra rezultatul „nu mai rău” (non-inferioritatea); mai mult, în brațul cu administrare rărită, proporția pacienților care și-au pierdut viața a fost de două ori mai mare. Efectele adverse de grad 3–4 au scăzut doar puțin (29,8% față de 34,5%). După avertizarea comitetului independent de monitorizare, includerea de pacienți în studiu a fost oprită. Concluzia este clară: la pacientul care răspunde, nu se recomandă prelungirea din proprie inițiativă a intervalului dintre administrările de imunoterapie. Decizia privind durata tratamentului și o eventuală pauză trebuie luată împreună cu oncologul, pe baza dovezilor (efectele adverse ale imunoterapiei și gestionarea lor).

18. SANO: supravegherea activă în cancerul esofagian

La 309 pacienți cu răspuns clinic complet la radiochimioterapia preoperatorie, între pacienții la care operația a fost amânată și care au fost urmăriți îndeaproape (198) și cei care au fost operați standard (111), diferența de supraviețuire globală la 5 ani nu a fost semnificativă (50% față de 54%; HR 1,17). Totuși, în brațul de supraveghere activă, metastazele la distanță (46% față de 29%) și pierderea vieții din cauza cancerului esofagian (40% față de 30%) au fost mai frecvente. La aproximativ o treime dintre pacienți, esofagul a fost păstrat în mod durabil. Supravegherea activă este o opțiune pentru pacienți selectați, care pun pe primul loc calitatea vieții și cunosc riscurile, în centre cu experiență; nu este un standard pentru toată lumea.

Cinci lecții importante de la ESMO 2026

1. Conjugatele anticorp–medicament s-au extins în toate domeniile oncologiei. Cinci conjugate îndreptate împotriva a patru ținte diferite (TROP2, EGFR×HER3, claudin 18.2 și B7-H3) au depășit chimioterapia în studii de fază 3 în cancerul de endometru, de sân, gastric și osos. Totuși, aceste medicamente sunt o „chimioterapie țintită”: anemia, scăderea globulelor albe, rănile din gură și efectele adverse oculare și pulmonare trebuie urmărite îndeaproape.
2. Imunoterapia se mută mai devreme și spre utilizarea fără chimioterapie. VOLGA și MATTERHORN au arătat valoarea imunoterapiei înainte și după operație, INTerpath-001 pe cea a terapiei ARNm personalizate, iar KEYNOTE-C93 valoarea tratamentului fără chimioterapie la pacientul selectat corect.
3. Selecția corectă a pacientului vine înaintea medicamentului potrivit. Fără testarea creșterii MET în SAFFRON, a claudin 18.2 în CLARITY-Gastric01 și G-HOPE-001, a statusului dMMR în KEYNOTE-C93 și a KRAS G12C în Krascendo 1, beneficiul acestor rezultate nu poate fi obținut. Testarea extinsă a biomarkerilor la diagnostic și în momentul progresiei este acum o necesitate.
4. Mai puțin tratament este sigur doar acolo unde există dovezi. KEYNOTE-C93 și SANO au arătat că la pacienți selectați este posibil mai puțin tratament, în timp ce MOIO a avertizat că rărirea imunoterapiei poate scurta durata vieții.
5. Efectul relativ, efectul absolut și supraviețuirea globală trebuie citite împreună. În LITESPARK-011 și KEYNOTE-C93, diferența de supraviețuire globală nu a fost semnificativă; în NATALEE, diferența absolută este de 2,1 puncte. Faptul că o parte importantă a studiilor a fost efectuată doar în China impune, de asemenea, prudență la extinderea rezultatelor la alte populații.

Ce studiu schimbă practica de zi cu zi?

