Renunțarea la fumat după diagnosticul de cancer prelungește viața

Ratele de supraviețuire ale pacienților care continuă să fumeze după diagnosticul de cancer diferă semnificativ în funcție de participarea lor la procesul de renunțare. Într-un studiu unicentric publicat la 31 octombrie 2024 în JAMA Oncology , Cinciripini și colegii au constatat că pacienții oncologici care au participat la o intervenție pentru renunțarea la fumat și s-au lăsat de fumat au trăit mai mult după diagnostic decât cei care au continuat. Rezultatul subliniază că tratamentele pentru renunțare pot reprezenta o intervenție precoce importantă pentru pacienții cu cancer.

• Subiect conex: 4 recomandări pentru renunțarea la fumat – abordări actuale

Detaliile și rezultatele studiului

Studiul amplu a inclus 4526 de pacienți oncologici care au participat la tratament pentru renunțarea la fumat între ianuarie 2006 și martie 2022. Programul a fost oferit prin Programul de Cercetare și Tratament al Consumului de Tutun al Centrului Oncologic MD Anderson, iar statutul de abstinență sau continuare a fumatului a fost evaluat la 3, 6 și 9 luni după începerea programului.

Dintre pacienți, 1900 au reușit să renunțe la fumat, iar 2626 au continuat. Efectul succesului renunțării asupra supraviețuirii a fost urmărit timp de 15 ani după începerea programului terapeutic.

S-a observat o îmbunătățire evidentă a supraviețuirii globale la cei care au renunțat la fumat. În special, ratele de supraviețuire au crescut semnificativ la pacienții care au renunțat în primele 3, 6 și 9 luni:

• Cei care au renunțat până la 3 luni: În acest grup, rata de supraviețuire a fost cu 25% mai mare decât la cei care nu au renunțat (raport de risc ajustat [aHR] = 0,75; interval de încredere [CI] 95% = 0,67-0,83).
• Cei care au renunțat până la 6 luni: În acest grup, rata de supraviețuire a fost cu 21% mai mare decât la cei care nu au renunțat (aHR = 0,79; 95% CI = 0,71-0,88).
• Cei care au renunțat până la 9 luni: Comparativ cu pacienții care nu au renunțat, rata de supraviețuire a fost cu 15% mai mare (aHR = 0,85; 95% CI = 0,76-0,95).

Relația dintre momentul renunțării și supraviețuire

Cel mai mare beneficiu al intervenției a fost observat când tratamentul a început în primele 6 luni după diagnosticul de cancer. Acești pacienți au prezentat o creștere evidentă a supraviețuirii. De exemplu, la percentila 75%, supraviețuirea celor care nu au renunțat a fost de 2,1 ani (95% CI = 1,8–2,4 ani), iar la cei care au renunțat a ajuns până la 3,9 ani (95% CI = 3,2–4,6 ani).

Explicația graficului: Supraviețuirea celor care au renunțat în primele 6 luni, reprezentați de linia portocalie, este semnificativ mai mare decât a celor care nu au renunțat, reprezentați de linia albastră. Cea mai mare îmbunătățire apare în primii ani după diagnosticul de cancer. La cei care nu au renunțat , supraviețuirea la nivelul de 75% a fost calculată la aproximativ 2,1 ani . La cei care au renunțat , această durată se prelungește până la aproximativ 3,9 ani . Testul log-rank: Testul log-rank a indicat P<0,001 , ceea ce arată că diferența este statistic semnificativă. Aceasta indică un efect important al renunțării la fumat asupra supraviețuirii.

Concluziile și importanța studiului

Studiul arată că participarea pacienților diagnosticați cu cancer la programe de renunțare la fumat în cursul tratamentului este un factor important pentru creșterea supraviețuirii. Cercetătorii precizează că tratamentul de renunțare bazat pe dovezi, început în primele 6 luni după diagnostic, oferă cel mai mare beneficiu. Prin urmare, inițierea precoce a acestor intervenții are o importanță clinică deosebită.

Studiul a demonstrat din nou că tratamentul pentru renunțarea la fumat nu doar îmbunătățește sănătatea generală a pacienților oncologici, ci și prelungește supraviețuirea. Susținerea mai puternică a acestor intervenții în tratamentul cancerului și explicarea eficientă a beneficiilor pentru pacienți sunt foarte importante atât pentru îmbunătățirea rezultatelor clinice, cât și pentru prelungirea vieții.