Rezumat al istoriei recente a bolilor infecțioase – Să învățăm din trecut și să privim spre viitor

De la începutul secolului 20, în țările cu venituri mari s-au înregistrat scăderi importante ale deceselor provocate de boli infecțioase. În SUA, mortalitatea prin boli infecțioase a scăzut de la aproximativ 800 la 100000 de persoane în 1900 (aproximativ 50% din totalul deceselor) la 50 la 100000 în 1950 (aproximativ 6% din decese).

În ultimii 30 de ani, o transformare similară s-a produs în țările cu venituri mici și medii (TVMM) din Asia și Africa subsahariană. Acoperirea vaccinală a copiilor a crescut la 80% la nivel mondial, iar în țările cu vaccinare eficientă decesele în rândul copiilor sub 5 ani au scăzut cu peste 50%. Mortalitatea maternă globală a scăzut în această perioadă cu aproximativ 50%, decesele prin malarie cu 60%, iar rata infectării cu HIV cu peste 40%. Poliovirusul (agentul poliomielitei) este acum în pragul eradicării.

Cheia progresului în sănătate: investițiile în sănătatea publică

Mai mulți factori explică acest progres remarcabil, inclusiv creșterea investițiilor în sistemele de sănătate și în infrastructura sănătății publice. Aceștia sunt:

• prevenirea infecțiilor prin curățenie / igienă (de exemplu, clorinarea apei),
• progresele în diagnosticarea și tratarea bolilor infecțioase și
• dezvoltarea și distribuirea vaccinurilor sigure și eficiente.

Multe dintre eforturile de sporire a accesului global la intervenții care salvează vieți aparțin organizațiilor și parteneriatelor multilaterale, precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Acestea sunt UNICEF, Alianța pentru Vaccinuri Gavi, Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei și Fondul Global de Luptă împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei, precum și inițiativele SUA pentru SIDA și malarie.

• Subiect conex: Cele mai letale 12 epidemii virale

Întrucât inegalitățile în sănătate există pretutindeni și toate țările se confruntă cu noi amenințări, inclusiv rezistența antimicrobiană, aceste eforturi rămân la fel de vitale ca întotdeauna. Covid-19 arată clar că bolile infecțioase emergente ridică și provocări importante pentru securitatea sanitară globală, iar aceleași condiții care au susținut progrese ample în sănătate și bunăstare i-au făcut pe oameni tot mai vulnerabili la epidemii.

Ultimii 60 de ani ai pandemiilor

În ultimii ani, agenți patogeni zoonotici anterior izolați au provocat regulat focare și s-au transmis între oameni, iar unii s-au răspândit rapid între oameni și peste granițe.

Zoonoză este termenul care definește orice boală infecțioasă transmisă de la vertebrate la oameni și de la oameni la vertebrate. Multe boli grave și importante intră în această categorie. De exemplu: rabia (produsă de virusul rabic), gripa aviară (virusul gripal), gripa porcină (virusul gripal), boala vacii nebune (produsă de prioni) și, desigur, Covid-19 (SARS-CoV-2). Zoonozele sunt provocate de agenți patogeni zoonotici.

Experții avertizaseră

Între 1980 și 2017 au fost raportate peste două duzini de asemenea focare în întreaga lume. Cu ani înaintea apariției Covid-19, mulți observatori au semnalat creșterea riscului unei epidemii produse de un virus cu răspândire rapidă, care apare o dată sau de două ori într-un secol. Academia Națională de Medicină din SUA (cunoscută anterior drept Institutul de Medicină) lucrează de mult pentru creșterea conștientizării bolilor infecțioase emergente, inclusiv prin Forumul pentru Amenințări Microbiene, lansat în 1996, și Comisia pentru Cadrul Riscurilor Sanitare Globale. Iar Comisia pentru Cadrul Riscurilor Sanitare Globale pentru Viitor s-a reunit ca răspuns la epidemia de Ebola din Africa de Vest din 2014-2016. Totuși, în condițiile altor nevoi acute, s-a dovedit dificilă menținerea atenției publice, voinței politice și finanțării pregătirii pentru pandemii, chiar după ce epidemia de Ebola arătase cât de nepregătită era lumea pentru o urgență sanitară internațională.

