Medicii încă nu consideră obezitatea o boală!

„Obezitatea trebuie recunoscută și tratată ca boală.” Acesta a fost mesajul central al celui de-al 23-lea Congres European de Medicină Internă (ECIM 2025), desfășurat între 5-8 martie 2025.

Odată cu dezvoltarea rapidă a noilor medicamente antiobezitate, interniștii au discutat povara economică și medicală, progresele farmacologice și chirurgicale, strategiile eficiente privind stilul de viață și prejudecățile persistente față de obezitate.

Obezitatea: o boală, nu o alegere personală

Un motiv principal pentru prescrierea limitată a medicamentelor este percepția că obezitatea reprezintă o alegere personală , nu o boală.

Atelierul „Curs de tratament al obezității la adulți pentru interniști”, organizat de Asociația Europeană pentru Studiul Obezității, a abordat experiențele pacienților și rolul important al activității fizice și alimentației în gestionarea obezității.

Deși dovezile științifice sunt solide, între teorie și practică persistă o diferență mare.

Astăzi sunt puțini specialiști concentrați pe prescrierea exercițiilor, dar cred că numărul lor va crește. Este un proces pas cu pas, aflat încă la început, însă sunt convins că va dura.

Una dintre sarcinile noastre este educarea colegilor și oferirea cunoștințelor și competențelor pentru prescrierea exercițiilor.

Obezitatea, care necesită eliminarea stigmatizării și prejudecăților și o abordare multidisciplinară, este o boală complexă. Pentru tratament trebuie apelat la centre specializate.

De ce sunt puțin utilizate medicamentele noi pentru obezitate?

Există medicamente utilizate de mult timp, precum orlistat, metformin și liraglutid (Saxenda), dar și tratamente injectabile noi, foarte eficiente, bazate pe mecanisme hormonale, precum injecțiile pentru slăbit tirzepatid (Mounjaro) și semaglutid (Ozempic).

Medicamentele noi sunt foarte eficiente pentru scăderea în greutate, însă obezitatea este încă insuficient abordată ca boală de sine stătătoare. Pacienții cu obezitate sunt tratați de obicei pentru boli asociate, precum hipertensiunea, diabetul și hiperlipidemia, dar o îmbunătățire globală a sănătății nu este posibilă fără tratarea obezității în sine.

Reacțiile adverse ale injecțiilor, îndoielile privind eficacitatea, costurile mari și accesul dificil limitează utilizarea. Totuși, majoritatea acestor bariere se bazează mai degrabă pe prejudecăți decât pe dovezi științifice.

Desigur că medicamentele au reacții adverse, dar care medicament nu are? Important este ca acestea să fie discutate detaliat înaintea tratamentului și să fie dezvoltate strategii care le reduc prin ajustarea adecvată a dozelor.

Mai jos sunt enumerate medicamentele aprobate de FDA (Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA) și administrate injectabil pentru slăbit:

Va continua chirurgia obezității în ciuda medicamentelor noi?

Tratamentele în dezvoltare și injecțiile de nouă generație revoluționează controlul greutății, ridicând întrebări despre viitorul chirurgiei bariatrice. Își va păstra aceasta rolul într-o abordare terapeutică aflată în schimbare?

Răspunsul este „categoric da”

Deși dovezile arată că medicația poate fi eficientă mai ales pentru o scădere moderată, pierderea mare și durabilă oferită de chirurgia bariatrică rămâne indispensabilă pentru mulți. Mai ales la un indice de masă corporală (IMC) peste 40 sau în probleme grave asociate obezității, intervenția rămâne soluția cea mai eficientă și durabilă.

Subiect asociat: Înlocuiesc injecțiile pentru slăbit chirurgia obezității?

Cea mai frecventă operație pentru slăbit, gastrectomia longitudinală (sleeve), rămâne pe primul loc în tratamentul obezității, urmată de bypassul gastric Roux-en-Y și bypassul gastric cu o singură anastomoză .

Diferențe între chirurgia obezității și tratamentul medicamentos

1. Eficacitate: Chirurgia bariatrică poate oferi o scădere durabilă de 25-35%, în timp ce medicamentele produc de obicei o scădere de aproximativ 25%.
2. Efecte metabolice: Chirurgia contribuie atât la slăbire, cât și la ameliorarea diabetului de tip 2, hipertensiunii și apneei în somn.
3. Reacții adverse și riscuri: Deși medicația este în general bine tolerată, efectele pe termen lung ridică încă întrebări. Chirurgia implică riscuri anestezice și operatorii, dar tehnicile moderne le reduc treptat.

Cum trebuie abordat tratamentul obezității?

La pacienții cu indice de masă corporală (IMC) sub 35, prima abordare trebuie să fie dieta și exercițiile fizice . Dacă acestea sunt insuficiente, medicația poate fi următoarea opțiune, iar chirurgia doar ultima soluție. Mai ales pentru persoanele cu 10-20 de kilograme în plus, chirurgia ca tratament inițial este o opțiune care nu este potrivită.

În concluzie, în viitor, chirurgia va evolua împreună cu medicația. Colaborarea dintre chirurgi și interniști va continua să se consolideze. Tratarea obezității ca boală necesită o abordare integrată, bazată pe prioritatea acordată dovezilor științifice.