Recomandări practice pentru pacienți și familiile lor

• Nu vă modificați singuri tratamentul: Deși rezultatele de la congres sunt încurajatoare, cele mai multe nu sunt încă aprobate. Mai ales dacă primiți imunoterapie, decizia de a prelungi intervalele sau de a face o pauză trebuie luată întotdeauna împreună cu oncologul dumneavoastră.
• Întrebați despre testele de biomarkeri: În cancerul pulmonar EGFR, KRAS și MET; în cancerul gastric claudin 18.2, HER2 și MSI/MMR; în cancerul de endometru statusul MMR sunt condiția prealabilă pentru accesul la tratamentele noi.
• Informați-vă despre studiile clinice: Pentru aceste medicamente, neautorizate în Turcia, calea cea mai sigură de acces este adesea un studiu clinic.
• Întrebați despre beneficiul absolut și efectele adverse: Întrebarea „Cât timp în plus sau câte procente în plus de șanse îmi oferă, în medie, acest tratament în situația mea și care este prețul?” este cheia deciziei.
• Nu ezitați să cereți o a doua opinie înainte de a lua o decizie.

Întrebări frecvente

Care au fost cele mai importante rezultate de la ESMO 2026?

Cele mai puternice rezultate au fost obținute cu tarlatamab + durvalumab în cancerul pulmonar cu celule mici (supraviețuire globală de 21,1 față de 12,7 luni), cu durvalumab + enfortumab vedotin înainte și după operație în cancerul de vezică urinară la pacienții care nu pot primi cisplatină, cu sacituzumab tirumotecan în cancerul de endometru și cu pembrolizumab fără chimioterapie în cancerul de endometru dMMR. Conjugatele anticorp–medicament au depășit chimioterapia în cinci tipuri diferite de cancer.

Îmi schimbă rezultatele de la ESMO 2026 tratamentul imediat?

De cele mai multe ori, nu. Datele de congres sunt analize inițiale; procesele de aprobare, includere în ghiduri și rambursare a medicamentelor pot dura luni sau ani. Unele rezultate provin doar din studii efectuate în China și trebuie confirmate. Discutați orice modificare a tratamentului cu oncologul dumneavoastră.

Este sigur să primesc imunoterapie mai rar?

Studiul MOIO, prezentat la ESMO 2026, este un avertisment în această privință: la pacienții care răspund la tratament, rărirea imunoterapiei la o administrare la 12 săptămâni nu a demonstrat non-inferioritatea pentru supraviețuirea fără progresie, iar proporția pacienților care și-au pierdut viața a fost mai mare (19,9% față de 10,5%). De aceea, intervalele nu trebuie prelungite din proprie inițiativă.

Sunt accesibile aceste tratamente noi în Turcia?

Pembrolizumab, durvalumab, ribociclib, darolutamida și osimertinib sunt autorizate în Turcia, dar majoritatea noilor utilizări prezentate la ESMO 2026 nu sunt încă aprobate sau nu sunt rambursate. Terapia ARNm, divarasib, ivonescimab și noile conjugate anticorp–medicament nu sunt autorizate; acestea pot fi obținute prin studii clinice sau prin import de medicamente din străinătate, pe bază de prescripție nominală.

Glosar

Raport de risc (HR, hazard ratio)

Raportul dintre ritmurile în care un eveniment (progresie, recidivă sau pierdere a vieții) apare în două grupuri; o valoare sub 1 este în favoarea tratamentului nou.

Supraviețuirea mediană

Durata față de care jumătate dintre pacienți trăiesc mai mult, iar cealaltă jumătate mai puțin.

Supraviețuirea fără progresie / fără evenimente

Perioada în care boala nu progresează sau nu revine și nu are loc o pierdere a vieții.

Conjugat anticorp–medicament

Chimioterapie atașată unui anticorp care se leagă de o țintă de pe celula canceroasă; transportă medicamentul direct în celula tumorală.

Anticorp bispecific

Anticorp care se poate lega simultan de două ținte diferite; de exemplu, tarlatamab leagă celula tumorală de o celulă imună.

dMMR

Deficit al sistemului de reparare a ADN-ului în tumoră; aceste tumori răspund foarte bine la imunoterapie.

Răspuns patologic complet

Absența celulelor tumorale viabile în țesutul îndepărtat la operație, după tratamentul preoperator.

Analiză intermediară

Evaluare statistică efectuată într-un moment stabilit dinainte, înainte de finalizarea studiului; rezultatele se pot schimba la o urmărire mai lungă.