Elixirul tinereții – Șoareci „supermodel” și un nou candidat terapeutic care încetinește îmbătrânirea

Oamenii de știință au descoperit un candidat terapeutic care prelungește cu aproximativ 25% viața animalelor de laborator . Există speranța că descoperirea ar putea încetini și îmbătrânirea oamenilor.

Autorul principal al cercetării, prof. Stuart Cook, spune: „Este mai ușor să folosești medicamentul pe care l-am dezvoltat pentru a trăi mai mult decât să restricționezi caloriile. Ați vrea să duceți, de la 40 de ani, o viață de semiînfometare, deloc plăcută, doar pentru a câștiga cinci ani la final? Eu nu.”

Șoarecii tratați au fost numiți în laborator „bunicuțe supermodel” (supermodel granny), deoarece aveau un aspect tânăr. Erau mai sănătoși și mai puternici decât cei netratați și dezvoltau mai rar cancer.

Medicamentul este testat și la oameni, dar nu se știe încă dacă va avea același efect împotriva îmbătrânirii.

Căutarea elixirului tinereții de-a lungul istoriei

Căutarea longevității este una dintre cele mai vechi și mai aprofundate teme ale istoriei omenirii. Oamenii de știință știu însă de mult că procesul de îmbătrânire poate fi modificat , în realitate.

De exemplu, studiile pe animale de laborator au demonstrat că acestea trăiesc mai mult când mănâncă mai puțin.

Astăzi, cercetarea îmbătrânirii reunește numeroși oameni de știință care încearcă să descopere și să modifice procesele moleculare implicate.

Echipa de la Laboratorul MRC de Științe Medicale, Imperial College London și Facultatea de Medicină Duke-NUS studia o proteină numită interleukina-11 . Nivelul ei crește în corpul uman odată cu vârsta, sporind inflamația și activând mai multe comutatoare biologice care controlează ritmul îmbătrânirii.

O viață mai lungă și mai sănătoasă

Cercetătorii au realizat două experimente:

1. Au împiedicat, prin inginerie genetică, producerea interleukinei-11 la șoareci.
2. Când șoarecii au ajuns la 75 de săptămâni, echivalentul aproximativ al vârstei de 55 de ani la om, le-au administrat regulat un medicament experimental pentru eliminarea proteinei din organism.

Rezultatele au fost publicate la 17 iulie 2024 în Nature și au arătat o prelungire a vieții cu 20-25%, în funcție de experiment și de sexul șoarecilor. În timp ce șoarecii vârstnici de laborator mor de obicei de cancer, cei fără interleukina-11 au dezvoltat mult mai rar boala. Aveau și funcție musculară mai bună, erau mai slabi, aveau blană mai sănătoasă și rezultate mai bune la indicatorii de fragilitate.

Potrivit articolului, medicamentul este un anticorp anti-IL-11 care inhibă semnalizarea IL-11 (interleukina-11). Numele de cod al anticorpului este X203 . X203 a fost utilizat pentru a studia efectele asupra îmbătrânirii și patologiilor asociate prin inhibarea căilor de semnalizare IL-11. În plus, IL11RA este receptorul neutralizat de un alt anticorp, numit X209 . Acești anticorpi au fost folosiți în experimente pentru blocarea efectelor biologice ale IL-11.

Unul dintre cercetători, prof. Stuart Cook, a declarat: „Încerc să nu mă entuziasmez prea mult, fiindcă pare prea frumos ca să fie adevărat! Există atâtea produse false, așa că încerc să mă bazez pe date, iar acestea sunt dintre cele mai solide” a spus el.

Profesorul Cook a afirmat că este „absolut” convins că abordările merită testate asupra îmbătrânirii umane, că ar putea avea un efect „transformator” dacă funcționează și că s-ar gândi să ia și el medicamentul.

Dar la oameni?

Marile întrebări fără răspuns sunt dacă efectul poate fi obținut și la oameni și dacă reacțiile adverse vor fi tolerabile. Interleukina-11 are un rol în dezvoltarea timpurie a corpului uman. Foarte rar, oamenii se pot naște fără să producă proteina, ceea ce influențează sudarea oaselor craniului, articulațiile și erupția dinților. Are și un rol în formarea cicatricilor.

Cercetătorii consideră că, mai târziu în viață, interleukina-11 are un rol negativ, favorizând îmbătrânirea. Medicamentul experimental, un anticorp produs pentru a ținti proteina, este testat la pacienți cu fibroză pulmonară, o afecțiune în care cicatrizarea plămânilor îngreunează respirația.