Aceste previziuni nu erau specifice experților americani; specialiștii în sănătate publică din multe țări au avertizat asupra riscului unei pandemii de asemenea amploare. Situația poate fi comparată cu cea a oamenilor de știință care prognozează cutremure: pe anumite falii se produc cutremure mari la anumite intervale, iar cercetătorii care analizează bine atât istoria, cât și geografia fac previziuni corecte. O situație similară există și pentru bolile infecțioase provocate de virusuri.

• Subiect conex: Progres important în medicină – A fost anunțat primul vaccin împotriva Ebola aprobat de FDA!

Un răspuns important la criza Ebola a fost înființarea, în 2016, a Coaliției pentru Inovații în Pregătirea pentru Epidemii (Coalition for Epidemic Preparedness Innovations - CEPI). CEPI a fost concepută ca un parteneriat public-privat pentru accelerarea descoperirii și dezvoltării vaccinurilor „pentru orice eventualitate” împotriva agenților patogeni cunoscuți, precum Ebola, virusul Nipah, Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS) și SARS. Platformele inovatoare de dezvoltare a vaccinurilor susținute de CEPI, inclusiv ARN mesager (mRNA) și structuri de ADN, au fost folosite pentru dezvoltarea rapidă a vaccinurilor împotriva Covid-19 și pot fi mobilizate în viitor pentru a produce la timp vaccinuri împotriva unor agenți patogeni nou descoperiți. Principala dificultate a CEPI era nevoia de a se baza pe o strategie de finanțare prin strângere de fonduri, în loc să asigure finanțarea adecvată înaintea unei urgențe. Deși multe țări cu venituri mari au sprijinit financiar cercetarea și dezvoltarea vaccinurilor, mari donatori precum Statele Unite au rămas până recent în afara coaliției.

Al doilea pas important a fost lansarea, în 2018, de către OMS și Grupul Băncii Mondiale, a Consiliului Global de Monitorizare a Pregătirii (Global Preparedness Monitoring Board - GPMB), ca răspuns la recomandările Grupului Operativ pentru Crize Sanitare Globale al Secretarului General al ONU. Alcătuit din lideri politici, conducători ai instituțiilor multilaterale și experți științifici, GPMB a fost creat pentru a evalua pașii necesari pregătirii lumii pentru răspunsuri rapide și ferme la urgențele sanitare globale. Consiliul și-a publicat primele recomandări în raportul din 2019, A World at Risk (O lume în pericol), apoi le-a actualizat în raportul din 2020, A World in Disorder (O lume în dezordine). În ciuda pașilor pozitivi ai CEPI și GPMB, pandemia Covid-19 a sosit înainte ca liderii globali să urmeze pe deplin recomandările.

În raportul din 2020, copreședinții Consiliului Global de Monitorizare a Pregătirii (GPMB) scriau: „Pandemia Covid-19 a dezvăluit un eșec colectiv de a lua în serios prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemie”. Reflectând asupra lecțiilor Covid-19, consiliul observa că standardele tradiționale ale pregătirii naționale pentru pandemii nu puteau anticipa comportamentul țărilor într-o epidemie majoră. Când liderii naționali ignorau îndrumările sănătății publice și locuitorii ezitau să-și adapteze comportamentul pentru reducerea riscului transmiterii, rata Covid-19 creștea.

O altă lecție importantă prezentată în raportul din 2020 este că planificarea pandemiilor viitoare trebuie să includă și actori din afara sectorului sanitar. Efectele severe ale Covid-19 asupra economiilor naționale și veniturilor gospodăriilor arată cât de dispuse trebuie să fie țările să mobilizeze fonduri de urgență pentru atenuarea șocurilor financiare și protecția socială a celor mai expuși problemelor grave de sănătate sau sărăcirii din cauze sociale. După cum descrie GPMB, pregătirea pentru pandemii trebuie să înceteze să fie o responsabilitate finanțată și administrată de ministerele sănătății și să înceteze să fie o responsabilitate prioritizată de miniștrii finanțelor, care include toate sectoarele afectate ca parte a unei abordări la nivelul întregului guvern. În cadrul unei asemenea strategii, bugetele pregătirii ar crește de cel puțin 10 ori, iar sectoarele nesanitare ar avea o miză clară în pregătirea națională.

