Ochelarii 1284 – Cândva erau atât de scumpi încât apăreau în testamente

Istorica Lois N. Magner scrie: „Folosirea ochelarilor trebuie să fi avut un efect profund asupra atitudinilor față de limitele și responsabilitățile umane. Ochelarii nu numai că le-au permis cercetătorilor și traducătorilor să își continue munca, ci i-au și familiarizat pe oameni cu ideea că anumite limite fizice pot fi depășite prin folosirea invențiilor omenești.”

Astăzi, termenii ochelari și optică se referă de obicei la lentile montate într-o ramă pentru corectarea problemelor de vedere. De-a lungul istoriei au existat diferite forme, inclusiv ochelarii tip fluture (susținuți doar prin prinderea pe puntea nasului, fără brațe pentru urechi), monoclul (o lentilă circulară deasupra unui singur ochi) și lornieta (ochelari cu mâner lung).

Până în anul 1000 d.Hr., cristalele sau bucățile de sferă de sticlă așezate peste materialul de lectură pentru mărirea textului, „a citi pietrele”, deveniseră răspândite. În China se foloseau ochelari în jurul anului 1270, în timpul călătoriei lui Marco Polo, iar în Arabia ar fi putut fi folosiți mai devreme.

În 1284, italianul Salvino D'Armate a devenit poate cel mai renumit inventator de ochelari din Europa. Primii ochelari foloseau lentile convexe pentru corectarea hipermetropiei (incapacitatea de a vedea de aproape) și a prezbiopiei (incapacitatea de a vedea de aproape legată de vârstă). O referire timpurie la lentilele concave pentru vederea de aproape (numită și miopie, în care obiectele îndepărtate par neclare, iar cele apropiate sunt clare) se găsește în Natural Magick (lucrare științifică–1558), de savantul italian Giambattista della Porta. Lentilele convexe erau folosite pentru a vedea textul aflat aproape de ochi.

Ochelarii erau cândva atât de scumpi încât erau enumerați în testamente ca bunuri de valoare. În jurul anului 1727, opticianul englez Edward Scarlett a dezvoltat stilul modern de ochelari susținuți de brațe rigide care se așază pe urechi. Savantul american Benjamin Franklin a inventat în 1784 ochelarii bifocali (cu două focare) pentru a aborda combinația dintre miopie și prezbiopie.

Astăzi, mulți ochelari sunt fabricați din plastic CR-39 datorită proprietăților optice favorabile și durabilității sale. Lentilele sunt folosite în general pentru a schimba poziția focală a razelor de lumină, astfel încât acestea să intersecteze corect retina, țesutul sensibil la lumină din partea din spate a ochiului.

Explicația imaginii articolului: Lornieta este o pereche de ochelari cu mâner. A fost inventată în anii 1700 de designerul optic britanic George Adams. Unii posesori de ochelari nu aveau nevoie de ei pentru a vedea mai bine, dar purtau lorniete ornamentate pentru eleganță.

Personalități istorice menționate în articol: Salvino D’Armate din Florența (1258–1312), Giambattista della Porta (1535–1615), Edward Scarlett (1677–1743)

• Subiectul anterior: Ibn al-Nafis și circulația pulmonară 1242 – Ai încredere în cercetările oneste, chiar dacă îi contrazic pe predecesori
• Subiectul următor: Armele biologice 1346 – Pot fi chiar mai nocive decât armele nucleare