Profesorul Cook a spus că studiile nu s-au încheiat, dar datele sugerează că medicamentul este sigur. Este doar cea mai recentă abordare de „tratare” a îmbătrânirii prin medicamente. Metforminul, utilizat în diabetul de tip 2, și rapamicina, administrată pentru prevenirea respingerii transplantului, sunt studiate activ pentru proprietăți împotriva îmbătrânirii.

În videoclipul de mai jos, Stuart Cook explică astfel cum a apărut ideea de a ținti interleukina-11:

„Interleukina 11, sau pe scurt IL-11, este o genă care produce o proteină în corpul nostru. Proteina activează fibroblastele și celulele imunitare. Gena este o caracteristică moștenită evolutiv de la pești, unde are funcții benefice. Pentru noi însă este o relicvă evolutivă care provoacă efecte dăunătoare și boli. IL-11 produce inflamație și fibroză și împiedică regenerarea corectă a țesuturilor. În 2016-2017 am descoperit că gena fusese caracterizată greșit și am fost primii care au descris-o drept factor profibrotic și proinflamator în inimă și rinichi. Ulterior am constatat același efect în numeroase țesuturi, iar descoperirea a stat la baza cercetării noastre asupra îmbătrânirii.

Studiind fibroza, adică cicatrizarea țesuturilor, am observat niveluri ridicate ale proteinei IL-11 la animalele vârstnice. Am examinat îmbătrânirea la șoareci și am constatat că expresia genei crește în toate țesuturile odată cu vârsta. Observația a arătat că activarea ei provoacă probleme și se asociază cu multimorbiditatea, prin care îmbătrânirea duce la multe boli. Acestea variază de la pierderea vederii și auzului la căderea părului, pierderea masei musculare și deteriorarea funcțiilor cardiace și renale.

Prin dezactivarea genetică a genei la șoareci, am observat o ameliorare importantă a bolilor îmbătrânirii. Am trecut apoi la anticorpi, o abordare mai relevantă translațional. Anticorpii de legare, dezvoltați special pentru proteină, se fixează pe moleculele IL-11 și le neutralizează. Am administrat tratamentul unor șoareci de vârstă echivalentă cu 55 de ani la om și am observat mușchi mai puternici, plămâni care funcționau mai bine, piele mai sănătoasă și auz și vedere îmbunătățite. Pe lângă ștergerea genei de la naștere, am arătat că aceleași beneficii pot fi obținute și printr-un medicament administrat mai târziu în viață. Aceasta indică potențialul aplicării la oameni.

Grupul nostru studiază procesele celulare care stau la baza îmbătrânirii și a bolilor asociate, precum cancerul. Am observat efecte pozitive asupra multor indicatori ai îmbătrânirii, iar înțelegerea legăturilor dintre mecanisme ne poate ajuta să concepem tratamente mai bune. Una dintre cele mai importante constatări este că un singur tratament, anticorpul anti-IL-11, poate îmbunătăți atât durata vieții sănătoase, cât și durata totală a vieții. Deși populația vizată ar fi întreaga lume, trebuie mai întâi efectuate studii la oameni și rezolvate finanțarea și aspectele de reglementare. Studiile genetice și pe animale indică însă un profil de siguranță promițător.”

Opiniile altor cercetători

Prof. Anissa Widjaja de la Facultatea de Medicină Duke-NUS a declarat: „Deși studiul nostru a fost realizat pe șoareci, sperăm că rezultatele vor fi deosebit de importante pentru sănătatea umană, deoarece am observat efecte similare în studii pe celule și țesuturi umane” a spus ea. „Cercetarea este un pas important spre înțelegerea îmbătrânirii și am demonstrat la șoareci un tratament care ar putea prelungi îmbătrânirea sănătoasă.”

Ilaria Bellantuono, profesoară de îmbătrânire musculoscheletală la Universitatea Sheffield, a declarat: „În ansamblu, datele par solide. Este o altă terapie potențială care țintește mecanismul îmbătrânirii și ar putea avea beneficii asupra fragilității” a spus ea. A subliniat însă lipsa dovezilor la pacienți și costul unor asemenea medicamente, afirmând că „este de neconceput să tratezi fiecare persoană de 50 de ani pentru tot restul vieții”.

Comentariu și avertisment

Știința deschide zilnic noi perspective în căutarea unei vieți lungi și sănătoase. Deși candidatul terapeutic a produs rezultate entuziasmante, sunt necesare mai multe cercetări pentru a-i înțelege efectele și reacțiile adverse la oameni. Studiile actuale pe șoareci oferă speranțe pentru sănătatea umană. Tratamentul nu este însă disponibil în prezent pentru utilizare de rutină la oameni.