Armele biologice 1346 – Pot fi chiar mai nocive decât armele nucleare

Medicii au un rol central în răspunsul la amenințarea armelor biologice. Cunosc riscurile, recunosc rapid un incident și intervin adecvat, de exemplu cu antibiotice și vaccinuri. În secolul 21, pe măsură ce cresc cunoștințele biotehnologice și se simplifică metodele de manipulare genetică a agenților patogeni, armele biologice amenință să provoace epidemii devastatoare.

Războiul biologic implică folosirea bacteriilor, virusurilor, fungilor și altor agenți biologici pentru uciderea oamenilor, animalelor de fermă și plantelor.

De exemplu, Bacillus anthracis, bacteria care provoacă antraxul, este o armă biologică eficientă deoarece formează spori flexibili, ușor de dispersat. Infecția pulmonară cu antrax poate ucide într-o săptămână 90 la sută dintre persoanele netratate. Simpatizanții teroriști se pot proteja cu antibiotice, evitând astfel propria moarte.

Alte posibile arme biologice includ Yersinia pestis (o bacterie care poate provoca ciuma bubonică), virusuri (precum cele ale febrei Rift Valley și Ebola) și toxine (precum ricina, proteină toxică extrasă din boabele de ricin, și toxina botulinică, o proteină produsă de bacteria Clostridium botulinum).

Războiul biologic este purtat de o mie de ani

În 184 î.Hr., soldații cartaginezului Hannibal aruncau vase de lut cu șerpi veninoși pe navele inamice. În 1346, forțele tătare au catapultat războinici morți de ciumă peste zidurile orașului Kaffa din Crimeea, fiind urmate de o epidemie de ciumă. În 1763, reprezentanții indienilor Delaware au primit pături expuse variolei. În 1940, avioane militare japoneze au survolat China și au aruncat bombe ceramice cu purici purtători de ciumă bubonică.

Astăzi se dezvoltă diverse echipamente de teren care folosesc anticorpi împotriva unor agenți patogeni specifici pentru detectarea unui posibil atac bioterorist. Organizația Mondială a Sănătății scrie: „Consecințele unui atac biologic reușit pot depăși cu mult consecințele unui incident chimic sau chiar nuclear, mai ales dacă infecția se transmite ușor. Având în vedere ușurința călătoriilor și globalizarea crescândă, o epidemie oriunde în lume poate amenința toate națiunile.”

Explicația imaginii articolului: Mască de gaze și îmbrăcăminte de protecție. Medicii au roluri centrale în răspunsul la amenințarea armelor chimice și biologice.

Personalități istorice menționate în articol: Hannibal (248 î.Hr.–183 î.Hr.)

• Subiectul anterior: Ochelarii 1284 – Cândva erau atât de scumpi încât apăreau în testamente
• Subiectul următor: Desenele anatomice ale lui Leonardo 1510