Am fost prinși parțial nepregătiți, dar am reacționat rapid

Rapiditatea răspunsului industriei farmaceutice la pandemia Covid-19 evidențiază capacitatea sa de dezvoltare și extindere a producției de vaccinuri, teste diagnostice și tratamente necesare încheierii fazei acute a pandemiei. În acest caz, principalul eșec al pieței este lipsa accesului la vaccinuri în țările cu venituri mici și medii (TVMM). Trebuie depășită ruptura dintre existența bunurilor publice globale și stimulentele industriei de a le furniza. Pentru aceasta vor fi necesare parteneriate public-private inovatoare.

Panică și neglijare

Pe măsură ce liderii mondiali dezvoltă strategii pentru încheierea pandemiei Covid-19, credem că trebuie să abandoneze etapele ciclice de „panică și neglijare” care caracterizează răspunsurile la urgențele sanitare. În schimb, trebuie să se angajeze într-un nou cadru de prevenire, detectare și intervenție. O asemenea abordare ar presupune concentrarea mai multor resurse asupra detectării amenințărilor zoonotice emergente și identificării și controlării lor cât timp sunt încă localizate și gestionabile.

Aplicarea unei asemenea inițiative va necesita consolidarea instituțiilor naționale, regionale și globale și extinderea dezvoltării personalului de sănătate publică, inclusiv creșterea numărului lucrătorilor sanitari comunitari. Aceste eforturi vor consolida sistemele de supraveghere, vor permite țărilor să raporteze devreme amenințările și le vor ajuta să reacționeze rapid, ceea ce nu reușeau în cazul Covid-19.

Ca parte a acestor eforturi, avem nevoie de o capacitate solidă de cercetare și dezvoltare, activabilă rapid la nivel global. Producătorii privați trebuie să aibă garanții financiare guvernamentale suficiente pentru reducerea riscurilor investițiilor în pregătirea și răspunsul la pandemii, iar în TVMM trebuie dezvoltată capacitatea de cercetare preclinică și clinică atât național, cât și regional. În plus, avem nevoie de amplasamente larg distribuite pentru produse care să răspundă necesităților globale și de sisteme de reglementare pregătite să asigure aprobarea de urgență și distribuția rațională a produselor noi, prioritizând regiunile unde acestea pot opri cel mai eficient evoluția unei pandemii.

Cooperare științifică în era digitală

În cele din urmă, într-o epocă cu potențial digital aproape nelimitat, putem folosi instrumentele erei informaționale pentru identificarea agenților patogeni noi, accelerarea dezvoltării produselor și partajarea datelor necesare intensificării răspunsului la pandemii. Țările trebuie să colaboreze pentru eliminarea barierelor în calea partajării datelor, luând totodată măsuri de protejare a confidențialității și prevenire a utilizării abuzive.

Costul Covid-19 pentru 1 an: 11 trilioane de dolari

Costul anual al acestor investiții ar fi de miliarde de dolari. GPMB a raportat că o investiție adecvată în pregătire ar necesita anual, în medie, 5 $ pentru fiecare persoană din lume. În schimb, economiștii estimează că lumea a cheltuit deja peste 11 trilioane de dolari pentru combaterea Covid-19 și că pandemia va mai câștiga 10 trilioane de dolari din veniturile pierdute în viitor. Academia Națională de Medicină va continua să joace un rol important în aceste dezbateri. De exemplu, recent Academiile Naționale de Științe, Inginerie și Medicină au publicat un raport de consens intitulat Cadrul pentru alocarea echitabilă a vaccinului Covid-19 (Framework for Equitable Allocation of Covid-19 Vaccine).

Credem că a sosit momentul ca liderii mondiali să țină seama de semnalele de avertizare, să abandoneze jumătățile de măsură și să se angajeze față de sistemul global de care avem nevoie pentru a răspunde pericolului permanent al bolilor infecțioase emergente. Nu ne putem permite alternativa.

SUBIECTE CONEXE

• Covid-19: statistici actuale în lume și în Turcia
• Ultimele știri și progrese științifice despre coronavirus

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern

Gestionează preferințele pentru a vedea conținutul extern