Medicii-vrăjitori, 10000 î.Hr. – Primul pas în istoria medicinei

„Există pericole evidente în a face generalizări îndrăznețe despre credințele nenumăratelor societăți, de la Nuer [triburi africane] la Navajo.”, a scris istoricul Roy Porter. „Totuși… spre deosebire de medicina occidentală modernă, metodele tradiționale de vindecare tind să privească majoritatea bolilor… ca fiind, în esență, personale.” În vechile medii tribale, boala era adesea privită ca o țintă și provenea dintr-o organizație supranaturală.

Din cele mai vechi timpuri, „oamenii medicinei” (cunoscuți uneori și ca medici-vrăjitori, șamani sau sangoma) au răspuns nevoilor de sănătate ale popoarelor lor, practicând ceremonii și mici proceduri chirurgicale și oferind talismane și leacuri pe bază de plante.

Practicile șamanice, care implică vindecători ce par să fie în contact cu lumea spiritelor, își au probabil originea în paleolitic (Epoca Veche a Pietrei). De exemplu, în Israel au fost găsite dovezi ale șamanismului mezolitic (Epoca Mijlocie a Pietrei), sub forma unei femei în vârstă dintr-un mormânt datând aproximativ din 10000 î.Hr. Importanța acestei femei este indicată de aranjamentul special al pietrelor din jurul corpului său, alături de 50 de carapace întregi de țestoasă, un picior uman și rămășițe de pasăre, mistreț, leopard, vacă și vultur, precum și de posibila ei legătură strânsă cu natura și animalele. Astăzi, marea majoritate a societăților tradiționale Nguni din Africa de Sud apelează la sangoma, care folosesc medicina din plante, divinația și consilierea.

Pentru o singură persoană pot exista mai multe tipuri de șamani. De exemplu, potrivit psihologului Stanley Krippner, care a scris despre indigenii Cuna din Panama, „abisua este șamanul care se vindecă prin cântat, inaduledi se specializează în plante medicinale, iar nele se concentrează asupra diagnosticului.”

Jurnalistul științific Robert Adler: „În multe grupuri din lume, se consideră că șamanii sau vrăjitorii au capacitatea dublă de a răni sau de a vindeca, de a ucide sau de a trata. Acolo unde există, șamanii au adesea cunoștințe detaliate despre plantele halucinogene locale. Le folosesc în ritualuri de vindecare și pentru a comunica cu supranaturalul... În figurile puternice ale șamanilor și vrăjitorilor îi găsim pe predecesorii medicilor noștri în halate albe... La fel ca strămoșii noștri, și noi suntem înzestrați cu mari puteri.”

• Subiectul următor: Trepanația, 6500 î.Hr. – Începem să tăiem și să perforăm