În creierul dumneavoastră există microplastice cât o pungă de plastic!

Suntem ceea ce mâncăm și bem. Și mâncăm și bem tot mai mult plastic...

Plasticul este peste tot în jurul nostru: în sticlele de apă și pungile de cumpărături, în tuburile de pastă de dinți și șampon, în recipientele pentru alimente, în pahare, farfurii, cuțite și tacâmuri. Uneori mă gândesc la sentimentul de superioritate cu care privim înapoi spre elitele romane, atât de atașate de tacâmurile lor din plumb: nu știau că furculițele și lingurile le omorau. Apoi mă întreb dacă oamenii viitorului ne vor privi cu un sentiment asemănător: Sărmanii noștri strămoși. Cum de nu și-au dat seama că le face rău să mănânce lucruri care nu sunt biodegradabile?

Plasticul se află peste tot în corpul nostru! Dar mai ales în creier!

Cele mai recente constatări științifice arată că situația este mult mai gravă decât credeam . Un studiu publicat la 3 februarie 2025 în revista Nature Medicine a arătat că microplasticele și nanoplasticele se găsesc acum în concentrații mari și în creierul uman.

Aceste particule de plastic de dimensiuni nanometrice fuseseră identificate anterior în plămâni, în placentă și în plăcile lipidice din arterele carotide. Deși constatările erau deja îngrijorătoare, prezența plasticului în cantități mult mai mari în creier a surprins profund lumea științifică.

Noul studiu a examinat țesuturi de creier, ficat și rinichi de la aproximativ 30 de persoane decedate, provenite din biobănci din SUA. Cercetătorii au măsurat nanoplasticele, prea mici pentru a fi văzute la microscoapele tradiționale, folosind cromatografia în fază gazoasă cuplată cu spectrometria de masă.

Nivelul plasticului din creier este de multe ori mai mare decât în alte organe

Rezultatele au arătat o concentrație de microplastice în țesutul cerebral mult mai mare decât în ficat și rinichi. Cantitatea din creier a fost măsurată la aproximativ 4000 de micrograme pe gram de țesut. Această proporție înseamnă aproximativ 2 grame de plastic numai în cortexul frontal, o cantitate egală cu o pungă obișnuită de plastic pentru sandvișuri!

Și mai îngrijorător a fost faptul că, între 2016 și 2024, cantitatea de microplastice din creier a crescut semnificativ. Interesant este că această creștere a avut loc independent de factori precum sexul, vârsta sau rasa.

Cantitatea de microplastice din creier a crescut cu 47% în 8 ani; concentrația plasticului în țesutul cerebral este de 10 ori mai mare decât în alte organe!

Graficul de mai sus arată creșterea remarcabilă a concentrațiilor de microplastice din țesuturile ficatului, rinichilor și creierului între 2016 și 2024. Se observă în special că țesutul cerebral are o cantitate mult mai mare de microplastice decât celelalte organe și că aceasta a crescut semnificativ în timp.

Situația este și mai critică la persoanele cu demență

Un rezultat remarcabil al studiului a fost nivelul mult mai mare de plastic din creierul persoanelor cu demență, inclusiv Alzheimer. La persoanele cu demență au fost identificate între 20.000 și 50.000 de micrograme de microplastice pe gram de țesut. Cantitatea corespunde aproximativ unui număr de 10 pungi de plastic pentru sandvișuri .

Aici apare însă o întrebare importantă: microplasticele provoacă demență sau pătrunde mai mult plastic în creier deoarece bariera hematoencefalică a persoanelor cu demență este slăbită? Răspunsul la această întrebare rămâne de stabilit prin cercetări viitoare.

Cum ne putem proteja de plastic?

Cercetarea a mai arătat că microplasticele erau formate în principal din polietilenă, un material utilizat frecvent în viața de zi cu zi. Polietilena se găsește mai ales în sticlele de apă, pungile de plastic, recipientele pentru păstrarea alimentelor și produsele textile.

Studiile arată că utilizarea intensă a sticlelor de apă din plastic duce la înghițirea a aproximativ 90.000 de particule de microplastic pe an. În schimb, la cei care consumă apă de la robinet, cantitatea este de numai aproximativ 4000. În mod similar, alimentele încălzite în recipiente din plastic și fibrele de plastic din aerul respirat reprezintă riscuri importante.

Este necesară o schimbare la scară largă

Măsurile individuale, precum folosirea sticlelor din sticlă sau metal și scoaterea alimentelor din recipientele de plastic înainte de încălzire, ar putea reduce într-o anumită măsură riscul. Pentru a combate eficient problema microplasticelor sunt însă necesare, în mod evident, măsuri mai ample la nivel național și internațional.

Pentru ca generațiile viitoare să nu ne numească „strămoșii noștri care mâncau plastic”, trebuie să devenim mai conștienți, ca societate, de problema plasticului și să accelerăm politicile de reducere a utilizării sale.